Archive for iunie 2012

Chestii, trestii...

sâmbătă, 30 iunie 2012 § 4

 
    M-am obligat să şterg în fiecare zi cel puţin un mesaj de la el. Am fost, desigur, obligată şi de memoria telefonului meu, care nu mai poate rezista mult cu peste 3000 de mesaje. Am aşa un sentiment de vreau ceva ce nu pot obţine şi obţin ceea ce nu vreau şi mai vreau ceva ...ceva... nu ştiu nici eu ce. Şi am o dispoziţie de ceva, ceva, ceva, nu ştiu nici eu ce.

Şi vreau să fac ceva, nu ştiu nici eu ce. Cred (mai mult sper) că e ceva de moment, de un moment scurt şi mic de tot.

Am început să uit numărul lui de telefon. One number at a time. Şi chestia e că am încercat să merg mai departe, dar mai mult decît 2 ieşiri în oraş jalnice, cu parteneri care s-au dovedit a fi încă mai jalnici, nu mi-a ieşit nimic. Nu vreau să sun 100% patetică la moment, dar chestia e că n-am pierdut un "futai partneor", sau un "aşă ni-i a pupa" partneor, mi-am pierdut cel mai bun prieten. Din toate timpurile.

Încă mi se mai întîmplă să rîd pînă la lacrimi de ceva, şi să am scînteia asta "neapărat îi povestesc deseară", şi apoi îmi amintesc. Că nu mai e. Şi nu va mai fi.

Şi aşă m-am săturat paţanî. 

Orgasmic.

§ 5



vreu sex pe cîntecu ăsta
lomai menea polnastiu

Le stuff

vineri, 29 iunie 2012 § 1

 
   Sînt lucruri care trezesc la oricine supra-numitul "instinct de curvă", orice religie/principii/gusturi/sex/papugai nu ar avea, sînt lucruri care pur şi simplu nu-i pot lăsa indiferenţi. Iată lista mea de curvă:

  1. Fumul de ţigară. Ţigări de orice fel şi fumul pe care-l emană acestea. De ce? Da huioznaiu.
  2. Jazz-ul, sau Enigma, Amy Winehouse. Muzica asta pur şi simplu respiră murdar.
  3. Parfumuri bune. Because u smell like sex.
  4. Şoapte. Liubîe şoapte, macăr şi "pricolinîi telic tu ai, poate ne uităm la şeva?". Anume momentul în care cineva vorbeşte cu tine în şoaptă, are un farmec aparte. Da paţanî eu la examene pastaianna am orgasmuri)
  5. Oamenii deştepţi. Cînd argumentele sunt ceva mai mult decît "detka klasnaia jopa". Cînd discuţi cu o persoană care are cu adevărat ce spune, şi primeşti o plăcere nemaipomenită de la dialogul pe care-l aveţi. Vot.
  6. Fructele.
  7. Glumele murdare şi stupide.
  8. Rîsul ca nişte dalbaiobi.
  9. şî vseo.
Eu încă-s într-o mini-depresie după meciul de aseară. Am început să scriu vseakie breduri da nu articole. Se iartă? Se iartă.

26 iunie

marți, 26 iunie 2012 § 1

 
   Planuri pentru azi:
-ceai
-filme proaste
-ceai
-trebuie să vorbesc cu tata
-fizică moleculară
-ceai
-duş
-fotbal
-afarî în dvor cu păţănaşîi
-ceai

Şi gata. Vă imaginaţi, o trecut iunie? Eu nu. Eu nu pot şi nu vreau să-mi imaginez că o trecut iunie. S. o pornit o huinea în AIMP şi mi-a şters toată lista pe care am strîns-o cu mult chin şi osîndă. SERIOS? SERIOS?

I will hit a man.

Vreau azi toată ziua (de fapt nu prea vreau, doar că nu prea am de ales) să ascult Nirvana şi Mumford&Sons şi să mă uit în monitor. Yes i'm gay like that, get over it.

Sunt încă forever alone. Chestia asta mă chinuie. I MISS SEX.

Şi cam gata.

ne vîhodnîe a skazka

luni, 25 iunie 2012 § 2

 
    Am fost în weekend la Vad. Am plănuit de mult cu nişte prieteni să mergem undeva să ne odihnim pentru vreo 2 zile. Nu chestia cu plajă şi apă şi variante (eu mă tem de apa şea, are culoarea la Coca-Cola), ci pur şi simplu să închiriem ceva şi să vorbim la o terasă. Nu am făcut-o cum o fac moldovenii de obicei, să ne îmbătăm ca nişte animale şi să cîntăm cînteşe de jăle după asta, şi să rîdem de la nimic pentru că... nu ştim nici noi de ce.

OH pe cine încerc să mint, CLAR că ne-am îmbătat ca jitele şi am cîntat cînteşe de jăle. Am fumat kalyan, Kent slims sure şi am băut bere, vin şi şampanie. Mă laud? Clar că.

Am vorbit la urmă cu kalyanul, kalyanîi talk-show "pusti govoriat kalyanî". L-am căsătorit cu ştergarul lui V. şi apoi am aruncat cu castraveţi. Am sunat toată agenda telefonică, îmi cer solemn scuze de la toţi cei care au primit aseară apeluri de la mine, şi vă spun că eu, trează, nu vă vreu. Sincer, am glumit. Nu vă vreu, nu vreu săx cu voi, nu vreu copchii de la voi.

DAAR, seri ca acest weekend, mai vreu. Serios, mai vreu. Mai vreu să mă trezesc dimineaţa şi să-mi fie ruşine să mă uit în ochii oamenilor. Şi nu regret nimic. Serios, nu regret absolut nimic.

Vă pup (încă cu peregar) 

le shampoo 2

duminică, 24 iunie 2012 § 1

http://shampooaddicted.blogspot.com/

Nu e blogul meu, nu a fost al meu, nu va fi niciodată al meu. Habar nu am cine l-a făcut şi cu ce scopuri. 

Mă simt un pic specială, cuiva i-a plăcut atît de mult încît s-a gîndit să plagieze, minunat.

Pe de altă parte nu mă simt deloc bine cînd la sfîrşitul cuvintelor şi articolelor mele se semnează o kakaeta Tinna.  Detca, vrei blog, e ş munşeşte -.-

În orice caz, ignoraţi adresa dată, eu nu cred că voi face nici un compromat sau chestii, lasă copilu' în pace.

v-am pupat.

p.s. mersi sandaloveslife 

Ask Morgane anything

vineri, 22 iunie 2012 § 72

   Sooo, inspirată de groaza de email-uri care-mi vin, vreau să fac o chestie.
Deci, articolul ăsta va rămîne primul pe pagină timp de 3 zile (pentru a citi articole noi, pur şi simplu scroll în jos) . Care e ideea, în comentarii puteţi da întrebări. Întrebări despre orice, de la ce culoare am la ojă, la how often do i fap. Şi eu o să am grijă să răspund, dar nu pot garanta că voi avea răspuns pentru toate. 
Mulţumesc Danu' pentru idee.

P.S. dacă nime nică nas' scrie eu caneşna as' înţeleg :foreveralone:


vara asta nime suca nu doarme

§ 0

 
   Mă enervează sindromul ăsta care începe pe la mijlocul verii, sindromul "moia jîzni gavno". Cînd toată lumea începe să spună că vara trece prea repede, nu fac nimic special, nu au ce face, nu e nici o diferenţă, fetele nu dau de futut, apa la iaz îi prea rece şi etc.

De ce stă în natura omenirii să găsească ceva special în fiecare cîcat, de ce trebuie vara să aibă o... menire, sau o importanţă miraculoasă, vara e un anotimp bă, are 3 luni, e mai cald ca-n iad, toată lumea îi neagră şi cei de la 7 la 20+ ani au vacanţă. ASTA-I TOT.

Nimeni nu se aşteaptă să descoperi tratamentul pentru SIDA vara asta, nici lumea nu o poţi schimba în 3 luni. Dacă ai stat 3 zile la rînd în faţa computerului nu înseamnă că ai ratat vara, dacă ţi-era a trăi la maximum o făceai şi iarna, nu aşteptai iunie.

Nu vă omorîţi moral cu gîndul că vacanţa voastră va fi un eşec. Bucuraţi-vă de ea. Şi la urma urmei, dacă te-ai simţit bine, nu are importanţă că erai la prăşît, la laptop, sau bată în toaleta unei discoteci.

Gîndiţi mai simplu, ajută creierul.


ribeata

luni, 18 iunie 2012 § 0

   Mă enervează oamenii încrezuţi în sine. Stop, cred că necesită o reformulare. Mă enervează oamenii PREA încrezuţi în sine.E ok cînd faci asta cu sarcasm, dar cînd îmbli în jurul meu pe tocuri de 15 centimetri şi-mi povesteşti despre cît de mişto e noua maşină a tatălui tău, sau te rujezi excesiv şi arunci priviri înjositoare celor din jur, padrujica, nu e ok deloc.

Fato/băiatule, eu înţeleg că ai impresia că pămîntul se roteşte în jurul tău, dar serios, cineva o să-ţi ardă odată o palmă şi o să te coboare pe sol. Serios, mai lasă capul în jos, nu mă deranjează faptul că ai "valoare şî mulţ bani", mă deranjează cît de sus te consideri.

Şi mai este un tip de specimene, alea care răspund la complimente cu "nuuuuuuumaieeestee". Dragă, la compliment se răspunde cu "mulţumesc" şi un zîmbet larg, nu cu "eeei da şi cu tinee", "laasăăă că nu-s chiar aşăăă de marriii". Eu înţeleg că în unele momente după un compliment primele tale gînduri sunt "el îi chior sau cum?", dar oricum, mulţumesc şi te-ai întors. Mai ales cînd fraza ta nu vine din modestie, da dintr-o oarecare prostie sau speranţă că o să primeşti mai multe după asta. Ştii, dacă o să mai spun cuiva că arată bine şi o să-mi spună "numaiesti fa" o să-i răspund "adevărat. eşti urîtă ca baba iaga." Poate aşa o să le placă mai tare.

Eu personal am o încredere în sine de zile mari. Adică 0. Şi vorbesc foarte serios. Pot, cu un sarcasm feeric, să glumesc în rîndurile prietenilor mai apropiaţi despre how hillarious i am, sau aici, că paliubomu nime nu mă vede, nu? Dar cînd vine vorba de viaţă reală eu fug, nu pentru că am impresia că toţi sunt mai presus de mine, în genere 70% din oamenii din jurul meu sînt, mai mult sau mai puţin, nişte retardaţi, ci pentru că pur şi simplu n-am încrederea în mine necesară pentru a... cîştiga lumea. Asta e.

DAR cu toate astea, lume, spun cu riscul de a mă repeta, învăţaţi-vă să fiţi oameni, în primul rînd. Asta contează cel mai mult. Şi dacă nu puteţi, vindeţi geanta de la Prada şi paltonul de la Zara pe nişte sentimente şi oleacă de bun-simţ.

vă pup.

58. Dacă viaţa ta s-ar şterge brusc, ce ai readuce în primul rînd

§ 0


   Nu cred că o să fiu 100% acurată pe tema dată, mai degrabă voi scrie ceva de genul..top 5 amintiri pe care le am, sau doar momente plăcute pe care nu pot să mi le amintesc fără să-mi apară un rînjet satisfăcut pe faţă.

De obicei în articole de genul ăsta se vorbeşte despre primul sărut, prima dragoste, prima floare de la un băiat, prima plăcintă de-alu bunica, chestii de genul ăsta. Pentru a face un mic rezumat, primul meu sărut a fost un... viol pasiv, l-am regretat apoi toată viaţa, şî paţanu ave 21 de ani! (da era săxos, şi acuma tot aşa e. oof.) Prima dragoste a fost la grădiniţă şi nu l-am mai văzut de atunci, cred că singurul lucru pentru care-l iubeam era numele lui. Avea un nume d'ăsta super gay, alde Gabriel sau Lucian sau chestii de astea. Prima floare de la un băiat încă o aştept (nu mă pot lăuda cu o viaţă amoroasă foarte activă), prima plăcintă de-alu bunica am impresia c-a fost de cînd eram doar un biet spermatozoid. Nimic romantic în viaţa mea romantică. Aşa că-mi rămîne să vă povestesc doar despre beţîi şî săxuri sălbatişe.

Ce-mi vine deodată în minte e anul trecut, cînd nu am dormit toată noaptea la tabără pentru că auzeam zgomote ciudate şi credeam că-s şoareci (era un fluture blocat într-o sacoşă). În aceeaşi noapte cînd eu fredonam piesa arhi-cunoscută ca "pesni di striptiz", şi între "babbyyyy takeee of youuur clootheess" colega noastră de cameră s-a dezbrăcat în timp ce noi ne spărgeam de rîs aşezate pe pat. E clar că au fost şi momente neplăcute, care au inclus vomă (la mine pe pat), trezit dimineaţa sub pat (da fuck) şi o mică revoluţie între colegi de cameră. Dar a fost frumos.

Trebuiesc menţionate şi toate momentele în care nişte labagii flămînzi s-au uitat lung în urma mea. Ştii, alea-s cele mai frumoase complimente. DA, ele intră la mine în amintiri, asta-i viaţa.

În amintiri plăcute mai intră şi săptămîna pe care am petrecut-o în Baia Mare, minunat oraş! În cadrul olimpiadei internaţionale la română. Ce mi-a plăcut? M., L., care erau colegele mele de cameră. Serile în care fugeam din hotel să bem cafea la mcdonald's, singurul local deschis la ora aia, toată tona de Milka pe care am mîncat-o, aproape obligată! Pentru că nu mă puteam întoarce acasă cu regrete de genul ăsta. Sau jacuzzi-ul din camera noastră de hotel, care n-a mai avut odihnă. Şi balconul nostru imens, avînd în vedere că aveam cameră VIP, imens băăă, imens, şi culoarea luminii de dimineaţă.

Cînd un anumit nire, să-i spunem aşa, m-o scos cu deasîla în pijamale în parcul central. A fost bine şi frumos, înainte să vină poliţia.

Vreun an în urmă, în Odesa, am dormit pe plajă. Frig, ţînţari, umezeală, da zato ramanti4na şi nna.

Primul comentariu pozitiv pe blog. Ştii, e oricum plăcut cînd cineva apreciază ce faci. Chiar dacă stilul meu de a scrie e o combinaţie ciudată între un evadat din închisoare, o curvă o femeie uşuratică şi un geniu în literatură (s'n-aud comentarii). Îmi amintesc de "veteranii" dintre cititorii acestui blog, care îmi ridicau moralul cînd eu sincer vroiam să mă las, nu aveam subiecte şi imaginaţie, şi nici entuziasm.

Toate călătoriile peste hotare, absolut toate. Nu ştiu dacă am fost impresionată şi frapată anume de faptul că e altă ţară şi chestii, cred că motivul principal a fost anume noul, orice, doar să fie nou. Am o obsesie pe chestia asta. Franţa, România, Ucraina, Italia, Bulgaria, Turcia, USA, în general toate ţările în care am călătorit sunt mai mult decît amintiri, au fost momente frumoase, prea frumoase să mai poată fi repetate.

Mai am? Mai am. Dar cred că pur şi simplu sunt prea personale, le prezint doar pe astea mai vagi. Dar sînt amintiri valoroase (cum nouă Ghicov ne spunea în România, cei mai valoroşi copii ai ţării, măi măi măi.).

Mi-e dor de oameni şi de momente care să-mi rămînă după asta în amintiri, nu... apşoară de asta, care vezi în fiecare zi.

let me go home

duminică, 17 iunie 2012 § 2

 
    E un pic amuzant, dar mi-e dor de toate locurile în care am trăit. Acum, cînd am ajuns, practic, de unde am pornit, cînd ar trebui să fiu fericită cu ce am şi cît am, pentru că aici e locul unde am copilărit, vreau doar să fug. Am realizat în sfîrşit că plasma de 1 metru din salon nu mi-a ajutat cu nimic fericirea, nici scurtătura pe care o am pînă la şcoală. E ceva mai mult de atît. Mi-e dor de toate locurile în care am trăit, numai nu aici.

Poate fi din cauza lui S, care-i o durere acută în fund, mai ales de cînd convieţuim împreună ca o "familie fericită". Mă simt ca într-un horror american unde toată familia e obligată să zîmbească şi să spună poezii cînd vin oaspeţii, pentru a demonstra cît de tare se iubesc şi se respectă, şi apoi aruncă cu cuţite unii în alţii cînd rămîn singuri. Trăiesc într-o familie de ipocriţi!

Şi mi-e dor, mi-e dor de culoarea luminii dimineaţa, din fereastra de pe strada D. În fiecare zi, mă trezeam cuprinsă de un roş-oranj feeric, şi deschideam fereastra şi era răcoare, în pădurea de peste drum cîntau păsările iar oamenii se urcau grăbiţi în maşini pentru a începe o nouă zi de lucru.

Mi-e dor de fereastra IMENSĂ de pe strada C., şi toţi copacii care o acopereau. Era de parcă locuiam într-o pădure, deschideam fereastra şi atingeam frunze. Şi cînd ploua era linişte, cîntau păsările, şi totul era de o culoare verde-umedă. Mi-e dor de cît de aproape era bucătăria de camera mea şi de ziua în care am inundat vecinii de jos. Mi-e dor de magazinul cu mere verzi şi proaspete de la colţ. Mi-e dor de serile cînd veneam pe jos acasă pentru că era prea frumos!

Şi-mi mai este dor de camera mea unde era noapte 24/24 de pe strada Z. De aleea pe care mă plimbam în fiecare zi cu Abby, unde ea fugea pînă o pierdeam din vizor, şi apoi venea înapoi. Mi-e dor de supermarketul imens de pe strada de mai sus, de oamenii mereu bine îmbrăcaţi. De dimineţile răcoroase cînd toţi aşteptau autobuzele cu cafea în mînă, de cum mergeam 30 minute în fiecare zi pînă acasă şi ascultam toată biblioteca mea muzicală.

Şi chestia e că nu ştiu sigur dacă mi-e dor de toate astea, sau mi-e dor pur şi simplu de liniştea pe care o simţeam acolo, de comuniunea pe care o aveam cu locurile alea. Acum vin acasă ca la un război continuu unde nici măcar nu sunt stabilite taberele. Cred că pur şi simplu am obosit, şi vreau un loc pe care să-l pot numi "acasă".

Mă doare capu.

§ 1

 
   Mă doare capu de... nu mai ştiu şi eu de ce. Mă doare.
Mă doare capu' de nervi, mă doare capu' să-mi pese cînd el nici măcar nu a aruncat un gînd spre mine. Mă doare capu' să mă prefac, întreaga mea viaţă e o mare şi...albastră? minciună.


Mă doare capul să strig şi să nu audă nimeni. Mă doare capul de la fum, e prea mult fum. Nu mă pot concentra pentru că mi-a intrat în ochi. E ca o ceaţă din care nu mai pot ieşi şi nu voi mai ieşi, poate niciodată. Mă doare capu' să fac conversaţie din politeţe, mă doare capu' de la oameni proşti care nu pot să-ţi ofere decît mai multă prostie. Mă doare capu' de la avioane şi de la parfumuri ieftine. Mă doare capu de la maşini şi electrocasnice. Mă doare capu' de la vise, de la alea care niciodată nu vor deveni realitate. Mă doare capu' de la ăştia care vin la mine acasă, se aşează pe canapea şi plîng, şi eu ca o ipocrită adevărată le ridic moralul, şi cînd pleacă mă arunc cu capu-n pernă şi... şi gata. 


Mă doare capu' de la compot prea dulce din căpşuni. Mă doare capu' de la napolitane cu prea multă cremă. Mă doare capul de la ăştia care pretind că te cunosc şi apoi te vînd, de la oameni care merg în bmw-uri şi n-au de pîine, de la idioţii care cred că ştiu tot şi nu ştiu nici-o boabă. De la imbecilii cu care trebuie să fii de acord pentru că sunt "mai mari" ca tine, la propriu sau la figurat. Mă doare capul de la ipocrismul în care trebuie să trăiesc, constanta pupătură-n cur pentru că cică le datorez oamenilor ăstora ceva. Mă doare capu' de la toţi, şi m-am săturat.


Asta e bă, nihuia nu mai pot răbda. 

Oleacă de sfaturi

sâmbătă, 16 iunie 2012 § 1

  1. Nu dormi niciodată cu ochii conturaţi, la propriu, cu o tonă de creion negru. Nu contează dacă ai venit la 5 dimineaţa acasă, nu o face. Şi dacă o faci, nici într-un caz, dar nici într-un caz!, nu te uita de dimineaţă în oglindă. Doar, ia un şerveţel, şterge pe o rază de 20 cm în jurul ochilor şi doar după asta poţi încerca. 
  2. Şi că tot vorbim de 5 dimineaţa, nu-ţi permiţi luxul să deschizi dulapul după pături şi chestii, cînd ajungi în camera ta fă-ţi cruce şi spune tatăl nostru de vreo 3-4 ori la rînd şi apoi culcă-te, măcar pe podea. Faptul că ai ajuns acasă şi nu era mama cu toporul lîngă uşă e deja o mică minune.
  3. Dacă pe pachet scrie expirat, atunci e expirat. Nu, nu se poate nici măcar o bucăţică. Nu, ăia de la fabrică nu mint. 
  4. Dacă te-ai trezit dimineaţa lîngă cineva (sau lîngă mai mulţi) primul lucru pe care-l faci nu e să întrebi unde eşti (se mai întîmplă), să rîzi ca nebuna sau să spui bună dimineaţă, ci să te speli pe dinţi sau măcar să iei o gumă. Dacă ai petrecut noaptea cu toţi oamenii ăia atunci cred că ai speranţe să mai vorbească cu tine, fără să-şi astupe nasurile.
  5. Gume mentolate, nu de fructe. Le iei pentru respiraţie, nu pentru tona de zahăr.
  6. Bea multă apă, de parcă e pe gratis. Şi cînd spun multă, vorbesc de 6 litri pe zi, nu 2. 
  7. Nu mînca în toate localurile din oraş şi nu mînca toate bucatele din localurile din oraş. Gîndeşte-te la mîncare ca la ceva ce PUI în tine, chiar ai garanţie că bucătarul s-a spălat pe mîini insistent înainte să-ţi facă ţie de mîncare? Nu vreau să sun paranoică, dar dacă ai posibilitatea, mănîncă acasă, unde ştii ce-i dai corpului tău. 
  8. Nu te băga la oameni în suflet, în 80% din cazuri, lumea care face asta, ajunge acasă cu vînătăi.
  9. Nu crede că poţi dansa desculţă în faţa Teatrului de Operă şi Balet fără să păţeşti nimic. Pur şi simplu...nu o face.
  10. "Numai o viaţă ai" nu e un motiv destul de întemeiat să faci toate prostiile care-ţi vin prin cap. Mai gîndeşte-te un pic, uneori e bine să ai un regret micuţ decît să nu mai poţi privi lumea în ochi următorii 2 ani.
  11. Dacă te împinge încet pe pat la a 2 întîlnire şi-ţi spune că te iubeşte, fugi.
  12. Dacă te împinge încet pe pat la a 3 întîlnire şi-ţi spune că te iubeşte, fugi.
  13. Dacă te-ai sărutat cu vreo 3 deodată şi în acelaşi timp i-ai spus mamei că eşti la o prietenă şi-ţi faci temele, şi apoi el ţ-o pus uşor de tot mîna pe buşi şi primul tău gînd a fost un threesome (care poate include şi un cal) dar în acelaşi timp nimeni nu te-a...penetrat, la propriu, nu te face deloc virgină. Îmi pare rău. Eşti la fel de curvă ca mine restu. Ăsta-i adevărul, faptul că eşti "întreagă" acolo jos nu te face deloc pură. 
  14. Dacă cineva încearcă să te "anine" pe stradă, dar tu nu eşti deloc interesată, "du-ti băi di aişi prostălanule" nu e un răspuns corect. "Am un prieten" sau "Nu sunt interesată" sau "Mă grăbesc, mulţumesc" sunt răspunsurile corecte. Dacă cineva ţi-a atras atenţia nu înseamnă că eşti pop-zvezda, coboară pe pămînt şi vorbeşte ca un om normal.
  15. Nu te urca la oameni necunoscuţi în maşină. Niciodată. 
  16. Dacă te-ai urcat într-un taxi şi nu auzi obişnuitul "brrr brrrr miron costin vosemnaţati padiest tretii brrr brrr", ar trebui să devii puţin îngrijorată. 
  17. Nu contează cine-i mama şi cine-i tata, argumentul tău într-o ceartă trebuie să fie despre cine eşti tu, nu oamenii care stau în spatele tău gata să pupe în fund toată lumea doar ca copilul lor să reuşească.
  18. Dacă un ofiţer al poliţiei se aproprie de tine, te opreşti calm din ce faci şi vorbeşti serios. Crede-mă, nu e deloc amuzant la secţie.
  19. Cînd cineva poartă căşti, el te ignoră pasiv. Nu te apropii de el, nu vorbeşti cu el (sau despre el). Lasă omul în pace.
Va continua (???)

Lucruri care nu le suport

joi, 14 iunie 2012 § 16

 
   Am o problemă IMENSĂ cu lucrurile mele personale. Sunt ale mele, tu nu le atingi, nu respiri asupra lor, nu laşi amprente pe ele, nu vorbeşti despre ele. Cît de dificil e asta de înţeles?

Un mic ghid pentru o convieţuire în pace cu mine:

Dragă fiică a lui S, care e tot mai enervantă pe zi ce trece, n-am "nişo rochii clasnaia" să-ţi dau, mai ales ţie. Cine împarte hainele? Serios? Duş'ţ'cumpărî. A împrumuta jacheta cuiva pentru că e frig afară sau a împrumuta un tricou cuiva care va dormi la tine pe neprins de veste, e ok, dar nu e deloc ok să vii acasă şi să răscoleşti dulapul meu pentru că "suntem surori", măta ţîi soră blea.  Tatăl tău e soţul mamei mele. Relaţia mea cu el? Niciuna. Relaţia mea cu tine? Niciuna. Relaţia pe care TREBUIE s-o ai tu cu mine? Niciuna. Relaţia pe care tu o ai? Ni te baji în suflet şi o să te plesnesc odată.

Mai departe, eu nu vin acasă pentru ca tu să stai la computerul meu. Computerul meu conţine informaţie personală, care mă priveşte pe mine, pe mine, şi pe cine vreau eu să privească. Înţeles? Mai departe. Nu deschizi cărţile pe care le citesc, nu-mi citeşti mesajele, nu-mi răscoleşti (şi mai ales comentezi!) biblioteca muzicală, nu-mi bei din ceai (chiar dacă l-am lăsat pe masă, nu e pentru tine), nu îmi cauţi prin geantă (!!!!) chiar dacă am lăsat-o foarte tentant pe o bancă în clasă. Nu-mi ceri din mîncare, e a mea, nu se împarte (doar dacă conţine carne sau ouă, pe care ţi le dau cu cea mai mare plăcere, nu-mi place să risipesc). Nu-mi răscoleşti prin documente, mape, foi, nu-mi citeşti contactele, nu mă întrebi despre pozele din computer/telefon/Ipod, NU-MI DAI DRAPERIILE LA O PARTE DACĂ EU LE-AM PUS AŞA SĂ BLOCHEZE SOARELE!

Nu-mi atingi chitara, nu-mi atingi pantofii, nu-mi atingi nici măcar prosoapele (da, le am pe ale mele, personale.), nu bei din cana mea (şi pe asta o am personală. două.), nu mănînci din farfuria mea (cred că aţi înţeles care-i faza cu lucrurile personale), nu-ţi pui în urechi căştile mele (!), nu pui mîna pe Domnul Pufos (da, am un urs de pluş, get over it), nu dai boxele mai tare, nu atingi laptopul meu, nu suni de pe telefonul meu, nu intri la mine în cameră pînă nu baţi insistent la uşă şi aştepţi răspuns.

Gata? Înţeles? Nu-i aşa de greu.
Vseo.

51. Ce te plictiseşte

miercuri, 13 iunie 2012 § 6



  Pe mine ceota mă rupe azi la scris.

Ce mă plictiseşte. Articolul "ce mă plictiseşte" face parte din familia articolelor "Morgane ţîpă la tăţ". Să fac o listă? Faşem.

  1. Filmele siropoase. Majoritatea au aceeaşi idee, cu mici diferenţe. 2 se îndrăgostesc unu moare. 2 se îndrăgostesc apare un al treilea. 2 se îndrăgostesc mama/tata/mîţa/serviciul nu le dau voie împreună. 
  2. Marea majoritate a muzicii. Dar despre asta fac eu odată un articol aparte, am fost întrebată de mulţi ce muzică ascult.
  3. Profesorii, care nu pot să facă lecţia captivantă. Dacă casc şi aproape cad de pe scaun nu e vina mea, e vina ta, pentru că înafară de cititul din carte şi cîteva fraze mai out-of-the-book nu ne poţi da nimic.
  4. Marea majoritate a oamenilor, care la fel nu prea-ţi pot oferi nimic înafară de cine cu cine mai nou se fute, cine şi-a luat maşină, cine nu şi-a luat maşină, şi cît costă. Serios?
  5. Sexul pe pat. Aici fără comentarii. (dar ţineţi minte, sex injuries are good injuries)
  6. Oamenii care se laudă. Aici nu sunt sigură dacă mă plictisesc sau îi învidiez.
  7. Oamenii care nu rîd la glumele mele. Come on băi, i'm hillarious.
  8. Cei care au principii atît de înrăite încît chiar dacă te văd prima dată oricum îţi ţin un discurs despre... cum religia a distrus mentalitatea societăţii, încălzirea globală, nu trebuie de băut alcool şi etc. Mă bucur pentru voi fraţilor, dar sincer, nu mă interesează. 
  9. Dar cel mai tare mă plictiseşte viaţa de forever alone. Serios, abia aştept s'mă apuşe şineva de buşi şi să mă arunce pe canapea. Măcar să ştiu că someone is fapping about me ajută deja. E plictisitor. 


Mă doare capu.

§ 0

 
Miercuri, 13 iunie. Mă doare capu.
Planuri pentru azi: muzică în căşti, o tonă de îngheţată (ci contează grasă, slabă...), mult ceai şi oleacă de plîns (poate!), meciul Germania - Olanda (unde clar că Germania o să cîştige, sau o să fie egalitate) şi multă ceartă cu mama, care deja a început.

Cineva de pe TMD mi-a propus o lamă. Umor negru?

Mă doare capu.


Am impresia că universul are un plan malefic de genul "Hai s'ne pricălim jestoca de dînsa". 


Am o întrebare, pentru toţi de aici dragi cititori şi vseo takoe, am i a drama queen? Mi s-a spus. De fapt, cine mi-a spus, clar că EL mi-a spus. Sunt? Serios? Nu cred că mă plîng chiar atît de mult. Sau poate da...


Azi a fost bunica pe la mine. N-am vorbit. Mă urăşte şi ea din anumite motive încă necunoscute mie.

Asta tot face parte din maleficul plan al universului.

S are o problemă foarte ciudată cu uşile închise, practic nu am viaţă privată în casa asta pentru că de fiecare dată cînd închid o uşă aud "În casa mea uşile stau deschise!". Ciudat, o dictatură foarte ciudată şi foarte impulsivă. Dacă vă întrebaţi vreodată cum s-a trăit în vremea lui Ceauşescu atunci veniţi vreo 2 zile la mine. Primii 15 gratis, grăbiţi-vă.

Vreau să bitch-slăpuiesc viaţa. De fiecare dată cînd cineva mă întreabă de ce urăsc aşa de tare situaţia în care sunt, şi îi explic, aud înapoi ceva de genul "HAAI lasă jălea". Nu. Nu. Categoric - nu. Nimeni nu a fost în pantofii nimănui, aşa că nimeni nu ştie care-i situaţia adevărată.

A şi m-am oprit din a răspunde la comentarii, pentru că mi-e lene. Rog să menţionaţi la sfîrşitul comentariului un W. sau ceva de genul ăsta, să înţeleg că vreţi sau nu răspuns. Mulţumesc anticipat.

Şi acuma, vorba cîntecului, I sit and drink pennyroyal tea.

vă pup, că numa voi ne-aţi rămas de pupat. :ifyouknowwhatimean:


39. Dă sfaturi persoanelor de sex opus.

marți, 12 iunie 2012 § 1

 
    Cineva chiar credea că o să mă apuc de... reforme în educaţie sau comparaţii între generaţii? Pft. O să dau sfaturi la păţănaşi! Mai exact, sfaturi despre cum să apari ca un bărbat în societate, nu ca un... gîndac de colorado. Nu prea am chef de introduceri siropoase, sunt peste 30 de grade afară şi simt un miros acut de fructe proaspete în casă, n-am cînd. Deci, la subiect.

  1. Fii amuzant. Nu mă interesează cum o faci, urmăreşti emisiunile comice sau vorbeşti singur în faţa oglinzii, toată lumea preferă un tip relaxat şi glumeţ în loc de un ciudat care nu se mai poate închide despre politică şi peninsula scandinavă. A se lua în consideraţie că amuzant nu înseamnă căscătură întraiurea, trebuie să ştii şi cînd să fii serios.
  2. Cumpără un parfum. Serios. Cumpără ceva. Băieţi care miros bine - the lady has wet panties. Mai ales dacă ştii că ai probleme cu transpiraţia sau că alergi ca un cal prin tot oraşul şi apoi ajungi într-o stare extremely unsexy. Toate fazele alea din porn sau filme proaste în care un băiat care miroase a cîine ud e atractiv şi foarte masculin - prostie. 
  3. Get a fucking haircut. Ştii, înţeleg fetele care au fetishul ăsta pe "masculul feroce", dar asta nu înseamnă păr frezat aproape lîsîi cî aşa trebu sau să porţi aceeaşi pereche de pantaloni scurţi pintru cî "numa muierili au grijî de haini, eu îs mujîc." Serios, e secolul trecut, a fi bărbat nu înseamnă a fi o matahală ambulantă, cumpără-ţi un costum, nişte haine lejere şi decente, fii în pas cu moda, ai grijă de pielea/unghiile/părul tău, nimeni nu-ţi cere să te dai cu ruj după un pahar de bere, se cere doar elementarul. Mulţumesc anticipat.
  4. Informează-te. Oamenii care au un diapazon generos de teme discutabile sunt oameni inteligenţi. Nu trebuie să-ţi limitezi cunoştinţele la cu şini o avut Petrea strelcă, citeşte despre filme noi, proiecte interesante, tehnica nou apărută pe piaţă, fotbal (u like football, we're gonna have sex soon my dear.) Nu spun asta doar pentru că tu trebuie să impresionezi şi apoi să fuţi tot ce mişcă, spun asta pentru că un om interesant e interesant pentru oricine, chiar şi la un interviu pentru un job, începi cu o noutate interesantă şi eşti deja cu un pas mai aproape de succes.
  5. Punctul ăsta poate să pară cam ipocrit, dar asta e, noi fetele suntem cam ipocrite. Nouă ne plac lucrurile mici, prostiile astea pe care voi le faceţi fără să realizaţi că inima noastră se topeşte cîte puţin în fiecare secundă. Ne place cînd năvăliţi în casă şi mîncaţi tot ce puteţi, făcînd zgomote absolut iritante şi încercînd să mai şi vorbiţi în acelaşi timp. Ne place şi palma ocazională "la buşi". Serios, cea care spune că nu-i place e chiar mai ipocrită ca mine. Ne place şi "te dor picioarele? SUUUI ÎN SCHIINAREE". Serios. Şi atunci cînd vă sunăm cu febră 39 şi apoi voi apăreţi în uşă cu ceai şi un urs de pluş. Şi cînd rezistaţi un întreg film siropos pentru că ştiţi că nouă ne place. Sunt lucruri mici, şi super-ultra gay, dar sunt lucruri plăcute. Aţi vrut adevărul, nu? Ap iaca. Bitches love şi cînd le spuneţi că-s frumoase, crede-mă, chiar şi aceeaşi pereche de blugi şi tricou au fost selectaţi din zeci de altele, aşa că fă un efort şi spune un cuvînt plăcut. 
  6. Insistenţa. Peste măsură, omoară. La propriu. Dacă fata aia nu vrea să iasă azi, atunci nu vrea şi asta e, nu ruina şi ziua ta, şi ziua ei, pentru o prostie de încăpăţînare. Nu ai de unde să ştii ce s-a întîmplat, şi dacă vrei să ştii, încearcă să afli. Dacă nu vrea să-ţi spună - nu insista. Fiecare are nevoie de un spaţiu personal pe care nici măcar tu - ultra macho man, nu ai dreptul să-l încalci. Asta e.
  7. Fii atent la detalii, fii atent la noua culoare de ojă, la ziua de naştere a mamei, e cute cînd uiţi cîte ceva şi trebuie să-ţi amintească, dar nu e deloc cute cînd ea îţi spune de o săptămînă că are nevoie de tine în week-end şi tu pleci cu părinţii cine ştie pe unde şi îţi aminteşti de asta abia cînd vii acasă, fă-o pe ea să înţeleagă că contează, poate nu mai mult ca tot din viaţa ta, să nu fim ipocriţi chiar la maximum, dar măcar mai mult decît o bucată de plastic.
  8. Nu fi porc. La propriu, nu te spori la 3 pivi cî as-o pupi în zasos pe Nataşa, nu-i spuni lu Catea cî o vrei pentru ca ea să te ajute la examen, nu te duşe cu Cristina în tufari numa pintru că ş Catea şi Nataşa te-o lepădat şi vrei să-ţi înneci amarul. Fiinţele astea sunt vii, au sentimente, şi majoritatea te iubesc, proastele. Nu le folosi în propriile scopuri care nu sînt deloc nobile. Nu-ţi cer să cumperi flori la tot Chişinăul, îţi cer să fii un bărbat în adevăratul sens al cuvîntului. Bărbaţii nu fac dragoste şi dispar, bărbaţii fut sălbatic şi suportă consecinţele. Scrie-ţi asta undeva.
End of story păţănaşi, end of story. Ştii, lucrul cel mai ipocrit în tot discursul ăsta este anume faptul că eu dau sfaturi pentru relaţii, care am avut vreo 5 în total dintre care 4 au fost cu diferite feluri de mîncare. 

Stuu...wait for it, PID. Stupid.

miercuri, 6 iunie 2012 § 0

   Îmi plac la nebunie oamenii proşti, serios. Ştii, mergi pe stradă şi vezi o fată de vrun' metru 80', cu picioare de la urechi, păr perfect şi nişte buşi fese, şi o faţă, mă, te omoară. Ca fată, te omoară chiar şi pe tine. Primele gînduri care-ţi apar în cap sunt ceva de genul "My life is so useless" şi te gîndeşti la viitorul tău, o casă cu 2 etaje şi 69 de pisici (fără aluzii perverse posibil).

Dar te apropii de ea, şi o vezi stînd cu o prietenă, şi apoi...apoi...apoi... deschide gura. Şi inima îţi tresare de bucurie cînd auzi cum cuvintele i se împleticesc la ieşirea din cavitatea bucală machiată intensiv cu ruj ieftin şi te simţi atît de bine cu vocabularul tău de zeiţă a limbii române (eu nu mă laud.)

Şi cu fiecare "şî caroce dalbaiobu şela" te simţi mai împlinită, mai fericită, mai completă. Ştiu că sună cam bitchy, dar asta e, oamenii proşti mă fac fericiţi. Cei care nu au alt subiect de discuţie decît Dom 2, care chiar şi cînd vorbesc cu străini şi pun romanian mode on oricum se bîlbîie şi au un accent provenit direct din rădăcinile Ungheniului (nimic personal), oamenii ăştia îţi fac ziua mai bună, la modul direct.

Şi poate n-am 180 (ÎS APROAPE!), sau picioare de la urechi (...poate de la barbă, sau..ştii cum, umeri... sau... ceva...), sau buşi de zeiţă (aici am minţit xoxo) dar mă simt plină de sine pentru că atunci cînd un copil de 5 ani se va apropia de mine să vorbească despre roboţi, o să pot vorbi despre roboţi, un parlamentar mă va întreba părerea mea despre economia republicii, o să-i pot răspunde (cu greu fără maturi) şi o violonistă mă va întreba părerea mea despre muzica de cameră, îi voi răspunde şi ei, pentru că a vorbi şi a avea o cultură generală cît de cît mă face mai fericită decît o imagine de model.

Iacaşă.

Conversation

marți, 5 iunie 2012 § 1

-Băi dă-te de pe mine!
-AAA AJUTOR, AJUTOR, VĂD UN TUDOR
-EU NU-S TUDOR BĂI
-băi aşela îi picior
-numaiesti, îi mînă
-ÎI PICIOR
-aa, ajută-mă
-nu.


le me la capătul celălalt de fir:
-ăă...voi sunteţi ok, da?
- DAAA, VINĂ LA MINE S'NE UITĂM LA FIILM
-..nu
-DE CEEE, avem cireşe, băi, ai cireşe?
-am.
-caroce am găsit 2 viermi în aceeaşi cireaşă, şi i-am mîncat.
-fuuuuu băăăi
-da da. băi cum să îmbracă asta?
- nu aşă boule, parcă eşti baletină
-baletină?
-balerină?
-balerină.
-parcă eşti balerină. cu colţuni de lînă
-nu-s de lînă
-oaio
-lînă.

i just simply love my friends u know.