Shampoo addicted

   Cred că am cam înţeles,în sfîrşit,care ar fi chestia asta cu adolescenţii. E ceva mai mult amuzant decît interesant. Chestia e că adolescenţii eştia (printre care sunt şi io) nu sunt nimic altceva decît o mînă de oameni care se cred fiecare original şi mai bun decît ceilalţi. Şi nimeni nu e. Adică,fiecare e original,în anumite domenii sau subiecte,dar nu atît de original pe cît noi ei se consideră a fi. Uite care-i chestia,un mic truc de magie. Fiecare se simte în al nouălea cer la un moment dat,cînd viaţa lui e perfectă şi el se simte perfect,şi fiecare se simte la un moment dat un nimeni şi nu mai vede care-i rostul vieţii lui,a existenţei. Fiecare încearcă să-şi găsească un talent care să-l fac un pic mai special,fiecare are idoli,de genu...a văzut părul cuiva şi îşi face peste o săptămînă la fel. Fiecare are vise mari,mari,MAARI,poate prea mari. Fiecare intră în cameră şi uită pentru ce a intrat,iese şi îşi aduce aminte. Toţi au momente cînd îşi urăsc părinţii,la maximum,şi momente cînd îi iubesc-la maximum.

Fiecare urăşte ceva în el,şi iubeşte altceva. Fiecare a avut gînduri mai negre,şi mai albe. Fiecare a spus că "de mîine gata" şi nu a fost "gata" deloc.

Toţi sîntem o adunătură de oameni la fel,absolut la fel,dar care nu pot găsi limbă comună între ei şi care se cam urăsc,iubesc şi admiră,toate în acelaşi timp. Şi e amuzant,un adolescent crede că el e cel mai bun (cu toată modestia voastră,fiecare a crezut asta măcar o dată) că are cea mai mişto personalitate,că e talentat,că e special,că lumea se învîrte în jurul lui,şi că viitorul îi este garantat. 100%. Pentru că o personalitate ca el nu poate fi lăsată undeva pe al doilea plan.

Ei bine aici vine partea 2 a planului,cînd creşti. Şi-ţi dai seama că cineva a reuşit,şi tu nu prea. Cînd trebuie să renunţi la visul tău de a dansa pentru a deveni un avocat cu un salariu excelent,şi peste vreo 2-3 ani uiţi deja de talentul care a smuls atîtea aplauze zi de zi. Abia la maturitate adolescenţii realizează că aşa cum el era "special şi cel mai bun" la el în cap,aşa erau toţi,şi cînd toţi sunt "speciali" asta deja ia numele de banalitate,nici într-un caz "originalitate".

Şi care-i chestia,în toată această încurcătură de vise,dorinţe,dezamăgiri şi aspiraţii? Să crezi. Să crezi că tu ai ce arăta lumii,şi să arăţi. Poate vei fi acceptat,poate vei cădea cu faţa-n noroi de la prima încercare,dar,încercarea vină n-are. Şi să găseşti un om,pe cineva,alături,care să creadă de 200 ori mai tare decît tine că TU eşti special,şi să-ţi amintească de asta cînd tu pari să uiţi,să te apuce de urechi şi să te mustre cînd tu uiţi cît de mult însemni pentru cineva.

Şi DE FAPT,chestia principală,este să fii fericit. Învîrteşte-ţi lumea,chestiile,ideile,în aşa mod încît TU să fii mîndru de tine,şi atunci vei fi cu adevărat special,pentru că deeee,tare puţină lume poate să-şi găsească fericirea,să o ţină cu ambele mîini,şi să n-o lase să plece. niciodată. Poţi să-i numeri pe degete dom'le.

Şi cam atît.

P.S. am trecut la bloggerul nou,n-o făcusem pînă acum dintr-o ciudată nostalgie. Şi pot să spun că îmi  place,doar că e preaaa prea alb,mă dor ochii.

  În sfîrşit m-am hotărît să încep acest articol,pe care l-am tot rugumat în cap,la care m-am tot gîndit,dar de care îmi era oarecum frică pentru că a te băga în politică şi-n chestii de astea mai "serioase" e cam periculos,mai ales în materie de blogging,nu e cum a scrie despre culoarea la lenjeria nouă pe care ţi-ai luat-o şi nu e nici măcar genul meu,dar oricum,am o părere pe care aş cam vrea să v-o comunic.

Toată chestia asta cu fraţii şi cu nefraţii şi cu ruşii-idioţi şi cu ura pentru o naţie pentru evenimente care s-au întîmplat zeci de ani în urmă şi chestii de genul îmi cam dă dureri de cap.

Prima întrebare,de ce nu poate Basarabia deveni odată şi odată ţară independentă? Nu în acte,ci cu adevărat independentă. Să nu mai caute toate babele unire cu Rusia şi majoritatea tinerilor unirea cu România. Îţi place cum e acolo? Bine bă,fă şi la tine aşa! Dar nu căuta să pupi în fund (mă scuzaţi) 2 ţări care au reuşit să supravieţuiască în tot virtejul ăsta de schimbări (mai mult sau mai puţin). Nu-mi săriţi în cap,nu-mi săriţi în cap,da,suntem fraţi cu românii,avem o istorie care ne-a unit pentru totdeauna în a fi două popoare asemenea,dar spuneţi-mi voi mie,fraţii trăiesc în aceeaşi casă? Da,trăiesc,pînă la vreo 20 de ani,cînd îşi iau propria casă şi îşi întemeiază o familie şi construiesc un viitor,şi sunt ambii bineviţi în ospeţie la celălalt,dar nu trăiesc sub acelaşi acoperiş! Nu vă aduce tangenţe cu nimic? A exista 2 popoare asemenea,vecine,cu oameni la fel de buni şi tot aşa mai departe e un lucru bun,dar nu ne apucăm să le unim pe toate că de',aşa vrem noi.

Şi de ce vrem unirea cu România? Ei deatîta că România pe lîngă noi e mai dezvoltată. Păi bine,dragul meu,contribuie şi tu la dezvoltarea Basarabiei,nu împlini 20 de ani şi fugi pe LA Italia şi strigi de acolo de-ţi ies spume la gură că vrei unire cu România.

Şi care ar fi partea 2? URSS,fosta URSS,FOSTA BĂ,FOSTA. Dragi bătrîni,pupatul în fund pe ruşi nu înseamnă că pîinea va fi din nou 10 capişi (sau cît acolo mai era) sau că toată lumea as' meargă iarăşi cu Volgi prin oraş sau chestii de genu'. Rusia are acum şi singură prea multe probleme de fixat,noi aşa îi mai trebuim că tuhma straşnic. Şi dacă sincer,acum vine deja părerea mea proprie,dam' mai bine cu Românii.

Românii ne numesc fraţi şi ne vorbesc limba,dar ruşii ne spun "maldavaşî" şi noi suntem pentru ei ceva de genul mexicanilor pentru americani,o naţie de îngrijitori de animale,menajere, dădăci,constructori şi etc. Adică cam nimic. Pentru că ruşii se simt superiori din toate punctele de vedere,şi nu doar asupra noastră ci şi asupra tuturor popoarelor care au constituit fosta URSS. Că de,aşa e caracterul lor.

Şi în concluzie,mai lăsaţi dom'le politica şi corectitudinea şi legitatea şi tot BREDU ăsta şi începeţi să FACEŢI ceva. Nu cuvinte,domnilor,fapte. Vrem să vedem o schimbare,vrem să vedem o ţară care merge spre bine,nu un popor împărţit în 2 tabere care vor să pupe funduri diferite. Scăpaţi odată şi odată de jugul pe care l-aţi purtat atîţia ani,ELIBERAŢI-VĂ.

Şi credeţi-mă,atunci cînd veţi vedea Basarabia strălucind,cînd veţi fi mîndri să rămîneţi ACASĂ,atunci o să simţiţi pe buze cel mai dulce gust,mai dulce decît orice unire şi mai dulce decît orice sărut pe care vreţi să-l oferiţi părţii dorsale. Vă garantez eu.

Hai v-am pupat

Avem profesoară nouă în şcoal,de educaţia civică. Care-i problema? E sexistă.

Am eu o boală cu oamenii ăştia,tot continui să-i împart pe grupuri,încerc să mă tot feresc de ei,unii îmi plac alţii nu.

Există lucruri care ştim cu toţii că sunt imposibil de realizat,dar la un moment dat vine un om care nu ştie asta şi le realizează.

Tu de ce ai nevoie pentru a fi fericit? Poate ai nevoie de bani? Da. Ai nevoie de bani. Să cumperi tot la ce ai visat vreodată,şi nu spune că banii nu aduc fericirea. Cel care a spus că banii nu aduc fericirea nu ştia unde să facă cumpărături.

Aşa suntem noi făcuţi,construiţi,să aşteptăm aventură. Întoarcem capurile la 360 de grade dacă auzim de vreun accident sau de cineva care a avut o nenorocire. Pentru că ne place! Ne place să auzim că ceva rău s-a întîmplat,pentru că viaţa e prea monotonă. Ne plac cutremurele,ne place să savurăm fiecare cuvînt pe care-l spune prezentatoarea de la ştiri.

  Cred că fiecare om din ţărişoara asta deja ştie şi,desigur,s-a dat şi el cu părerea la marea problemă a zilelor noastre. Nu,nu criza mondială,nu salarii de căcat,nu pensii mizere,nu drumuri distruse ci reclama la colanţi. Şi toate astea pentru că a ieşit odată o muiere complexată şi virgină în a 3 pakalenie care a spus că pe ea o intimidează panourile publicitare cu femei în colanţi. De ce dragă? Îţi aminteşte numărul pe care ţi-l arată ţie cîntarul,sau ce alte motive ai?

Că unele dintre panouri sunt indecente pot să fiu şi io de acord,chiar dacă mai mult de nişte picioare frumoase,dezgolite,nu se arată nimic. Băăi,voi vedeţi în ce fuste merg pe drum "domnişoarele" de la 15 ani în sus? Asta e indecent frate,nu picioare cu colanţi!

Şi hai că la capitolul decenţă/indecenţă ne-am cam lămurit,dar ce treabă,nu,trebuie alt ton,ce treabă au aici drepturile femeii? Dragă muiere virgină şi complexată,vreau să te anunţ că femeile sunt concediate doar din pricina faptului că le-a făcut mama cu alt fel de puţă,femeile sunt violate şi bătute doar pentru că sunt mai slabe decît bărbaţii,soţiile sunt lovite şi apoi sărutate ca mai apoi să fie iar lovite,femeia în societate e privită ca o fiinţă fără de apărare şi cu o inteligenţă mai slabă,femeile sunt impuse să presteze servicii cu ce le-a dat mama mai bun pentru a obţine ce vor să obţină,şi tu,capro,te legi de reclame la colanţi? Să fim serioşi,reclame la colanţi?

Cum dracu încalcă drepturile femeii,o poză cu o femeie? De fapt nu cu o femeie ci cu picioarele unei femei! Sunt colanţi dragă,nu mănuşi,cum să le facă reclamă? "Le văd copii". Şi ce? Adică,o să aibă traumă psihologică de la nişte picioare? Copii te aud în fiecare seară în dormitor,şi văd că e sănătos.

Domnilor,să privim în miezul situaţiei. Firma îşi face treaba,cu poze-da,în ipostaze sexy-da,încalcă vreun drept al vreunei muieri virgine şi complexate-nu.Şi gata.

Şi cînd le văd pe astea care vor să aducă "dreptatea" în lume şi rag la fiecare pas că li s-a încălcat vreun drept mi-e greaţă. Păi doamno,bărbaţilor cîte drepturi li se încalcă cînd îţi oferă locul în autobuz,sau cînd îţi duce pungile grele? Dar pentru drepturile frigiderelor cine se va lupta mă! Le arată săracele,deschise,închise,şi culmea,le vînd încă! Imposibil! Săriţi bă!

Şi cum anume vreţi voi să fiţi tratate ca de la egal în societate? O să vă pierdeţi după prima zi de tratare la egal,ca pe un bărbat. Dacă totuşi vreţi să nu mai fiţi discriminate,nu ţipaţi la toate colţurile drepturile voastre,ci doar încercaţi să aveţi o personalitate care să merite acea tratare de la egal pe care o doriţi atît de mult.

Trăim în Moldova,şi asta ne ocupă tot timpul.

    Cum mai au unii putere să zîmbească? Îi ador. Îi idolatrizez pe acei oameni! Care ştiu că nu vor mai avea mîine bani pentru pîine dar zîmbesc,pentru că totul va fi bine,este cineva acolo sus care îi iubeşte pe toţi şi care va fi mereu cu ei. Oameni care nu sunt aroganţi,oameni care nu sunt înstăriţi,nu au cu ce se lăuda,sunt doar oameni ce iubesc şi oameni care...zîmbesc.

Sunt oameni care au putere,au putere să meargă mai departe,au putere să vadă cît de frumoasă e viaţa,au putere să-ţi ofere ceea ce îţi lipseşte cel mai mult,ceea ce nu-ţi oferă nimeni fără a cere ceva în schimb-îţi zîmbesc. Sincer,nevinovat,din toată inima.

Oamenii trişti sunt cei mai slabi oameni.

   Trăim într-un oraş gri cu oameni trişti. Trăim într-un oraş cu oameni care au prea multe probleme pe cap ca să le pese de atmosfera în care trăiesc. Trăim într-un oraş de oameni care nu-ţi zîmbesc niciodată înapoi dacă le zîmbeşti. Trăim într-un oraş de oameni care nu se bucură pentru fericirea altora. Trăim într-un oraş cu oameni prea grăbiţi. Trăim într-un oraş de oameni care urăsc.

Oamenii merg pe drum fără nici o emoţie pe faţă,oamenii merg pe drum şi nici nu te privesc,poate pentru că nu meriţi şi pentru că ei nu merită. Nu ieşi pe stradă pentru a vedea feţe caer se bucură de viaţă,feţe mulţumite,ieşi pe stradă şi vezi ochi care judecă,feţe dure şi oameni răi.

Trăim într-un oraş de oameni trişti,oameni care vor de la viaţă fericire dar nici nu încearcă s-o prindă cînd aceasta le-o aruncă.

Mie-mi place afară. Îmi place cerul întunecat care contrastează extraordinar cu copacii verzi,îmi place sunetul pe care-l fac picăturile cînd cad pe pămînt. Îmi place cum tremură frunzele de vie de la fereastra mea cînd cade o picătură mai grea pe ele. Îmi place să prind picăturile în palmă.

Fiecare facem din viaţa asta a noastră tot ce putem mai bine, sau mai rău. Ne batem joc de ea, dar şi o preţuim în măsuri infinite. Facem greşeli, greşeli de care apoi ne pare extrem de rău, dar şi greşeli pe care le uităm rapid.