Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările

adolescenţi. şi chestii.

marți, 17 ianuarie 2012 § 2

   Cred că am cam înţeles,în sfîrşit,care ar fi chestia asta cu adolescenţii. E ceva mai mult amuzant decît interesant. Chestia e că adolescenţii eştia (printre care sunt şi io) nu sunt nimic altceva decît o mînă de oameni care se cred fiecare original şi mai bun decît ceilalţi. Şi nimeni nu e. Adică,fiecare e original,în anumite domenii sau subiecte,dar nu atît de original pe cît noi ei se consideră a fi. Uite care-i chestia,un mic truc de magie. Fiecare se simte în al nouălea cer la un moment dat,cînd viaţa lui e perfectă şi el se simte perfect,şi fiecare se simte la un moment dat un nimeni şi nu mai vede care-i rostul vieţii lui,a existenţei. Fiecare încearcă să-şi găsească un talent care să-l fac un pic mai special,fiecare are idoli,de genu...a văzut părul cuiva şi îşi face peste o săptămînă la fel. Fiecare are vise mari,mari,MAARI,poate prea mari. Fiecare intră în cameră şi uită pentru ce a intrat,iese şi îşi aduce aminte. Toţi au momente cînd îşi urăsc părinţii,la maximum,şi momente cînd îi iubesc-la maximum.

Fiecare urăşte ceva în el,şi iubeşte altceva. Fiecare a avut gînduri mai negre,şi mai albe. Fiecare a spus că "de mîine gata" şi nu a fost "gata" deloc.

Toţi sîntem o adunătură de oameni la fel,absolut la fel,dar care nu pot găsi limbă comună între ei şi care se cam urăsc,iubesc şi admiră,toate în acelaşi timp. Şi e amuzant,un adolescent crede că el e cel mai bun (cu toată modestia voastră,fiecare a crezut asta măcar o dată) că are cea mai mişto personalitate,că e talentat,că e special,că lumea se învîrte în jurul lui,şi că viitorul îi este garantat. 100%. Pentru că o personalitate ca el nu poate fi lăsată undeva pe al doilea plan.

Ei bine aici vine partea 2 a planului,cînd creşti. Şi-ţi dai seama că cineva a reuşit,şi tu nu prea. Cînd trebuie să renunţi la visul tău de a dansa pentru a deveni un avocat cu un salariu excelent,şi peste vreo 2-3 ani uiţi deja de talentul care a smuls atîtea aplauze zi de zi. Abia la maturitate adolescenţii realizează că aşa cum el era "special şi cel mai bun" la el în cap,aşa erau toţi,şi cînd toţi sunt "speciali" asta deja ia numele de banalitate,nici într-un caz "originalitate".

Şi care-i chestia,în toată această încurcătură de vise,dorinţe,dezamăgiri şi aspiraţii? Să crezi. Să crezi că tu ai ce arăta lumii,şi să arăţi. Poate vei fi acceptat,poate vei cădea cu faţa-n noroi de la prima încercare,dar,încercarea vină n-are. Şi să găseşti un om,pe cineva,alături,care să creadă de 200 ori mai tare decît tine că TU eşti special,şi să-ţi amintească de asta cînd tu pari să uiţi,să te apuce de urechi şi să te mustre cînd tu uiţi cît de mult însemni pentru cineva.

Şi DE FAPT,chestia principală,este să fii fericit. Învîrteşte-ţi lumea,chestiile,ideile,în aşa mod încît TU să fii mîndru de tine,şi atunci vei fi cu adevărat special,pentru că deeee,tare puţină lume poate să-şi găsească fericirea,să o ţină cu ambele mîini,şi să n-o lase să plece. niciodată. Poţi să-i numeri pe degete dom'le.

Şi cam atît.

P.S. am trecut la bloggerul nou,n-o făcusem pînă acum dintr-o ciudată nostalgie. Şi pot să spun că îmi  place,doar că e preaaa prea alb,mă dor ochii.

noi.

luni, 9 ianuarie 2012 § 1


-şi după asta ce-o să faci?
-o să fug.
-unde?
-păi cum unde,prostuţo,după tine.
-...dar eu plec
-păi de asta şi-o să fug. să te ajung. să te strîng în braţe şi să te sărut în lift.
-în lift? eşti nebun?
-îndrăgostit. e tot un fel de nebunie.
-deci,eşti îndrăgostit?
-exact.
-şi pe cine iubeşti?
-pe mama.
-şi eu o iubesc pe mama.
-şi pe tine.
-şi eu te iubesc.
-şi de ce mă iubeşti?
-pentru că te iubesc.
-de ce?
-păi pentru că te iubesc.
-'ţi vin bine pijamalele astea. arăţi ca un copil mic trezit în dimineaţa de Crăciun
-eşti drăguţ.
-iar tu eşti frumoasă.
-iar tu eşti un mincinos ordinar,domnule.
-şi tu eşti şi mai frumoasă cînd eşti amuzantă.
-vreau ceai. de muşeţel.
-şi mai vrei ceva?
-prăjituri. şi budincă. vreau budincă.
-mă duc eu să-ţi fac ceai,şi budincă.
-nu e nevoie,mă duc eu,numai să pun nişte haine pe mine.
-nu,nu-ţi trebuie haine. e păcat.
-faci tu ceai?
-şi budincă. cu căpşuni.


p.s. mi-era dor să scriu o postare de genul ăstora.

Having a coke with you

duminică, 6 noiembrie 2011 § 0

Having a Coke with You

is even more fun than going to San Sebastian, Irún, Hendaye, Biarritz, Bayonne
or being sick to my stomach on the Travesera de Gracia in Barcelona
partly because in your orange shirt you look like a better happier St. Sebastian
partly because of my love for you, partly because of your love for yoghurt
partly because of the fluorescent orange tulips around the birches
partly because of the secrecy our smiles take on before people and statuary
it is hard to believe when I’m with you that there can be anything as still
as solemn as unpleasantly definitive as statuary when right in front of it
in the warm New York 4 o’clock light we are drifting back and forth
between each other like a tree breathing through its spectacles

and the portrait show seems to have no faces in it at all, just paint
you suddenly wonder why in the world anyone ever did them

I look
at you and I would rather look at you than all the portraits in the world
except possibly for the Polish Rider occasionally and anyway it’s in the Frick
which thank heavens you haven’t gone to yet so we can go together the first time
and the fact that you move so beautifully more or less takes care of Futurism
just as at home I never think of the Nude Descending a Staircase or
at a rehearsal a single drawing of Leonardo or Michelangelo that used to wow me
and what good does all the research of the Impressionists do them
when they never got the right person to stand near the tree when the sun sank
or for that matter Marino Marini when he didn’t pick the rider as carefully
as the horse

it seems they were all cheated of some marvelous experience
which is not going to go wasted on me which is why I am telling you about it

Frank O’Hara

Atunci cînd

luni, 10 octombrie 2011 § 3


Vi s-a întîmplat vreodată să ţineţi la cineva atît de mult încît şi cele mai mici lucruri negative care se întîmplă în viaţa lor vă fac automat trişti? Cea mai mică ceartă,pf,nici nu o poţi numi ceartă,te duce aproape de lacrimi. E un fel de dragoste psihopatică,de maniac,pentru un om. Care de la prima vedere e simplu,dar are el ceva,ceva ce te face fericit.

Nu ştii cine e,ce face,dar o face bine. E ceva mult deasupra ta. E ca lucrul ăla din poveşti,cînd ai prefera tu să treci prin ceva oribil dar să ştii că el e bine. Nu credeam că voi spune cîndva asta despre cineva,pînă l-am găsit.

Eu îi spun cel mai bun prieten dar e ceva mai mult de atît. De fapt nici eu nu ştiu ce e. Dar e ca atunci cînd simţi tot ce simte el,poate de 3 ori mai mult. Şi-ţi pare rău,şi plîngi,şi rîzi,şi îţi pare perfect.

Şi nu vrei ca asta să se termine vreodată.
Vi s-a întîmplat?
Mie da. <3

Just sayinn'

luni, 3 octombrie 2011 § 2


Am mirosit azi dimineaţă fum de la frunze uscate arse şi parfum de ceaţă groasă. Şi frig. Şi am simţit că e toamnă. Am avut un fel de deja-vu. Mi-a fost dor să pot îmbrăţişa oamenii cu pretextul că mi-e frig,cînd de fapt am nevoie de afecţiune,de multă.

Şi am mai mirosit azi parfum bărbătesc cu note florale. Şi mi-a plăcut. Şi am mai mirosit tricoul ăla vechi care era odată a lui. Nu,era al nostru...îl purtam pe rînd, cu zilele. Şi am mai mirosit piele curată şi parfumată. Şi păr proaspăt spălat.

Am mirosit tristeţe şi disperare dar m-am făcut că nu le văd şi am zîmbit. Am mirosit şi dragoste, dacă citeşti acum,să ştii că te-am mirosit azi =) Şi miroseai plăcut,a dragoste sinceră. Mă bucur cînd văd oameni mirosind aşa.

Şi am mai mirosit şi fum gros de ţigară,cînd m-ai îmbrăţişat de dimineaţă şi mi-ai spus cu voce răguşită că nu-ţi prea pasă de lumea asta. Şi cît de tare îmi place aerul rece de dimineaţă combinat cu fumul ăla pe care de obicei îl urăsc.

Am mirosit azi disperare,am mirosit fericire,lacrimi proaspete,răsuflări calde şi un pic de ceapă :}

Buuli buuuli.

Autumn

sâmbătă, 1 octombrie 2011 § 1

N-am spus încă nimic despre toamnă şi e deja octombrie. Bad girl,very bad.

Toamna e anotimpul meu preferat. E ceva între frig de Doam' fereşte şi cald de Doam' fereşte,ăsta e doar unul dintre motivele pentru care îmi place. Toamna e magică. Fiecare lucru ascunde în el magia asta a toamnei,cînd dimineţile sunt friguroase şi ai furnicături prin tot corpul,vîntul care-ţi aranjează părul aşa cum vrea el,frunzele care tot cad,şi cad,şi cad...

Cînd e destul de cald să te îmbraci lejer şi comod dar destul de frig ca să ajungi acasă şi să-ţi faci o cană mare de cacao şi s-o savurezi cu un film bun. Toamna e anotimpul începuturilor,anotimpul melancoliei. Toamna e sumbră,încă un motiv pentru care-mi place. Vara e prea veselă,primăvara prea umedă şi iarna prea luminoasă. Toamna e perfectă.

Ce-aş da io să fie numai toamnă <3
da fără şcoală. a se lua în consideraţie.

Despre oameni

marți, 20 septembrie 2011 § 2


Am eu o boală cu oamenii ăştia,tot continui să-i împart pe grupuri,încerc să mă tot feresc de ei,unii îmi plac alţii nu.

Şi lucrul ce-mi place,oamenii amabili. Oamenii care-ţi zîmbesc din colţul gurii în transport,oamenii care te ajută,care rîd,care împărtăşesc cu tine visele lor. Doamna care-ţi zîmbeşte pe stradă,sau domnul care te ajută cu sacoşele îţi pot schimba ziua radical! Sunt oameni simpli,care uită pe cîteva momente de toate problemele cotidianului şi sunt amabili şi buni cu tine. Nu te privesc de sus, nu fac grimase ciudate,ci doar te salută şi îţi zîmbesc.

Şi eu propun aşa,să zîmbim tuturor,nu se ştie niciodată cui îi vom face ziua excelentă,doar cu un zîmbet.

Hai mă că nu e greu! :D

Poţi. Crede-mă.

duminică, 18 septembrie 2011 § 5


Există lucruri care ştim cu toţii că sunt imposibil de realizat,dar la un moment dat vine un om care nu ştie asta şi le realizează.

De ce n-am fi noi omul ăla?

Omul,ca fiinţă,poate orice. Poţi să faci orice vrei tu să faci,poţi să ajungi oriunde vrei tu să ajungi. Nimeni nu a spus că va fi uşor,principalul e să merite. Trebuie să începi de undeva,şi nu contează de cît de jos vei începe,contează cît de sus vei ajunge. Poţi să devii cine vrei tu să devii,poţi să cîştigi bani pentru maşina aia,poţi să-l obţii pe ăla cel mai cute din şcoală,poţi să faci oamenii să te iubească,poţi să ajungi vestit,poţi să ţii în mînă roadele muncii tale. Poţi orice.

Şi dragii mei,dacă visaţi la ceva,dacă aveţi ceva ce doriţi din răsputeri,începeţi acum,azi,să faceţi visele voastre realitate. Nu ezitaţi,nu aşteptaţi,nu aveţi de pierdut prea multe. Nu amînaţi,nu vă convingenţi că de fapt nu merită! Pentru că merită. Şi pentru că puteţi.

Vreau să aud de la voi rîsete şi ţipete. Vreau să vă aud strigînd în gura mare că aţi reuşit.

Pentru că sunteţi unici,sunteţi frumoşi,sunteţi tineri şi puteţi face orice.

Buli buli.

Tu de ce ai nevoie?

marți, 13 septembrie 2011 § 3


Tu de ce ai nevoie pentru a fi fericit? Poate ai nevoie de bani? Da. Ai nevoie de bani. Să cumperi tot la ce ai visat vreodată,şi nu spune că banii nu aduc fericirea. Cel care a spus că banii nu aduc fericirea nu ştia unde să facă cumpărături.
Poate ai nevoie de prieteni? Da. Ai nevoie de prieteni. Să fii fericit,într-un cuvînt. Să rîzi,să plîngi,să cutreieri locurile unde nu ai mai fost şi să iubeşti viaţa.
Poate ai nevoie de iubire? Da. Ai nevoie de iubire. De o persoană care să-ţi fie alături indiferent de orice,care să te iubească pentru ceea ce eşti şi cu care poţi fi tu însuţi.

Dar uneori ai nevoie de toate împreună. Uneori ai nevoie doar de o cană de ceai şi de un film. Şi aşa,ca să nu fim prea romantici,de ce ai cu adevărat nevoie? Oare nu ar fi destul dacă am limita dorinţele noastre la lucruri simple,şi am privi realitatea în ochi şi am vedea de ce avem cu adevărat nevoie?

Şi acum o să personalizez,pentru că aşa vreau io. Eu am nevoie de un prieten adevărat care să-mi fie mereu aproape...şi de o gaşcă de prieteni din ăia "for fun" cu care poţi ieşi sîmbata "la o colă dieti4naia". Eu am nevoie de linişte,în suflet. De ordine în gînduri,mă năvălesc prea multe şi toate odată şi nu prea reuşesc nimic. Am nevoie de bani atît cît să trăiesc la un nivel decent şi să-mi mai permit un moft din cînd în cînd. Am nevoie de căşti pentru că aşa supravieţuiesc eu. Am nevoie de filme vechi alb-negru şi de Forrest Gump,şi de ceai. Mult ceai. Mai am nevoie de un spiriduş mic care să-mi îndeplinească 3 dorinţe. Numai 3. Şi atît. Mai mult nu-mi mai trebuie nimic.

Dar tu? Tu de ce ai nevoie pentru a fi fericit?

Romain

vineri, 2 septembrie 2011 § 1


Vreau doar să-ţi mulţumesc. Pentru că mi-ai fost alături tot acest timp,pentru că puteam să-ţi spun ţie tot ce nu am mai putut spune nimănui,pentru că ai ştiut cînd să glumeşti,cînd să vorbeşti,cînd să taci şi cînd doar să suspini. Pentru că ştii dulapul meu de haine mai bine ca mine, pentru că chiar dacă eu am greşit,tu tot spuneai că eu sunt cea mai bună şi de fapt ei au greşit.

Pentru că ai putut mereu să mă ajuţi,pentru că mi-ai încredinţat mie micile tale secrete,pentru că am format împreună mici secrete. Pentru că m-ai susţinut,indiferent ce aveam de gînd să fac. Pentru că eşti atît de...adevărat.

Îţi mulţumesc pentru tot. Pentru tot ceea ce ai făcut vreodată. Şi nu vreau niciodată,dar niciodată! să mă despart de tine. Best friends forever? <3

Şi da,nunta noastră a fost cea mai frumoasă :D


Mă rog.)

miercuri, 17 august 2011 § 9

 
     Mîncăm îngheţată cu linguriţe mici pentru că ne pare că e mai puţină, dansăm prin casă în lenjerie şi cîntăm la toate obiectele care amintesc cumva de forma microfonului, tresărim la simţul unui parfum care ne place și spunem nu atunci cînd am vrea să strigăm din toate puterile "da".

Facem mutre haioase în oglindă, ne facem barbă din spumă în duş, avem obsesii de scurtă durată care ne fac să ne simţim pline de viaţă, pornim muzica în căşti şi ne imaginăm că suntem într-un film, punem ochiul pe băieţi în autobuz şi încercăm să le atragem cumva atenţia, dar în același timp ne fîstîcim şi ne ruşinăm de la priviri interesate.

Putem să înjurăm doar dacă e vorba de păr sau unghii rupte,ne emoţionăm pînă în vîrful urechilor cînd el ne zîmbește ,ne strecurăm printre oameni pentru că nu ne place aglomeraţia, suntem mai romantice decît toate filmele siropoase adunate şi înmulţite.

Suntem delicate pe dinafară şi puternice înăuntru. Suntem libere şi în acelaşi timp mereu ţintuite la pat de iubire.

Suntem de pe altă planetă,suntem speciale,suntem pe cale de dispariţie şi asta ne place. Suntem femei.



Sau,mă rog. În devenire.

Cei ce au putere să zîmbească

sâmbătă, 18 iunie 2011 § 1

    Cum mai au unii putere să zîmbească? Îi ador. Îi idolatrizez pe acei oameni! Care ştiu că nu vor mai avea mîine bani pentru pîine dar zîmbesc,pentru că totul va fi bine,este cineva acolo sus care îi iubeşte pe toţi şi care va fi mereu cu ei. Oameni care nu sunt aroganţi,oameni care nu sunt înstăriţi,nu au cu ce se lăuda,sunt doar oameni ce iubesc şi oameni care...zîmbesc.

Sunt oameni care au putere,au putere să meargă mai departe,au putere să vadă cît de frumoasă e viaţa,au putere să-ţi ofere ceea ce îţi lipseşte cel mai mult,ceea ce nu-ţi oferă nimeni fără a cere ceva în schimb-îţi zîmbesc. Sincer,nevinovat,din toată inima.

Oamenii trişti sunt cei mai slabi oameni.

Frumuseţe

miercuri, 11 mai 2011 § 2


Mie-mi place afară. Îmi place cerul întunecat care contrastează extraordinar cu copacii verzi,îmi place sunetul pe care-l fac picăturile cînd cad pe pămînt. Îmi place cum tremură frunzele de vie de la fereastra mea cînd cade o picătură mai grea pe ele. Îmi place să prind picăturile în palmă.

Hai mă',e rece. Ştiu. Şi e posomorît-adevărat. Dar e frumos. E frumos aşa cum îţi par frumoase acele cîteva zile rele printre zilele bune,sau cum pe la sfîrşitu' lui iulie vrei la şcoală. E frumos şi pentru că trebuie să ne bucurăm de fiecare zi aşa cum este.

Peste cîţiva ani ne vom uita înapoi aşa cum ne uităm acum. "Atunci eram aşa frumoasă." " De ce nu m-am bucurat atunci de timpul frumos?" "Erau vremuri atît de bune,puteam să fac atîtea,puteam ajunge oriunde."

Fă aşa încît să nu regreţi,fă tot ceea la ce te-ai gîndit de mult timp. Eu nu vorbesc degeaba,personal vreau să fac vara asta tot ceea ce am vrut să fac mult timp în urmă. La vară mă tund scurt-scurt,ceva în stilul lui Pink. Îmi fac de pe acum lista cu link-uri de pe ebay cu haine care-mi plac,în ultimul timp am început să-mi iau haine doar online,pentru la vară. Vreau să termin cursurile de fotografie pe care le-am început anul trecut. Vreau s-o conving pe mama să-mi ia cîine cît mai repede.

Vreau să-mi amintesc peste 2 ani de vara asta şi să zîmbesc larg. Pentru că noi sîntem unde ne-a adus mentalitatea noastră, şi în viitor vom fi unde ne va duce mentalitatea noastră. Ce-ar fi să ne schimbăm mentalitatea?

Viaţă la ţară

luni, 2 mai 2011 § 3

Viaţa la ţară ne face mai buni într-un oarecare fel. Fără să intrăm atît de mult în contact cu ceea ce numim cotidian. Avem mai mult timp să ne gîndim la lucruri care stăteau demult cuminţi la rînd,avem mai mult timp să ne imaginăm,să facem planuri. Dar nu e genul de viaţă pe care ne-o dorim pentru o perioadă mai lungă de timp,e genul de odihnă spirituală.

După o vacanţă la ţară devenim toţi curaţi şi mai fericiţi. Mai liniştiţi,plasăm altfel evenimentele şi oamenii pe scara priorităţilor. Avem acolo timp să citim cărţi pe care le avem la rînd de o groază de timp,avem acolo timp să ne plimbăm zile întregi cu picioarele desculţe prin iarba rece,avem timp să iubim animalele,avem timp să ducem dorul celor de acasă,avem timp să realizăm că iubim.

O vacanţă la ţară e o vacanţă fericită.

Ti vreu,fa

sâmbătă, 26 februarie 2011 § 2

Sunt plictisită,sunt obosită,vreau să dorm. Mă doare capu',vreau să citesc ceva,mi-e foame. Nu,nu mi-e foame că am mîncat cu vro oră în urmă. De fapt nu,mi-e foame.

Şi sunt plictisităăăă. Vreu' s vină Mihaela acasă,ş gata. O vreau acum,aici,la mine pe canapea,trîntită cum se trînteşte ea de obicei,cu păru' ciufulit şi îndreptat la greu cu placa, cu unghii minuscule şi curăţele curăţele,cu degete mici şi încheieturi încărcate cu brăţări. Cu pantaloni şifonaţi şi tricou amuzant. Să s' bonghească la mine cu doi ochi mici căprui şi să-mi zîmbească cu o gură care vorbeşte prea mult.

Vreau să ne uităm la un film horror,să ţipăm şi să ne rîdem la momentele de speriat,să cîntăm cîntece vechi la karaoke,şi fără karaoke. Să mîncăm tort şi ea să facă' supă. O admir cel mai mult pentru că poate face supă. Mi-era odată aşa foame la ea că m-am apucat să mănînc supă,mîncarea pe care o urăsc cel mai tare din lume,da am mîncat că mi-era foame şi pentru că era făcută de ea.

Avea gust de supă.

Şi după asta să aducă o bucată de caşcaval de LA Italia pe care eu am apucat să-l muşc şi mai să rămîn fără dinţi. Şi bomboane,multe. Şi apoi să vorbim despre tooot ce poate exista în lumea asta. Să visăm,să alcătuim vise,să le facem realitate.

Tacs cum,vii?

Cît de ieftină e fericirea

luni, 17 ianuarie 2011 § 3

Azi după ore am intrat ca de obicei în micul magazinaş de lîngă şcoală. Vînzătoarele de acolo ne ştiu deja,vom cumpăra din nou o sticluţă de apă şi cineva o prăjitură,cineva un pachet de pesmeţi sau alt tip de junk food şi eu mereu o acadea =). Dar azi a fost diferit,am fost doar eu cu o fată şi ea şi-a luat celebra "chiflă cu sîr de la Franzeluţa" şi eu nu mă prea dau în vînt după ele aşa că am vrut mere. Dar mere nu erau (de unde în magazin mere?!) aşa că am văzut ceva mic şi galben într-o farfurie pe vitrină.

Erau micuţe-micuţe şi de culoarea soarelui. Stăteau acolo sfioase aşteptînd cumpărătorul perfect. Simţeam cum mă priveau cu ochişori melancolici printre gratiile farfurii. Miroseau a proaspăt,un proaspăt de care te îndrăgosteşti pe loc. Şi eu m-am îndrăgostit.
-Cît costă lămîile?
-Păi ţi-o cîntăresc şi-ţi spun.
-Io vreau două!
Mi le-a luat uşurel şi le-a pus pe cîntarul rece,apoi la fel de uşor le-a învelit într-un şerveţel şi
le-a pus să doarmă într-o sacoşă transparentă.
-Lămîi? Poate vro portocală ceva? Lămîile-s a naibii de acre!
Nu,n-avea portocala farmecul lămîei şi nici măcar mireasma ei! Ei şi ce dacă-i dulce? Nu mereu ceea ce e dulce e mai bun! Şi dulci sunt şi banalele,şi merele,şi strugurii...însă lămîia e unică şi poate de asta m-am îndrăgostit.
-6 lei!
-Poftim. Mulţumesc!
6 lei,am aflat preţul fericirii! 6 lei! Preţul fericirii şi preţul copilăriei,pentru că într-o lămîie de-aia mică stau ascunse atîtea amintiri care mai de care şi cu fiecare felie îţi aminteşti cum mama te obliga s-o mănînci cînd erai răcit şi tu nu vroiai nici în ruptul capului! Cum schimba tot gustul ceaiului feliuţa aia mică de lămîie şi cum bunica punea coaja în prăjituri şi biscuiţi.
O poveste întreagă într-o lămîie!
Nu strîmba din nas! Nu toţi avem norocul să fim dulci ca să ne iubească orişicare,unii dintre noi avem norocul să fim mai amărui dar să ne iubească cine merită!

Şi azi am găsit un negustor care vindea fericire cu 6 lei.

Jackie.

« Older Entries