Archive for martie 2015

ala bala portocala

luni, 16 martie 2015 § 2

 

     Un scurt istoric despre "de ce eu cu tine nu".

Eu nu o să-ţi plac deloc, cînd mă vei vedea pentru prima dată. Eu o să te fac să te simţi jenat, supărat, enervat, poate chiar o să te cerţi cu mine şi o să strigi în timp ce eu voi rîde isteric. Mai apoi, te vei referi la mine, în mai toate grupurile tale de cunoscuţi, cu sintagma "aia" sau "aia care sărea" sau "aia care vorbeşte mult". Şi lumea o să înţeleagă din start cine e aia, o să rîdă şi o să uite.

"Aia" o să-ţi comenteze cu simţ critic şi cu o încredere de sine de neimaginat fiecare ţinută a fiecărei zile. Că cardiganu ista îi pre lung, da puloveru ista îi pre scurt, da aista îi pre subţire, da iaca aista să fi fost în carouri apui' era aşa de frumos, da aşa parcă-i cîrpa pe care la mine stă încălţămintea cînd e murdară de noroi. Şi "aia" n-o să accepte ca tu să n-o iai în serios, şi n-o să accepte ca tu s-o iai în serios. E greu să înveţi cum trebuie să vorbeşti şi ce trebuie să vorbeşti, ca "aia" să te asculte, măcar cîtuşi de puţin.

În fiecare zi o să te pună să-i cumperi apă şi bomboane, pentru că ea vrea apă şi bomboane, dar ea şi mai tare vrea ţigări şi ceai, şi e greu să alegi între apă şi bomboane şi ţigări şi ceai aşa că ea le-a ales pe ambele. Numai că tu cumperi.

Fără nici cea mai mică remuşcare, o să te împingă în prima maşină care stă parcată pe trotuar, o să fugă, şi cînd o s-o prinzi ea o să-ţi dea cu parfum în ochi şi o să fugă mai departe după colţ, şi cînd ajungi după colţ ea plînge şi arată cu degetul la o bătrînă care cerşeşte pe stradă. Aşa-i "aia". "Aia" îi tare anapoda.

Dar n-ai cum să n-o iubeşti pe aia. Aia are ceva din fericirea pe care tu ţi-o doreşti de atît de mult timp dar nu ştii cum s-o obţii, ceva din indiferenţa asta fermecătoare, îmbinată ca două fire de aţă cu un frumos spirit de responsabilitate, ca a unui copil căruia îi spui să se uite cînd dau pastele în foc, şi el se aşează pe scaun în faţa aragazului.

Pe aia poţi s-o vezi fără chiloţi, şi ea să nu se acopere, şi apoi o vezi în pantofi şi în rochie şi cu aere de damă, şi ajunge cu tine în pat peste 2 ore şi vezi că sub rochie are lenjerie cu un desen animat atît de vechi încît nici nu credeai că mai există.

E aia, tu n-ai cum să n-o iubeşti pe aia. E aia care te sună, care te întreabă, care-ţi face viaţa mizerabilă şi colorată în fiecare zi.

Tu ţi-ai găsit-o pe aia, sau încă o cauţi?

Eu cred c-am găsit-o. (da' mi-a luat un pic)