dacă simţi că nu mai poţi, mai bea o pivă.

joi, 13 septembrie 2012 § 3

   
       Aş mai scrie o postare despre cît de tare m-am zaebit, dar cred că ideea a fost înţeleasă. Am ajuns într-o stare de pohuism absolut, din cauze încă nederminate. Vreu să îmblu na leva.

Vreu să cuprind pe cineva. Am pristup nejnosti. Amuş ni găsăsc eu în toată casa asta pe cineva de cuprins.

Da' ştii, vreau să cuprind pe cineva care să cuprindă înapoi. Ponimaeş o 4eom ia? Vreau să cuprind pe cineva care să mă cuprindă înapoi şi mai strîns, şi mai puternic, şi mai călduros.

Cineva care să împartă cu mine pachetul de ţigări. Care să nu-mi ţină predici şi lecturi inutile. Care să tacă, şi să cuprindă. Vrei s'mă cuprinzi?

Şi ar cam trebui să mă duc acasă, da hule, sîntem tineri. Cît sîntem tineri trebuie să venim acasă ca la hotel. Trebuie.

Şi ştii cîteodată

da nică.

nică nică galea, nică.

nică...


Ce huinea.

miercuri, 12 septembrie 2012 § 7

    Eu de mîine nu mă matiresc vorbesc urît. Sure.

Am aşa o senzaţie de curvă. Mă doare o buză şi mă ameţăşte capul.

Da eu mă protejez.

M-am zaebit foarte jestoca de şcoală şi de casă. M-am zaebit foarte jestoca de ai mei care au trecut mai nou la modul "pidari" sau "psihanutîe raditeli". M-am zaebit foarte jestoca de apă din cran, are gust de hlorcă şi mă zaebeşte zaebează. M-am zaebit foarte jestoca de comp, vreu afară 24/25. Da eu ştiu, eu îs copchil, da eu nu pot şîde în casă. Pentru că m-am zaebit foarte jestoca.

M-am zaebit foarte jestoka să scriu. Şi să merg cu tocuri la şcoală tot m-am zaebit.

Şi mai vreu căpşuni cu vafle. 

cause it sucks.

marți, 11 septembrie 2012 § 0

     Nu, eu nu scriu rar pentru că e septembrie şi trebuie de învăţat, eu scriu rar pentru că mă aflu într-o perioadă ciudată.

Mă simt dezamăgită de oameni la care ţineam, urîtă de oameni care credeam că mă iubesc şi folosită de cei de care aveam eu nevoie. Trădată, uitată şi într-o aşa numită depresie pasivă.

Vara asta a fost ahuiennaia. Nu este cuvînt în limba română care să exprime starea me de extaz faţă de cele 3 luni de tusă. Vara asta am trăit.

Toamna asta suje, majoritatea oamenilor din jurul meu sug, viaţa mea la moment suge.

Am observat că oamenii la care ţineam, şi pentru care aş fi fost gata să fac o grămadă de lucruri, m-au părăsit cu prima ocazie. Au spus cuvinte care nu trebuiau spuse, au vorbit despre lucruri care nu trebuiau discutate şi pur şi simplu mi-au arătat, mai pasiv sau mai direct, că nu le pasă. Şi poate nici nu le-a păsat niciodată.

Iar oameni pe care îi ştiam de cîteva luni, oameni pe care nici nu-i cunoşteam la un nivel acceptabil mi-au fost aproape şi m-au susţinut, au tăcut cînd au simţit că e cazul şi m-au strîns în braţe cînd simţeam că nu mai pot continua.

Trebuie să-mi schimb părerile şi atitudinile către cei care-mi sunt apropiaţi, majoritatea nu merită nici un gram din atenţia mea, iar alţii merită mult mai mult decît le ofer.

Vreau să tusesc, să mă trezesc dimineaţă să beau pentru dispoziţie şi să fug peste 7 lecţii de chin, şi apoi să tusesc.

Şi mai vreau ceai cu malină. Şi să cîntăm din nou la chitară în mijlocul bulevardului duminica, cînd circulaţia e închisă.

Şi mai vreau Marlboro roşu. La mine la balcon. Cu el. Ş parcă gata.

A plecat.

miercuri, 5 septembrie 2012 § 3

    S-a dus. A luat cu ea tot ce mi-a dăruit mai bun.

A luat şi lacrimile şi zîmbetele. A plecat repede, poate prea repede.

Am început a plînge abia cînd maşina ei s-a pierdut după deal. Nu ştiu singură de ce. Poate am un ego prea mare pentru ca s-o las să mă vadă distrusă. Dar am ajuns acasă şi am ţipat ca un copil a cărui jucărie s-a stricat. Am ţipat şi am bătut cu pumnii în podea, pentru că nu e drept.

Şi a plecat...

Ai promis.

marți, 4 septembrie 2012 § 12


   Îţi aduci aminte dimineţile?
Cînd intrai la mine în casă în vîrful degetelor să nu mă trezeşti şi făceai cafea pentru ambii. Cînd îmi era frig şi tu-mi dădeai haina.

Cînd bătea vîntul şi tu rîdeai, şi te uitai la mine în ochi şi-mi dădeai şuviţele la o parte. "Îţi acoperă ochii, şi e păcat". Cînd ieşeam la balcon dimineaţa pe la vreo 5, cînd zorii abia apucau să iasă, eu într-un cearşaf subţire şi tu în blugi, îmbrăcaţi la nimereală. Stăteam acolo şi fumam cu orele.

Şi cum mă priveai. Aveai darul ăla de a mă face să mă simt unică. Simţeam o mîndrie inexplicabilă şi copilărească cînd mă apucai de mînă pe stradă, pentru că ştiam că pot striga lumii că eşti al meu, ca o mamă prea ataşată de copilul său.

Şi-ţi mai aduci aminte cînd m-a agăţat unu' pe stradă, într-o seară de august? Te-ai oprit încet, te-ai întors înspre mine şi m-ai strîns în braţe atît de călduros, şi ai spus aproape strigînd "eu nu o dau la nimeni. niciodată."

Şi ai promis.

Şi fiecare atingere era pentru mine o mică particulă dintr-un univers pe care noi l-am creat, fiecare privire năştea emoţii de nedescris.

Dar s-a terminat. S-a terminat pentru că eu ţineam la ochii tăi mai mult decît tu ai fi putut vreodată ţine la ai mei. S-a terminat pentru că aşa am vrut eu, aşa ai vrut tu, aşa a vrut cineva mai puternic ca noi.

S-a terminat odată cu dimineţile de vară şi cu cafeaua din ceaşcă. Odată cu pachetul de Marlboro.

Odată cu noi.

acum.

luni, 27 august 2012 § 1

 
   acum te vreau numai pe tine. poate e de la prea mult alcool, dar de fapt lumea cînd e beată face tot ce ar vrea să facă trează, dar n-are curajul.

deci acum te vreau numai pe tine. la mine acasă, la tine acasă, pe o podea fără covoare. să stăm pe spate şi să ne uităm în pod. şi de dorit să rîdem ca după prea multe dorojte. să bem apă plată cu gheaţă. şi cînd s-a termina apa să ronţăim gheaţa.

şi nu vreau nimic altceva. nu vreau să lăsăm uşor hainele jos pe muzică siropoasă, nu. vreau să pui mîna peste mine şi să te laşi cu toată greutatea pe pieptul meu şi să-mi vorbeşti în şoaptă. să vorbim despre tot, despre muzica bună, despre hipsteri, despre stele, despre viaţă, despre ai tăi, despre ai mei. să stăm aşa toată noaptea.

şi să taci. şi eu să tac. şi să ne privim. şi să ascultăm tăcerea. .

eh.

O viaţă plină de beţii

§ 2

   
    Azi am plătit pentru taxi de 30 de lei numa' 25. I-am făcut blowjob lu domnu' taxist.

 Nu ştiu ce s-a întîmplat vara asta cu copilul din mine. Aveam o oarecare inocenţă, sau s-o numim decenţă, cu cîteva luni (fix 3) în urmă. Şi acum a dispărut tot.

M-am transformat într-unul din specimenele pe care mă rupe s'le numesc înainte "tîrfe bogate alintate şi pri4eom pizdă şi de proaste". Îmi aminteam acum...stop. Mai întîi s'vă spun unde sînt eu acum.

Deci eu sunt la o tusă. Gata. Da eu scriu de la tusă. Dedicată blogului vsia huinea.

Şi tacs, îmi aminteam acum de mine iarna trecută, cînd veneam frumuşăl de la şcoală şi stăteam toată noaptea pe net ca un ultra forever alone şi o ieşire în oraş era strict pentru un suc sau şi acolo şi strict cu fete şi băieţi cuminţi şi educaţi.

Vara anului 2012: în ultima săptămînă am fost la Măc de vro 20 de ori, la KRYSHA de vro 7, la Andy's vapşe nu vreu să număr, printre locurile mai rar vizitate se numără Boncher, Tucano, Mojito (unde, apropo, azi am leşinat), Mall şi tăt şi este pe acolo. Şi dvoruri, şi hate libere, multe dvoruri şi multe hate libere.

Multe ţigări, de toate felurile, la început toţi se alintă după asta principalu fum să scoată. Multă bere. Prea multă vodkă. Prea mult Martini şi prea multă Tequila.

Şi azi leşinată lîngă uşa de la baie de la Mojito am avut un moment micuţ de tot de "stop". Un aşa numit ce dracu fac eu din viaţa mea? Pentru labagii care şi-au făcut deja teorii cum că am băut ca o pizdă proastă şi am leşinat cu spume la gură, vă spun din start, nu. Am probleme de sănătate şi lucruri de genul dat se întîmplă mai des decît ar trebui. Cam odată la cîteva luni.

Dar întrebarea rămîne în vigoare, oare e bine să trăieşti la maxim, să te strişi da zato să-ţi placă, cum face copilul de faţă, sau să stai la o parte şi s'te uiţi cu lacrimi în ochi da zato să ai stomacu' curat şi capu' limpede?

Scopul meu în viaţă e să fiu fericită. Dacă fericirea include pivă, atunci fie pivă. Dacă fericirea include teme la matematică, fie teme la matematică.

Dar dacă n-o să ştiu cînd să mă opresc?...

august, 23

joi, 23 august 2012 § 1

 
   Cu fiecare zi ceva se schimbă în noi. Cu fiecare zi devenim mai puternici sau mai slabi, mai curajoşi sau mai  fricoşi. Ajungem mai aproape de ceea ce dorim să devenim, sau mergem în direcţia opusă, dar schimbăm ceva. Fiecare particulă din noi are propria-şi viaţă, un fel de dans al infernului a cărui cale continuăm s-o ghicim.

Cu fiecare zi uităm. Lucruri care au contat prea mult, sau prea puţin, le dăm uitării încetul cu încetul. Cu fiecare zi ce trece ne învăţăm să iertăm, învăţăm să înţelegem, să avem compasiune. Cu fiecare zi vrem mai mult, sau mai puţin, cu fiecare zi adunăm tot mai multe decepţii şi bucurii. Odată cu apusul soarelui uităm de cine am fost azi, pentru că odată cu zorii zilei ne naştem din nou. Mai frumoşi sau mai urîţi, mai naivi sau mai experimentaţi, dar diferiţi.

Cu fiecare zi învăţăm să lăsăm totul în urmă, acceptăm respingerile, acceptăm obstacolele pe care le-am întîlnit în trecut, sau de care încă trecem. Învăţăm să plecăm capul în jos şi să luptăm în linişte cu o forţă, poate, mai mare decît noi.

Cu fiecare zi e mai uşor. Tot mai puţine lucruri care să-ţi amintească de trecut sau să te întristeze. Cu fiecare zi respirăm mai uşuraţi, învăţăm să mergem pînă la abnegaţie pentru cei care merită.

Fiecare zi e un dar, pe care trebuie să-l apuci cu ambele mîini şi să-l savurezi, pentru că are menirea de a te face fericit.

Cu fiecare zi ce trece îi uit cîte o trăsătură. Şi mi-e mai uşor. Pentru că după fiecare zi, creştem mari. Destul de mari încît să acceptăm, să înţelegem, să iertăm şi într-un final, să uităm...

Ce am io în geantă

miercuri, 22 august 2012 § 4

    Mi-a venit întrebarea asta pe email azi dimineaţă şi mi-am amintit cum vedeam înainte poze cu toate lucrurile din geantă frumos aranjate, ca la vînzare, şi apoi explicate. Mi s-a părut interesant+folositor (mai fac curat în geantă). Deci, ce am io în geantă:



 Cam atît. Asta e ceea ce port eu în fiecare zi, like the usual. În zilele în care am treabă am şi alte chestii pe deasupra acestora. Cam puţine, cînd sună telefonul şi nu-l pot găsi în geantă îmi par mai multe.
Deeeeci, de la stînga spre dreapta:
1. Carte. "Mîndrie şi prejudecată" de Jane Austen. E ceea ce citesc la moment şi îmi place destul de mult. Îmi mai place şi că e din colecţia Adevărul, deci e minusculă, cam de o mărime cu portofelul, deci e foarte mobilă.
2. Portofel. În care ţin bani, cărţi de credit, cărţi de vizită, cartele de reduceri şi colecţia mea imensă de cecuri. pe care o ador <3
3. Rimel. Aici e cam fără comentarii.
4. Fond de ten.
5. Cremă.
6. Loţiune de corp care e pe jumătate terminată. aaaaa nu vreaaau. miroase prea bine să fie adevărat.
7. Ceas.
8. Permisul meu de intrare (mă simt ca un jurnalist din filme americane cînd îl port)
9. Gume de mestecat. Orbit cu eucalipt forever. Mereu cumpăr de astea, nu mă aventurez în lumea fructelor şi chestii de genu.
10. Elastic pentru păr.
11. Telefonul pe care sunt nevoită să-l folosesc, dat fiind faptul că al meu este dat dispărut din pricina mîinilor dibace ale moldovenilor care nu se pot abţine să nu caute la mine în geantă cînd sunt în rutieră. Mi-e dor atît de mult de el. Încă mai am speranţa că poliţia îşi va face treaba (naiv, nu?)
12. Ipod, fără de care nu pot supravieţui.
13. Căşti.
14. 3, TREI brichete şi un pachet de chibrite. Sincer, nu ştiu de unde le-am adunat atîtea. Să fie sănătoşi cine m-a binecuvîntat cu aşa daruri.
15. Ţigări. Eu sunt mai mult o persoană Marlboro, dar la moment pe astea le aveam în geantă. ( nu, nu-s a mele. eu nu fumez, mama)
16. Pastile.
17. Gel antibacterian pentru mîini.
18. Lentile de contact.
19. Lipici. Niciodată nu ştii cînd o persoană nu-şi poate închide gura.
20. Flăşcî.
21. Un pacheţel de şampon/gel de duş de la un hotel la care am fost recent.
22. Sticlă cu ceai. Neam neam.
23. USB pentru Ipod.
24. Prezervative. Sunt atît de nostalgică încît chiar dacă a rămas doar unul, oricum port toată cutia cu mine. So sweet.
25. Cărţi de jucat. Vdrug amuş vnezapno un bilot la păţănaşi?
26. Pacheţele de zahăr din diferite localuri.
27. Nişte scrumiere de la terasă de la McDonald's.

Păi şi asta e tot. Strictul necesar, cum s-ar spune. V-am pupat şi făceţi-vă curat în genţi.

Who am i to disagree?

marți, 21 august 2012 § 0

 
    Cred că asta a fost tot. Cred că l-am pierdut pentru totdeauna. Şi o parte din mine tot repeta că era prea frumos să fie adevărat, şi acum că s-a terminat partea aia îmi tot strigă în urechi "şi la ce te-ai aşteptat? doar nu eşti bună de nimic."

Şi vreau să fug, să alerg, să mă duc undeva unde nimeni să nu mă găsească. Dar în acelaşi moment îl vreau pe el. Îl vreau mai mult decît am vrut orice în întreaga mea viaţă. Merg pînă la limita ridicolului, dar asta e. Şi m-am săturat să tot cad dintr-o mocirlă în alta şi să mă ridic de acolo mizerabilă, dar zîmbind. Credeam că în sfîrşit am găsit pe cineva care ar fi de acord să-mi întindă mîna, dar m-am înşelat. M-am tot convins că merit fericirea, de asta o primesc, acum tot la ce pot să mă gîndesc e cît de naivă am fost, cum am putut eu să cred că totul era pentru mine şi puteam să mă bucur de fiecare bucăţică.

Realizezi, într-un bun sfîrşit, că nu eşti decît un fir de praf, care oricum nu are prea mare importanţă în viaţa nimănui. Şi eşti singură. Atît de singură încît începi să auzi şoapte care te sperie. Prea singură pentru a ţine capul sus cînd mergi.

Poate prea singură să continui. Poate ăsta şi trebuia să fie sfîrşitul? Poate totul se termină... aici?

facebook stories

luni, 20 august 2012 § 3

    Am sentimentul ăla de fluturi în stomac 24/24. Îmi place? Nu. E prea mult pentru mine, pentru lume, pentru el, pentru toţi.

Vreau să schimb ceva, vreau să încep ceva, vreau să termin ceva, vreau o schimbare mai în scurt. Vreau să am încredere în mine cît să încerc să schimb ceva. Vreau.

Am început să mă gîndesc destul de serios la a-mi crea o pagină de facebook. Mă simt un pic ruptă de lume, recunosc. Vreau şi eu privilegiile pe care le primeşti cînd duci o viaţă social-activă online (sunt careva privilegii?). Nu că nu m-aş simţi bine şi aşa, fără de bătăi facebook-ale de cap.

Dacă ne uităm în esenţa problemei, care alt motiv în afară de vîibeală constantă au avut ai noştri cînd şi-au "tras" pagină pe facebook? De fiecare dată cînd spun cuiva că eu "nu mă tusui" pe facebook aud urale, văd grimase ciudate, gesturi şi mai ciudate, dar în marea majoritate a timpului oamenii simt o oarecare... mîndrie? faţă de mine. Şi atunci vine întrebarea, dacă sunteţi atît de mîndri de progresul meu în direcţia opusă a tehnicii, atunci de ce nu faceţi la fel? "ei eu am acolo prieteni de peste hotare". Şi io tot am, o tonă. Telefon/skype/email. Crede-mă, nu am dus niciodată lipsa facebook-ului în domeniul dat. "Ei că eu acolo mă uit la lume la fotşi". Ei pe mine mă interesează foarte tare că X o fost la mare în Grecia, sau ce mănîncă Y la micul dejun, sau cu şine să tusuie Z.

Ceea ce nu văd eu e fun-ul din toată chestia asta, un argument puternic pentru care lumea ar trebui să-şi introducă datele personale pe o platformă socială şi să mai şi vorbească despre lucruri personale cu străini, în marea majoritate a timpului.

Şi mai ales să rabde toată zaebeala constantă de la pafosul Moldovei şi a lumii care încarcă poze cu tot ce mişcă şi simt că e de datoria lor să te pună la curent prin statusuri cu tot ce se întîmplă în viaţa lor personală amoroasă/de familie, şi se mai simt nevoiţi şi să-ţi cînte the music of their people cu linkuri proaste de pe youtube, cu muzică şi mai proastă.

(Oare cît de ipocrită o să mă simt dacă apar şi io pe facebook peste vreo cîteva luni şi o să fac aceleaşi lucruri?)

Pristup nejnăsti

miercuri, 15 august 2012 § 1

   Vreau să mă trezesc dimineaţa în tricoul tatei şi cu părul ciufulit. Să pun căştile în urechi şi să fac cafea la bucătărie, şi apoi s-o beau aşezată pe masă, cu struguri. Să fac un duş fierbinte şi să mă uit la filme bune, îmbrăcată în pijamale şi învelită cu o pătură pufoasă. Spre seară să-mi găsesc botinele şi o bluză şi să ies afară. să beau cafea fierbinte la Tucano şi să stau acolo nemişcată, să văd cum oamenii vin, pleacă, dar eu nu mă grăbesc, eu am timp. Am timp să fac orice.

Vreau să vin înapoi acasă cu tine. Să mîncăm prostii din magazin şi apoi să adormim pe podea.

Şi mai vreau o noapte cu stele.

Şi nişte ciocolată dulce dulce. Şi atît.

De ce? Păi pentru că suntem doar nişte copii.

eu sîngură ahuiesc de unde am aşă huiuri la ora asta.

3 august (deja 4) vs viaţa mea amoroasă

sâmbătă, 4 august 2012 § 2

    Stau pe burtă şi ascult muzică la Ipod cu căştile mele noi. Da eu mă vîibesc.
Acasă. Ce bine sună. Chiar dacă nu prea-mi place aici, sunt acasă. Şi sună destul de...liniştitor.

Am fost azi cu D. la mall. Trebuie şi eu s'mă duc, nu? Toată Moldova vorbeşte despre reducerile colosale şi eu încă n-am fost pe acolo. Iaca am fost. Am cumpărat o geantă, ş aşeia nu era la reducere. Karma?

Şi am fost la premieră la Ted. Ce pot să spun, comedie americană tipică. Mai prostesc, mai amuzant, mai patetic, dar în general a fost interesant. Cam plictisitor, sinceră să fiu. Pe la jumătatea filmului am început să-mi fac curat în cecuri. Pentru cine nu ştia io fac colecţie de cecuri de la tot ce cumpăr şi pacheţele de zahăr de la locurile în care ajung.

Mai ţine minte povestea cu mine îndrăgostită? Apu dawai dasvidania. Ştii, am o problemă serioasă cu asta. Chestia stă în felul următor, ni să scoală mie pentru cineva. Ok. Şi ce fac eu? 24/24 gîndurile mele se îndreaptă doar spre el/ea (da, eu-s alde bi, get over it), îmi pun în atac tot farmecul, răscolesc dulapul după sutienii cu push-up nebun, caut tocurile de 20 de cm şi etc. Şi pînă la urmă, cine poate rezista imaginii mele de disperată, nimeni. Şi obţin ceea ce am vrut, şi anume sentimente reciproce. Ce se întîmplă în capul meu în minutul în care persoana dată îşi destăinuie sentimentele pentru mine? Eu huioznaiu. Chestia e că în minutul în care aud "Morgane tu îmi placi", poţi tu să fii şi prinţul Charles, nu mă mai interesezi.

Şi apoi trec la modul de relaţie...forţată? Cînd nu vreau să fiu chiar fără de sentimente şi accept o oarecare oficialitate, pe care însă nu o pot menţine mai mult de o săptămînă, 2. Şi aşa am fost din totdeauna, cea mai lungă relaţie a mea (înafară de ultima, care a fost mai mult o relaţie deschisă, numiţi-o cum vreţi) a durat maximum o lună. Care e problema mea cu oamenii? Da eu huioznaiu.

Şi ştiu că nu e bine, şi ştiu că e prostesc şi mai şi rănesc oameni pe deasupra, dar de fiecare dată cînd mă simt atrasă de cineva mă conving că de data asta va fi diferit, dar niciodată nu e. Şi de fiecare dată încerc să menţin relaţia, măcar de dragul bietei fiinţe care o dat peste mine, dar nu-mi reuşeşte, nu pot minţi în halul ăsta.

Cred că am fost făcută pentru ONS-uri şi beţîi nebune. Asta e)

E vară.

marți, 31 iulie 2012 § 4

A se citi sub: (unul din compozitorii mei preferaţi)

    


     Imaginează-ţi. Încearcă să închizi, să laşi pe al doilea plan tot ceea ce te-a oprit din a visa şi concentrează-te.

Intri în casă şi tot ce vezi e întuneric. Un întuneric care te sugrumă pentru că strigă adevărul, adevăr pe care nu vreai, sau poate nu poţi? să-l accepţi. Arunci furios cheile pe masă şi tresari, nu ştii nici tu de ce. Te aşezi pe podea, cu spatele la uşă şi îţi cuprinzi capul cu mîinile. Ce-ai făcut? Nu ştii nici tu ce ai făcut. Dar regreţi. Regreţi, pentru prima dată în întreaga ta viaţă - regreţi. Lumina de afară lasă umbre stranii pe pereţi, de un galben murdar, în diferite forme şi poziţii, haotic şi deziluzionant, dar atît de frumos. Eşti obosit. Asta e tot ce poţi spune. Eşti obosit. Sătul de toate chestiile astea pe care ar trebui să le iubeşti, pentru că asta fac toţi. Sătul să mai strigi cu capu-n pernă, pentru a atenua zgomotul. Sătul să cauţi prin sertare prosopul ăla vechi îmbibat cu sînge, în care ai ascuns atent 3 lame frumos împachetate. Ţi-au devenit cele mai bune prietene. Eşti sătul să alergi, să visezi, să rîzi şi să plîngi, să cauţi speranţă.

Şi plouă.

Îţi scoţi pachetul furat de ţigări şi vezi că au rămas doar 5. Ai o brichetă ieftină care nu prea-şi face treaba, dar reuşeşti să aprinzi una şi simţi confort. Confort auto-distructiv, pe care-l realizezi perfect, dar după care tînjeşti. Fumul gros se ridică în aer în cercuri, şi simţi că cu fiecare respiraţie eşti mai aproape de ceea ce te-a ţinut pînă acum în viaţă. Moartea.

Şi nu o vrei, nu eşti slab, nu eşti prost, nu eşti disperat. Eşti doar obosit. Dar poate oboseala asta e ceea ce te va duce la pierzanie?  Eşti obosit să mai aştepţi o schimbare, şi eşti şi mai obosit din a te minte că tu poţi face schimbarea. Undeva în adîncul sufletului simţi că îţi este predestinat un viitor măreţ, simţi că eşti, poate, mai special decît restul. Dar nevoia de a renunţa e prea mare.

Ai vrea o vacanţă bine-meritată. Să alergi în fiecare dimineaţă pe plajă îmbrăcat în haine vechi, să prinzi peşti cu mîinile goale şi să bei apă murdară şi rece. Să respiri fără a te simţi sugrumat, să înveţi din nou să zbori, fără să-ţi fie frică de cineva care ţi-ar putea tăia aripile. Să înveţi din nou să zîmbeşti. Să înveţi din nou să iubeşti.

Şi e vară.

Şi e prea frumos să fie adevărat. Ai iubit mereu singurătatea, era o parte din tine, de care încercai din răsputeri să fugi, dar ea era mai rapidă, şi eventual cădeai din nou în beznă. Te simţi legat la ochi şi cu mîinile încătuşate, fără de alegere, fără de viitor. Asta te-au făcut ei să simţi. Ei. Cine sunt ei de fapt? O adunătură de ipocriţi care ţi-au luat tot ce aveai mai scump şi apoi te-au aruncat într-o mocirlă. Şi tu trebuie să-i iubeşti. Ei? Ei nu ştiu. Ei nu vor şti niciodată. Vei avea tu grijă de asta.

Luni. Luni, 30 iulie. Noapte. 

Alde tusă

miercuri, 25 iulie 2012 § 0

Ci fac oamenii la tusă? Scriu pe blog. Am băut prea mult să mai realizez lumea ( sambuca șea o fost zreaaa ). Știu că mîine voi fi 100% fucked de ai mei pentru că ei nu au primit mesajul cu "eu azi nu vin acasă" da numa odată trăim suca.

Vă pup. ( da nu tare că vdrug amuș... )

capustă

luni, 23 iulie 2012 § 12

   Îmi plac oamenii cu bani. Îmi pare rău dacă am ruinat părerea cuiva despre mine, cum că sunt total nematerialistă şi chestii, dar asta e, îmi plac oamenii cu bani. Nu vorbesc despre maşini de lux sau vile cu zeci de camere nelocuite, vorbesc de o sumă rezonabilă pe care pot s-o folosească pentru ei.

De ce? Păi pentru că mă simt extrem de incomod cînd se aduce în discuţie subiectul banilor şi lumea din jurul meu face ochii mari cînd aud cîţi bani cheltui eu în zi. Şi mai este şi chestia asta, după care toţi cred că sunt un copil stricat şi alintat doar pentru că părinţii mei îşi permit. Dar mă simt şi mai incomod atunci cînd văd oameni din jurul meu care nu-şi pot cumpăra anumite chestii şi devin patetici, vorbind despre lucruri simple ca de nişte valori general-umane.

Îmi plac oamenii care intră într-un magazin, scot din frigider o sticlă cu apă normală (cum poate omenirea să bea apă dulce??) şi apucă nişte prăjituri de pe un raft, nişte pesmeţi şi chestii, merg la casă şi achită, şi apoi părăsesc magazinul. Fără să facă din asta mare chestie, fără să complice lucrurile, fără să calculeze cît au cheltuit şi cît le-a rămas, pentru că, după părerea mea, lucrul cu banii trebuie să decurgă relaxat.

Sau chiar dacă nu-ţi permiţi unele chestii, crede-mă, nimeni nu vrea să audă de asta. Dacă cineva te întreabă "hai în oraş" spune că nu poţi, nu spune "eu n-am atîţia bani ca tine fa", e ridicol, patetic şi nesimţit, toate odată.

Nu vreau să fiu considerată o mare ipocrită şi materialistă, dar asta e, îmi plac oamenii care au o atitudine libertină faţă de bani, care sunt relaxaţi fie îi au, fie nu îi au. Nu "BĂĂi paţani iaca ieri o fost zîua mea şi tata ne-o dat tuhma 500 de lei bleaaa". La urma urmei banii sînt doar nişte hîrtii, întotdeauna mă simt incomod cînd se discută despre chestia asta, pur şi simplu nu e de bun-gust.

Gata.

Same shit, different day

miercuri, 18 iulie 2012 § 1

Iar n-am laptop.
Poimîine plec, nu știu dacă mai apar cu ceva cît timp sunt plecată.

M-am îndrăgostit. Chiar începusem să cred că nu sunt capabilă de... sentimente. Dar sînt. Ar fi absolut fantastic dacă ar fi reciproc, dar nu e (cred eu). Vă țin la curent cu viața mea amoroasă pentru că știu că vă interesează, nopțile nu puteți dormi.

Mă doare capul de oameni incompetenți și de ipocriți. Mă bucur nebunește că plec, pentru că scap pe 2 săptămîni de tot ceea ce urăsc mai mult. Ura oameni buni. Ura.

Mîine e nebunia bagajelor, la medic, apoi în oraș pînă dimineața. Vara asta nu am somn și vseo takoe.

Păăăi (el așă spune : patheticsmile :) cam asta-i tot. Aveți grijă de voi și nu fumați țigări slims.

i'm gonna be a fucking president

joi, 12 iulie 2012 § 5

      Mă deranjează la culme ceea ce se întîmplă în politica ţării noastre. Mă deranjează circul ambulant care la noi se numeşte Parlament/Guvern/Palatul Republicii. Mă deranjează clovnii care se trimit unul pe altul nahui pasiv la fiecare şedinţă, dar pe care trebuie să-i numeşti "conducerea ţării". De fiecare dată cînd mă uit la ştiri (rar, foarte rar) am un impuls nebun de a face 5 (sau cît acolo) ani de ştiinţe politice doar pentru a putea ajunge undeva mai sus şi să le spun tuturor ce cred despre ei şi să aud 5 milioane de oameni simpli în urma mea care sînt de acord.

Serios, odată chiar am vrut să-mi scriu un discurs. Cum dracu' poţi să vorbeşti ruseşte la o şedinţă a parlamentului unei ţări cu o SINGURĂ limbă oficială, ROMÂNA. CUM? Întrebaţi-l pe Vova, care vasăzică îl numeşte pe Mihai Ghimpu - Mişa.

Vova nu vine la şedinţe de parlament, Vova vine în dvor la păţănaşi. Vova nihuia n-o făcut cîţi ani o stat la conducere, şi acuma comentează la fiecare mişcare a conducerii noi.

Da, eu nu sînt de acord cu toată huineaua asta de naţionalism, "eu nu vorbesc cu tine în rusă învaţă limba de stat" şi chestii, dar nici chiar aşa domnule. Eu nu-mi permit să vorbesc astfel la şcoală, cu un profesor care e, în unele cazuri, cu 5 ani mai mare ca mine, dar tu-ţi permiţi în faţa unei ţări întregi care şi-a pus speranţele şi viitorul în mîinile tale?

Şi de ce 70% din şedinţele parlamentului constituie pricăleală unul de altul? Cravata, soţîa, pupăturile, cămaşa de culoare care nu trebu, flori, plăşinte, apă, ei vin acolo toţi ca la o tusovcă unde trebu mai întîi de apsudit fiecare cu şini mai nou să tusuie şi chestii de asta, apoi de trecut la ordinea de zi.

Şi după asta cineva aşteaptă societate civilizată? Oameni inteligenţi? Strategii economice? Ţara va primi ceea ce îi veţi da, dacă în fruntea acesteia stă o claie de măgari care nu ştiu din ce parte să tragă să le iasă lor mai mult, de unde aştepţi tu motivaţie într-un tînăr să dea BAC-ul şi să intre la universitate? Motivaţie într-un profesor cu salariu de 3000 de lei să înveţe noua generaţie? În oamenii cu mijloace materiale să mai rămînă în ţară? De unde?

Făceţi-vă ordine în cap şi în suflet, stimaţi şi onoraţi "politicieni", şi după asta aşteptaţi o schimbare. Tot ce mi-aţi arătat mie, personal, de cînd am început să înţeleg cîte ceva în politică, este circ ieftin. Asta e, circ ieftin şi murdar, dar mai ales murdar.

Singura reacţie adimisibilă:

Bitches&whores

marți, 10 iulie 2012 § 3

(fara diacritice, cum v-am alintat pina amu. Scriu de pe ipod)

Inca nu am laptop, imi pare nespus de rau si imi e foarte dor de blog, stiu ca majoritatea puteau sa parieze milioane ca n-am suflet, da iaca eu am. Pentru toti cei care au decis ca cea mai buna consolare pentru mine ar fi comentarii prostesti si ofensatoare - if you can't say anything nice, don't say anything at all. Si-mi mai repet intrebarea inca odata, de ce pula mea ma mai cititi daca nu va place si va vine sa ma caracterizati cu cele mai "placute" calitati?

Sa va spun ce s-a mai intimplat de cind am fost offline. Am fost implicata intr-un triunghi amoros de toata frumusetea (Santa Barbara suje pe linga ce-o fost la mine), am aprins televizorul dintr-un impuls de acuta plictiseala si n-am fost deloc captivata, am avut vreo 3 betii, m-am apucat de fumat, mai pe scurt m-am stricat patani. Si am niste probleme cu admiterea, si m-am bagat in datorii, mai pe scurt totul e bine.

Peste citeva saptamini plec "la America", si-mi va fi si mai tare dor de voi. Si am o durere acuta in umeri. Am dormit ca o taranca (astept descifrarea cuvintului asta, fiecare ce-o inteles).

Pai si cam atit. Daca-mi vine vreo idee geniala in cap zilele astea poate va mai scriu.

Hai v-am pupat. Aveti grija de voi, nu beti, nu fumati si folositi protectie. Daca aveti probleme sentimentale sau de orice alta natura am deschis cabinet psihologic pe mail.

Pauză paţani

duminică, 1 iulie 2012 § 2

   N-am computer. N-am laptop. Sunt practic într-o pauză forţată. S-a întîmplat un incident foarte neplăcut cu foarte mult fum .gata. tehnica e moartă..
Deci, voi lipsi pentru o perioadă nedetermintă de timp. Îmi pare nespus de rău. Sper că voi reveni în curînd.

Aveţi grijă de voi.

Newer Entries »

« Older Entries