Shampoo addicted

   Vreau să inspir! Vreau să fiu genul ăla de om despre care cei din jur să zică chestii de genu "Domle', fata aia, are bă ce are, da' are ceva". Vreau să las oamenii nedumeriţi după ce plec, ca un uragan, sau o furtună. Să se întrebe ce-a fost asta, de-a fost vis sau realitate.
   Vreau să "fac" ziua cuiva, să fiu o prezenţă esenţială pentru cineva, vreau, vreau, vreau... Vreau să aud şoapte care să-mi spună că-s nebună, vreau să aud şoapte care să mă invidieze, şoapte care să mă iubească. Vreau să zbor, dă pot zbura prin tot ceea ce noi numim "cotidian". Vreau ca prezenţa mea să fie o continuă amăgeală şi nelineşte, tulburare, o deplină plăcere intelectuală şi spirituală. Vreau să fiu primăvara. Să plec fără să mă uit în urmă şi să-i las pe toţi întrebîndu-se dacă mă vor mai vedea. Vreau să fiu ca o...fantomă. Sau nu, ca o albină, sau fluture, da' macăr ţînţar. Nu vreau ca lumea să-mi spună că sunt frumoasă, că mă îmbrac bine sau că am talent la ceva, vreau ca lumea să-mi spună că sunt interesantă. "Băi o ştii pe aia?" "da mă, interesant om, interesantă personalitate." Clar că un "ai ţîţă mari" pe aişi,pe colo nu încurcă niciodată
    Vreau să impresionez oamenii, nu prin doam' fereşte ce trucuri magice, ci prin lucruri simple, pe care fiecare le-ar face dar poate n-au curajul, prin fraze spuse la locul lor şi prin apariţii spectaculoase. Vreau să impresionez prin estetica frumosului şi estetica urîtului, prin clasic şi prin vulgar, prin înjurături şi cuvinte în franceză, vreau să impresionez prin cine sunt sau, mă rog, cine aş fi putut fi.

Vreau.