Archive for iunie 2011
Fărîmă cu fărîmă...
joi, 23 iunie 2011 § 2
Şi nu-mi vine să cred că...gata. S-a dus.. A murit. Omul care mi-a făcut copilăria mai colorată şi mai fericită,omul care îmi aducea mereu un zîmbet pe faţă cînd o vedeam. Cea care mă chema mereu "la cireşe" şi care mă privea cu ochi galeşi căţărată acolo sus înfruptîndu-mă lacom. Cea care mă iubea sincer,nu cum mă iubesc cei de acum. Cea care îmi zîmbea mereu şi mă lăuda pentru fiecare notă bună. Nu am putut-o privi acolo jos,acoperită cu o pînză albă şi cu faţa rece,doream s-o ţin minte plină de viaţă şi zîmbind...Nu am putut vedea neputincioasă,coborînd uşor în groapa rece şi neagră care trebuia să-i fie casă de-acum încolo...
Şi fărîmă cu fărîmă dispare tot ce a însemnat pentru mine fericire şi copilărie...Dispare casa unchiului părăsită în care căutam fantome şi unde ne urcam în copac doar pentru a explora crengile,dispare bunicul care ne aştepta cu nuci,mere şi prăjituri,dispare soba unde ne căţăram să stăm la cald iarna,dispare uliţa pe care ne dădeam cu sania,dispare copacul de care legam sfori şi făceam scrînciobe,dispare tot ce însemna pentru mine fericire...Fărîmă cu fărîmă,rămîn doar amintirile...
Şi nu pot uita cuvintele lui...
-Hai mamă...vino mamă acasă,hai mamă să dormim iar împreună,hai mamă să-mi faci supă de pui,hai mamă fă iar focu-n sobă şi culcă-mă în albituri curate...Nu te duce mamă-n groapa asta rece,cui mă laşi mamă? Cum mamă să arunc peste tine pămînt? Cum mamă să încalţ pantofi noi pe picioarele tale fără de viaţă? Cum mamă să nu te mai aştept să-mi ieşi la poartă? Cum mamă? Cum mămică? Hai acasă....te rog io,hai acasă!
Şi fărîmă cu fărîmă dispare tot ce a însemnat pentru mine fericire şi copilărie...Dispare casa unchiului părăsită în care căutam fantome şi unde ne urcam în copac doar pentru a explora crengile,dispare bunicul care ne aştepta cu nuci,mere şi prăjituri,dispare soba unde ne căţăram să stăm la cald iarna,dispare uliţa pe care ne dădeam cu sania,dispare copacul de care legam sfori şi făceam scrînciobe,dispare tot ce însemna pentru mine fericire...Fărîmă cu fărîmă,rămîn doar amintirile...
Şi nu pot uita cuvintele lui...
-Hai mamă...vino mamă acasă,hai mamă să dormim iar împreună,hai mamă să-mi faci supă de pui,hai mamă fă iar focu-n sobă şi culcă-mă în albituri curate...Nu te duce mamă-n groapa asta rece,cui mă laşi mamă? Cum mamă să arunc peste tine pămînt? Cum mamă să încalţ pantofi noi pe picioarele tale fără de viaţă? Cum mamă să nu te mai aştept să-mi ieşi la poartă? Cum mamă? Cum mămică? Hai acasă....te rog io,hai acasă!
Cei ce au putere să zîmbească
Cum mai au unii putere să zîmbească? Îi ador. Îi idolatrizez pe acei oameni! Care ştiu că nu vor mai avea mîine bani pentru pîine dar zîmbesc,pentru că totul va fi bine,este cineva acolo sus care îi iubeşte pe toţi şi care va fi mereu cu ei. Oameni care nu sunt aroganţi,oameni care nu sunt înstăriţi,nu au cu ce se lăuda,sunt doar oameni ce iubesc şi oameni care...zîmbesc.
Sunt oameni care au putere,au putere să meargă mai departe,au putere să vadă cît de frumoasă e viaţa,au putere să-ţi ofere ceea ce îţi lipseşte cel mai mult,ceea ce nu-ţi oferă nimeni fără a cere ceva în schimb-îţi zîmbesc. Sincer,nevinovat,din toată inima.
Oamenii trişti sunt cei mai slabi oameni.
Sunt oameni care au putere,au putere să meargă mai departe,au putere să vadă cît de frumoasă e viaţa,au putere să-ţi ofere ceea ce îţi lipseşte cel mai mult,ceea ce nu-ţi oferă nimeni fără a cere ceva în schimb-îţi zîmbesc. Sincer,nevinovat,din toată inima.
Oamenii trişti sunt cei mai slabi oameni.
Oraş de trişti
vineri, 17 iunie 2011 § 2
Oamenii merg pe drum fără nici o emoţie pe faţă,oamenii merg pe drum şi nici nu te privesc,poate pentru că nu meriţi şi pentru că ei nu merită. Nu ieşi pe stradă pentru a vedea feţe caer se bucură de viaţă,feţe mulţumite,ieşi pe stradă şi vezi ochi care judecă,feţe dure şi oameni răi.
Trăim într-un oraş de oameni trişti,oameni care vor de la viaţă fericire dar nici nu încearcă s-o prindă cînd aceasta le-o aruncă.
Stil şi clonare
Fiecare femeie crede că e aşa de unică şi aşa de...una în toată lumea,încît nu observă că e de fapt doar o clonă. Şi Doamne,dacă mergi prin Chişinău o zi ţi se face greaţă,la propriu (vorbesc de îmbrăcăminte şi de oameni).
Vezi numai oameni îmbrăcaţi prost,fără gust şi care,cel mai important de fapt,sunt toţi la fel! Clonă clonă clonă clonăăăă. Şi mai pretind că sunt unici. Foarte,atenţie,foarte rare sînt cazurile cînd vezi o piesă de îmbrăcăminte unică şi frumoasă,pentru Chişinău o fustă maxi se consideră extravagant,darămite restu' lucrurilor care nu trebuie să lipsească din garderoba unei femei.
Unde nu te-ai întoarce,acea încălţăminte oribilă cu vîrf mega ascuţit sau cu toc cui,acele bluze 100% sintetice de la Turşia cu paiete,cu pene,cu diferite inscripţii şi aşa mai departe. Mai vin şi bluzele cu "rîzînă sub ţîţă" care sînt în sute de culori şi forme şi lungimi,da NAFIGA DACĂ ÎS TOTUNA ŞÎ-S ORIBILE? Şi geanta de piele de a nu'ştiu cui stroga pe umăr ş stroga neagră. Ş daaa,ce iubesc eu cel mai mult lasini cu tunică/rochie/fustă/whatever,ş încă deşelea cu strazicuri. Nu ţin minte cine a spus,dar sunt de acord,am impresia că în Chişinău a fost odată o fată care purta lasini şi tunică şi apoi au clonat-o pînă la sute,mii de specimene! Mai sînt şi preferatele tricouri fără de formă şi ultra elastice,pe care le poartă fetele/femeile mai plinuţe. Bă,dacă vez că-ţ iesă colăceii de peste tot,pentru ce mai îmbraci tricourile alea,sau blugii ăia care crapă pe tine? Şi deja mi-e greaţă de genţile de piele pe cureluşă lungă pe care le poartă tot Chişinău ca obsedaţii,am s-o arunc pe-a mea tot din cauza lor. Despre elasticurile de păr albastre/roz/galbene dintr-un fel de material şi oooribile,sau despre ochelarii de soare care am impresia că sunt toţi la fel nu mai vreau să vorbesc.
În Chişinău e posibil să te îmbraci frumos,de bani puţini şi timp puţin dar frumos,decent,să placă ochiului,atît al tău cît şi al tuturor. Un tricou d'ăla oribil costă în jur de 100-200 lei,de ce nu ţi-ai lua de banii ăştia un cardigan decent,sau o bluză,sau un tricou mai "normal",la urma urmei o cămaşă îns til retro/vintage. Nu e nevoie de milioane ca să te îmbraci cu gust,e nevoie doar de gust şi de stil!
P.S. încă n-am vorbit despre bărbaţi,acolo 3 pagini de critică ala Jackie.
P.S.2 aştept hate-rii să mă atace,good luck guys
Little Parts [9]
"Cînd iubeşti eşti serios fără să vrei,căci durerea nu rîde. "
"Elevul Dima dintr-a şaptea",Mihail Drumeş
Poate că durerea rîde uneori,cu gura pictată a unui arlechin?...
Reflections of a Skyline
Am fost dependentă odată de el...acum mi-am amintit iar şi am devenit iar dependentă.
