Shampoo addicted

  Uneori vreau să scot geanta veche cu curea lungă din dulap şi să arunc acolo un pulover vechi,o pereche de blugi şi un mp3,să ies pe uşă şi să plec. Nu ştiu nici eu unde. Să plec. Să rătăcesc,să dispar,să mă-nghită lumea. Să hoinăresc aşa pe străzi fără ca să-mi pese de ce va fi în viitor,pentru că el va veni oricum. Fără să mă gîndesc la consecinţe,la probleme,la oameni,la familie,la ce vreau să fac cu viaţa mea,să plec.

Să mă opresc din cînd în cînd pe la un adăpost pentru oameni fără locuinţă ca să fac un duş şi să-mi adun gîndurile,pentru ca apoi să-mi pun iar geanta pe umăr şi să continui să merg. Şi cînd picioarele îmi vor fi aproape de sîngerare să opresc o maşină şi să mă duc exact pînă unde pleacă şoferu',şi de acolo să încep din nou să hoinăresc. Să trăiesc cu ziua de azi,şi culmea,să-mi placă. Să le spun alor mei că m-am pierdut,şi nu aş minţi,pentru că o parte din mine s-a pierdut de mult.

Să fac ce-mi place,să pot respira fără a mă gîndi dacă voi avea aer peste cîteva minute. Să uit de banalul ăsta în care tot trăiam şi continuam să trăiesc,şi făceam lucruri care "trebuia" să le fac pentru că aşa îmi spuneam în fiecare dimineaţă şi aşa îmi repetau toţi,eşti adult doar atunci cînd faci lucruri pentru că trebuie să le faci,nu pentru că îţi plac.

Să cînt pe străzi,să strîng cîţiva bănuţi pentru un ceai fierbinte şi apoi să pornesc din nou. Să am timp în sfîrşit să fac ordine în tot. Să-mi deconectez telefonul pentru că nu mai merită deja,şi pentru că cei care ţin la mine o fac pentru că ei au nevoie de mine,nu pentru binele meu,şi cei care nu ţin...mă rog...nu le pasă.

Şi dispar,pe zi ce trece tot mai mult şi mai mult pînă cînd nu va rămîne decît o umbră pe care nimeni nu o va recunoaşte,pentru că mă costă prea mult suflet. Şi după ce am plîns vro' juma de ceas într-un veceu public să ies afară şi să continui,pentru că nu mă voi da bătută. Să văd ceea de ce m-am ascuns atîţia ani pentru că era "o altă lume" în care eu nu aveam ce căuta şi care nu mă privea deloc.

Uneori vreau să scot geanta veche cu curea lungă din dulap şi să arunc acolo un pulover vechi,o pereche de blugi şi un mp3,să ies pe uşă şi să plec. Nu ştiu nici eu unde. Să plec. Să rătăcesc,să dispar,să mă-nghită lumea....

Te învîrţi,te învîrţi,te învîrţi...pîn'ameţeşti. Îţi pui căşti mari peste urechi şi opreşti lumea, porneşti muzica. Deschizi dulapul şi împrăştii totul prin casă,pentru că aşa vrei tu. Şi te-ai certat cu ai tăi din nou,şi ţi-ai amintit din nou că nu ai viitor. Dar cui îi pasă? Ţie.

Am mirosit azi dimineaţă fum de la frunze uscate arse şi parfum de ceaţă groasă. Şi frig. Şi am simţit că e toamnă. Am avut un fel de deja-vu. Mi-a fost dor să pot îmbrăţişa oamenii cu pretextul că mi-e frig,cînd de fapt am nevoie de afecţiune,de multă.

N-am spus încă nimic despre toamnă şi e deja octombrie. Bad girl,very bad.

Vreau doar să-ţi mulţumesc. Pentru că mi-ai fost alături tot acest timp,pentru că puteam să-ţi spun ţie tot ce nu am mai putut spune nimănui,pentru că ai ştiut cînd să glumeşti,cînd să vorbeşti,cînd să taci şi cînd doar să suspini. Pentru că ştii dulapul meu de haine mai bine ca mine, pentru că chiar dacă eu am greşit,tu tot spuneai că eu sunt cea mai bună şi de fapt ei au greşit.

Nu ştiu ce vreau,să mă bucur pe mine sau să mă întristez,dar ceva e sigur,vreau să realizez şi să privesc asta ca pe un fapt împlinit,nu ştiu cine sunt. Nici măcar nu ştiu cine vreau să fiu! Nu ştiu nici personalitatea mea. Urăsc oamenii şi aglomeraţia,dar iubesc omul,aşa cum l-a făcut natura,cu personalitate,perfect. Am petrecut atîţia ani din viaţă urînd tocurile pentru ca acum să ajung să le port,şi chiar să-mi placă.

  Ştii sentimentul ăla cînd e 31 decembrie spre 1 ianuarie,sau 1 septembrie,sau data de 1 a fiecărei luni,sau ziua de luni a săptămînii cînd te trezeşti şi spui "Fuck it bitches,de azi totul va fi diferit!"....şi nu e.

Ştii?

Ap iaca aşa vreau şi eu de la 1 septembrie. Vreau ca totul să fie altfel. Nu vreau să schimb lumea,vreau să mă schimb pe mine. Vreau să devin mai puţin impulsivă,şi poate nu aşa de directă,vreau să pot în sfîrşit accepta "turma" şi să nu le reproşez mereu cît sunt de falşi şi ....iaca iară înşep! Nu treb' aşă să fac. Vreau să încerc să mă schimb,să privesc lucrurile altfel,să-mi curăţ karma :D

Voi ce vreţi să schimbaţi odată cu data de 1?

Am fost dependentă odată de el...acum mi-am amintit iar şi am devenit iar dependentă.

Cînd eram mică şi bunica făcea plăcinte,sau pîine,sau orice din aluat îmi dădea şi mie o bucată să fac ce vreau io cu ea,şi eu mă jucam atît de mult şi îi puneam dulceaţă sau brînză sau pudră deasupra şi aşteptam cu nerăbdare să se coacă împreună cu minunăţiile bunicii şi apoi o scoteam,o puneam într-o farfurie şi o tăiam în 4,pentru mine,mama,tata şi bunica,şi apoi auzeam complimente nenumărate.

Cînd eram mică aduceam toate animalele din împrejurări acasă,le hrăneam,le spălam lăbuţele,îi îmbrăcam cu hainele mele (mici) să nu le fie frig şi mai apoi cînd ştiam că mama vine acasă îi duceam înapoi afară pentru că ştiam că mama se va supăra. Însă mama ştia de mult,vecinele îi spuneau cum eu,de vreo 5-6 anişori,ieşeam (adesea desculţă) şi luam în braţe pisicile şi cîinii de pe afară,care erau mai mari ca mine şi nu lătrau sau fugeau,îi aduceam frumos acasă şi peste cîteva ore cu lacrimi în ochi îi scoteam înapoi curaţi şi îmbrăcaţi în haine care mai de care mai amuzante.