Archive for aprilie 2011

So evil

vineri, 29 aprilie 2011 § 1

Nu pot să mă bucur pentru oameni străini. Nu pot să sar în sus de fericire pentru că un oarecare Tudor (nume aleatoriu) a cîştigat la loterie sau o oarecare femeie şi-a găsit pisica pierdută sau cineva de care aud prima dată în viaţă a obţinut ceva.

Chestiile vin altfel cînd e vorba despre persoane apropiate,pentru care mă bucur poate un pic mai tare decît mă bucur pentru mine însumi. Sau despre oameni necunoscuţi personal,dar de care am auzit multe,oameni cărora le-am urmărit povestea de exemplu sau am fost martor la străduinţele lor pentru a-şi îndeplini un vis,sau oameni care m-au ajutat odată pe mine.

Dar cum poţi să auzi de un om pentru prima dată şi să te bucuri pentru el? Poate e ceva omenesc şi ceva bun din punct de vedere sentimental să te bucuri de binele altora,oricine n-ar fi ei. Dar oare merită? Adică,nu sunteţi un pic făţarnici cînd faceţi asta? Dacă omu' ăla a omorît 3 oameni înainte de a-şi îndeplini visul? Sau dacă omul ăla e cel mai crud om? Să ne bucurăm oare că i s-a răspuns înapoi cu bine?

Mi-am amintit de asta acum,cu toată nebunia asta cu nunta regală. O ştia cineva pe Kate? Hai că de prinţ aţi mai auzit,că de',e prinţ. Şi se cam vorbeşte despre el (dar nu mult,eu nici nu ştiam că-l cheamă William),da de Catherine cineva a auzit? Dacă îţi ieşi din piele de englez şi urmăritor atent de ştiri naţionale şi internaţionale-da,eu,om simplu-nu am auzit. Nu am auzit nimic bun despre ea sau o oarecare poveste care să-mi inspire mîndrie sau mulţumire. Atunci de ce ar trebui să mă bucur pentru ei? Bine mă',sunt tineri,se iubesc, se căsătoresc...şi? În fiecare zi o droaie de oameni se căsătoresc sau se îndrăgostesc.

Faptul că ea s-a născut în cămaşă şi a prins un prinţ-bine. Bravo ei. Dar nu mă bucur deloc,adică sunt rece. Pentru că ea nu îmi înspiră admiraţie,el e extrem de simplu,nunta e mai pompoasă ca explozia care a creat galaxia noastră...şi cam atît. Sunt invidioasă,recunosc,pentru că sunt ai' dracului de norocoşi. Da nu mă bucur pentru ei.

Să trăiască mulţi ani fericiţi. Atît.

Me so evil.

Ciudăţenii

vineri, 22 aprilie 2011 § 3

Îmi place mult mirosul de rufe proaspăt spălate,curate şi care miros a primăvară. Îmi place să pun gheaţă în băuturile fierbinţi pentru că pocneşte şi se aude un sunet ciudat. Ştiu toate frazele din Forrest Gump pe dinafară. Nu pot rezista mai mult de 2 ore fără gumă de mestecat. Mereu am un carneţel la mine unde mîzgălesc. Nu ies niciodată din casă fără geantă. 364 de zile din an am muşi'. Tatăl celei mai bune prietene a' mele mă urăşte şi nu-i dă voie să iasă cu mine. Am tendinţa să obţin mereu ce vreau. Nu vreau să par bogată pu că există părerea că oamenii bogaţi sunt de fiţe. Am pierdut vreo 10 prieteni deoarece părinţii lor le interziceau să iasă cu mine din cauza la mărimea casei şi maşina lu' tata. Există zile cînd nu mă pieptăn deloc,chiar dacă ies în oraş. Mă duc la magazin în papuci de casă. Mereu cuprind un ursuleţ pufos cînd sunt singură. Nu pot trăi fără muzică. Vreau la vară să cînt la chitară pe stradă şi să strîng bani pentru contract. Nu am nici faimosul odnoklassniki,nici facebook,nici login în vreo altă reţea socială,only skype. Vreau să trăiesc în Elveţia,Suedia,Danemarca sau SUA. Vreau motocicletă. Mănînc pizza cu mîna. Pot să beau o săptămînă doar ceai fără să-mi fie foame. Nu am cerut niciodată mai mult de 20 lei de buzunar. Ador laptele rece cumpărat,nu de casă. Îmi place să stau lungită pe iarbă. Îmi place îngheţata din suc. Băutura mea preferată e sucul de portocale. Nu am băut niciodată coniac. Am o slăbiciune pentru smokey eyes + creion negru de ochi,mai ales cu tenul meu alb alb şi ochi sur deschis. Am miopie. Nu mă pot bronza mai mult decît cu un ton mai închis,şi asta după multe zile la soare. Am o slăbiciune pentru handmade. 

Şi cam atît. Pentru azi.


Quote of the day [158]

§ 0

Femeia

duminică, 17 aprilie 2011 § 3


Femeia, ca si evreul, e un produs secundar al evolutiei umane. Ca si tiganul, iubeste muzica, dar numai in masura in care acea muzica ii permite sa danseze. Creierul femeii, ca si al negrilor, este cu cel putin o treime mai mic decit al barbatului. Femeia nu este la fel de puternica, de inalta, de abila ca barbatul. Femeile nu vor putea practica niciodata anumite meserii, ele nu vor putea fi niciodata mineri, piloti de avioane, soferi de curse, nici macar bucatari profesionisti. Oricit de bine ar gati o femeie, barbatii sint cei mai mari bucatari, asta se stie. Femeile nu au ce cauta in arta. Femeile nu stiu nici sa scrie, nici sa picteze, nici sa compuna muzica, decit la nivelul lejer al intretinerii unui mediu placut in casele lor. Femeile ar trebui tinute in casa. Ele sa-si vada de educatia copiilor lor, desi cei mai mari educatori, tot barbatii au fost. Femeile sint incapabile de abstractizare.

Femeia este facuta numai pentru procreare, asta se vede clar din dispozitia anumitor organe in trupul ei. De aceea, femeile sint stapinite de sentimente, pe cind barbatii – de ratiune. Femeile iubesc sexul, de aceea nu trebuie lasate sa exagereze. Femeile, ca si ciinii, trebuie tinute la respect cu mina forte. Ca si ei, ele trebuie dresate de mici. Fetitele, mai ales, sint niste animale foarte periculoase. Nu va lasati fermecati de dragalasenia lor. Se vor transforma in niste mutanti, circotase, rele de gura, cicalitoare, se vor ingrasa si le va creste par pe fata lor cea astazi atit de dulce, sinii le vor cadea si vor face varice. Trebuie sa vedeti in orice fetita, femeia care va deveni nu peste mult timp.
Din pacate insa, statistic vorbind, femeile traiesc mai mult decit barbatii. Asta mai ales fiindca femeile nu se sinucid aproape niciodata. Ele nu sint capabile sa asimileze valoarea, nu stiu ce inseamna curajul, demnitatea, onoarea, discretia, modestia, controlul, fermitatea, munca, suferinta. Femeile nu sufera, ele mimeaza suferinta. De aceea, spre deosebire de barbati, stiu foarte bine sa plinga.
Femeile ar trebui inchise in rezervatii. Ar trebui hranite, ajutate sa se dezvolte, aduse in conditii bune pina la o anumita virsta, ideala procrearii. Pe urma, pe la 40-45 de ani, odata ce si-au terminat menirea, ele ar trebui eutanasiate cu blindete. Orice barbat ar merita sa aiba in patul lui, tot timpul, femei intre 15 -30 de ani. Cele peste 30 ar fi date barbatilor care nu mai pot procrea, ca sa se mai distreze si ei cu ceva. Nici o femeie peste 40 de ani nu merita sa mai traiasca. Ele nu aduc decit nefericire barbatilor lor si ii impiedica sa traiasca linga exemplare tinere ale speciei.
Femeile nu se deosebesc intre ele. Nu conteaza ce alegi, pina la urma tot acolo ajungi. De aceea, n-are nici un rost sa preacurvesti.



Quote of the day [154]

§ 1

Quote of the day [153]

sâmbătă, 16 aprilie 2011 § 0

Paradoxuri,bani şi minciuni

§ 0

Acuma a apărut o modă mai interesantă printre toţi. Frazele de genul "Banii nu sunt importanţi" sau "nu contează cum arăţi" saaau "nu contează din ce familie provii" "nu contează la ce şcoală înveţi" "nu contează de unde te îmbraci" şi etc. etc. Oare merită respectaţi oamenii care pun sentimentalismul şi valorile mai presus? Da.

Dar sunt indignată din cauza faptului că fraza "Banii nu contează,mai importantă e iubirea" e rostită de oameni care au bani cît să se scalde-n ei. Da mă,pentru tine banii nu sunt importanţi,tu te gîndeşti numai la iubire,pentru că i-ai avut mereu,cînd ai cerut ţi s-a dat. E uşor să spui că banii nu au valoare cînd îi primeşti cu sutele. Pentru un student care învaţă din bursă şi lucrează după ore la 3 servicii pentru a se întreţine banii au valoare. Pentru familiile cu 3 copii care plătesc 200 euro chirie banii au valoare. Pentru bătrînii singuri cu pensia de 400 lei banii au valoare. Nu prea îţi arde cu stomacul gol fără casă de iubire,crede-mă. Pentru tine însă da,banii pot să nu aibă valoare. Dacă vin fără efort,de ce să le dăm un sens sau un preţ oarecare? Vin şi pleacă,IUBIREA E IMPORTANTĂ. Copiii de la orfelinate şi boschetarii de pe stradă te vor înţelege cel mai bine.

Eşti patetic.


Pînă cînd îţi sîngerează picioarele

joi, 14 aprilie 2011 § 0



Ştii,sentimentul ăla pe care-l ai de...nici tu nu ştii de cînd îl ai. Cînd vrei să te ridici de pe scaun şi să ieşi din camera care te sufocă,să deschizi uşa fără să o scîrţîi şi să ieşi. Să ieşi din tot ceea ce pînă acum ai numit în zadar viaţă,să pleci pur şi simplu din monoton şi să simţi vîntul rece care-ţi bate nemilos faţa. Să-l iubeşti,să-l cuprinzi,să te pierzi în el,să-l înconjori din toate părţile pentru ca mai apoi să dispară,apoi să-l găseşti iar,să te ridice pe culmi şi să te coboare înapoi,să te răcorească şi să-ţi ridice părul desprins sus de tot. Să fugi. Departe de tot ce vezi în jur,de tot ce te înconjoară. Să fugi măcar pînă la capătul pămîntului. Să tot fugi şi să fugi pînă cînd ieşi din cartierul tău,să continui să mergi mai departe,pînă ieşi din sector,din oraş...să continui însă de parcă ai merge pe un spaţiu gol fără de graniţe,ce-ţi pasă ţie de ei? Ce le pasă lor de tine?

Şi să mergi...să tot mergi. Pînă nu mai vezi păsări deasupra capului şi vîntul ţi-a uscat de tot lacrimile. Să-l iei din nou la braţ şi să continui să mergi,să mergi,să mergi... De parcă ai fi intrat într-o transă,să nu te uiţi la tăbliţele pe care sunt scrise nume de oraşe,doar să continui să mergi. Îţi intră pietricele în papuci şi nu mai poţi merge normal,dar mergi mai departe. Mergi,mergi,mergi. Oare cît ai mers? Oare cîte apeluri pierdute ai?
Nu contează.

Continui să mergi. La un moment dat te opreşti. Te aşezi pe iarbă şi te descalţi.
Picioarele îţi sîngerează. Ai obţinut ce ai vrut,o durere destul de mare să o acopere pe cea din suflet.
Acum te poţi opri.



Quote of the day [151]

§ 0

Little Parts [7]

miercuri, 13 aprilie 2011 § 0


"În romane asistăm de obicei la prăbuşirea sufletească a eroilor care,sfîşiaţi de durere mor,şi cu aceasta se încheie şi romanul. Deznodămînt,fireşte,comod. În viaţă ,însă,nu murim cînd vedem spulberîndu-se tot ceea ce făcea viaţa mai frumoasă. Trebuie să continui să mănînci,să bei,să te îmbraci,să te plimbi,să faci vizite,să cumperi,să vînezi,să vorbeşti,să citeşti,în sfîrşit,să trăieşti."
Coliba unchiului Tom,Harriet Beecher-Stowe

Quote of the day [150]

§ 0

De ce mai promiţi?

luni, 11 aprilie 2011 § 0


De ce continuăm să promitem,chiar dacă ştim că promitem imposibilul? De ce creăm celor din jur speranţe deşarte? Pentru că ne pare că nu pot supravieţui fără ele?

De ce privim dulce şi zîmbim? De ce apucăm de mînă strîns şi spunem "mereu"?
De ce mi-ai spus "mereu" dacă ştiai că nu va fi aşa? De ce nu mă ascultai cînd îţi tot repetam că nu e posibil?

Sau poate credeai că divina căzătură din rai va fi mai dureroasă dacă îmi vei promite mai multe? Imploram să ai milă de mine, de ce trebuia să spui acest "mereu?" De ce? De ce nu m-ai ascultat şi nu ai tăcut cînd ţi-am acoperit buzele? De ce nu ai putut înghiţi cuvintele? Poate primeai plăcere din a-mi spune asta? Poate pentru tine "mereu" însemna un jurămînt în care eu trebuia să cred şi trebuia să-l iubesc? Dar oare nu ai realizat cît de mult doare acest "mereu"?

Sau poate îţi plăcea să-mi zmulgi aripile pană cu pană şi apoi să mă vezi tîrîndu-mă? Să-mi stingi soarele şi să-mi furi licuricii şi să mă arunci într-un labirint de unde trebuia să ies? Poate îţi plăcea?

De ce te mai oboseşti promiţînd,de ce-mi tot repeţi că totul va fi bine?

Nimic niciodată nu va fi bine. Şi următoarea dată cînd vei spune "mereu" te omor cu mîna mea.

Quote of the day [148]

§ 0

Ciudăţenii

sâmbătă, 9 aprilie 2011 § 1

Cînd eram mică şi bunica făcea plăcinte,sau pîine,sau orice din aluat îmi dădea şi mie o bucată să fac ce vreau io cu ea,şi eu mă jucam atît de mult şi îi puneam dulceaţă sau brînză sau pudră deasupra şi aşteptam cu nerăbdare să se coacă împreună cu minunăţiile bunicii şi apoi o scoteam,o puneam într-o farfurie şi o tăiam în 4,pentru mine,mama,tata şi bunica,şi apoi auzeam complimente nenumărate.

Şi am mai prăjit odată seminţe de floarea-soarelui cu ulei. Muuultă minte aveam să prăjesc seminţe cu ulei în tigaie.

Şi am mai vrut să fac caramele dar am ars tigaia.

Şi la mine în casă fac eu mereu salatele,pentru că asta e meseria mea preferată,să spăl frumos toate legumele şi să le urmăresc proaspete cu picături pe ele,apoi să le tai cu un cuţit ascuţit şi să văd cum se scurge tot serul din ele. Da,eu-s izvraşencă.


ooof dragostea asta'

§ 4


Of bă' fetilor bă. Aşa mai vreţi toate iubire...aşa vă...TREBU. Tînjiţi după cineva să vă sune seara,să vă scrie mesaje,să zîmbească cînd te vede. Şi cînd nu-i şine,vă apucaţi de construit idealuri.

Îmbinaţi toate detaliile pentru a vă crea băiatul perfect,nu negaţi că eu tot aşa făceam odată. Începeţi cu trăsăturile feţei,vă gîndiţi ce nas va avea,ce culoare la ochi,la păr,frizură,cu ce vedetă va semăna. Aţi terminat-o cu faţa,începem cu corpu. Picioare de-alea,mîini de alea,palme de alea,unghii neapărat îngrijite,6 pătrăţăli ş buşi de fotomodel. Apoi îl îmbrăcaţi în ghete,în tricou cu numele vostru şi pantaloni în carouri dar nu de cocalar. Şi gata. L-aţi găsit,l-aţi format,poţi să spui că l-aţi născut chiar voi. E perfect. Acum caracterul. Deci,va fi dintr-o familie bună şi educată,va cînta laaa...las' să fie chitară,va fi romantic şi te va îndemna la fapte nebuneşti pentru dragoste. Va avea neapărat o maşină decapotabilă.
Şi gataaaa. ura. E al tău,NUMAI AL TĂU,ăsta e băiatul tău perfect. pe ăsta-l vrei şi pe ăsta îl vei căuta în oricare băiat pe care-l întîlneşti.

Şi într-o zi frumoasă de aprilie,îl întîlneşti pe el. Are cu 5 cm mai mult în înălţime decît perfectul tău (pe care mai departe îl vom numi "x"),are ochi verzi pe cînd x îi avea albaştri,are unghii murdare şi nu seamănă cu nici o vedetă,are părul mediu,ciufulit şi care dă în ochi,pe cînd x avea păr perfect dat cu gel;e un dur care însă iubeşte animalele. Cîntă la tobe,ce păcat că x cînta neapărat la chitară. Poartă bocanci cafenii,pantaloni negri şi hanorac verde cu "South Park". E total pe dos faţă de x! Doamne,e patetic.

Da' te-ai îndrăgostit. CUM BĂ? Perfectu',imaginea aia pe care ţi-ai făcut-o e total diferită faţă de el,dar te-ai îndrăgostit. Cum?

Păi pentru că aşa e la noi,suntem nebune fetelor.

Şi ne place.

Quote of the day [146]

§ 0

Quote of the day [142]

marți, 5 aprilie 2011 § 0

Little Parts [6]

§ 3


"Ce numiţi civilizaţie,domnule? Faptul că avem ascensoare,avioane şi un tren sub pămînt dovedeşte oare că suntem mai civilizaţi decît aceşti oameni care ne-au găzduit şi ne-au îngrijit? Să ştiţi că,după umila mea părere,există mai multă civilizaţie umană,mai multă superioritate sufletească,mai multă înţelegere în oricare fiinţă de aici care trăieşte cu simplitate în mijlocul naturii,lipsită de toate binefacerile civilizaţiei mecanice."
Papillon,Henri Charriere

Quote of the day [141]

luni, 4 aprilie 2011 § 0

Ciudăţenii

§ 3

Cînd eram mică aduceam toate animalele din împrejurări acasă,le hrăneam,le spălam lăbuţele,îi îmbrăcam cu hainele mele (mici) să nu le fie frig şi mai apoi cînd ştiam că mama vine acasă îi duceam înapoi afară pentru că ştiam că mama se va supăra. Însă mama ştia de mult,vecinele îi spuneau cum eu,de vreo 5-6 anişori,ieşeam (adesea desculţă) şi luam în braţe pisicile şi cîinii de pe afară,care erau mai mari ca mine şi nu lătrau sau fugeau,îi aduceam frumos acasă şi peste cîteva ore cu lacrimi în ochi îi scoteam înapoi curaţi şi îmbrăcaţi în haine care mai de care mai amuzante.

Acum vreau din toată inima să-i aduc pe toţi acasă,mi-a rămas acelaşi instict de pe atunci. Însă,ce mă opreşte acum? Faptul că odată fiind mari şi descoperind lumea,ne e frică de ea. Aş fi vrut să rămîn copil,pe cînd doream să mă fac veterinar.