Archive for iunie 2013

ad libitum

joi, 20 iunie 2013 § 0


   Eu nu vreau să distrug abisul, aşa cum mi-am dorit întotdeauna, nu vreau pentru tine. Eu nu vreau să te strîng în mîini şi să te ridic pentru că îţi simt trupul sfărmîndu-se printre degetele-mi. Eu nu vreau să-mi cînt fericirea sus sus, pînă la stejari şi înapoi, pentru că mie-mi convine s-o împart cu furnicile şi cu glasul pămîntului.

Eu vreau să te sărut cu ochii deschişi, ca să văd cum îţi tremură încet pleoapele şi pielea frunţii formează mici riduri, ca denivelările pe care le fac picăturile în mare. Eu vreau să-mi simt fiinţa contopită cu a ta, eu vreau să-ţi aud respiraţia puternic, cu fiecare nerv, şi să simt cum palmele tale, altădată mici, acum enorme, îmi cuprind picioarele şi le trag mai aproape, de parcă de asta ar depinde viitorul universului.

Eu vreau să mă strîngi violent de gît şi să-mi spui că nu pot pleca nicăieri de lîngă tine, şi să-mi apuci ambele coapse cu o mînă şi să mă dobori. Să-ţi simt toată greutatea corpului, cu fiecare legament şi celulă. Să te simt suflînd greu şi rar, privirile noastre contopindu-se, într-o atmosferă de noapte, joi, prea multă şampanie şi o podea rece.

Vreau să-ţi simt buzele uscate, cu mici picături de sînge, atingîndu-mi clavicula şi sorbind fiecare particulă din corpul meu, pe care ţi-l dăruiesc ţie fără a ezita şi fără a gîndi de două ori, într-o boală nebună pe care nu o înţeleg şi nu o voi înţelege niciodată.

Şi la sfîrşit nu vreau să adorm în braţele tale. Vreau să ieşim la balcon, să scoatem fum gros dintre buze şi să sorbim bule galbene de alcool.

Şi mai vreau ceva,

o cafea tare şi un Lucky Strike.

ohio

§ 0



After New York trips

we write stories about
men hanging their costly coats
over grey-skinned voices
calling out to sons 
of power and privilege,
about a strong hand giving
a day off but receiving one,
about justice,
about Norah taking the
cigarette from a lady’s lips
and replacing it…

egoism

marți, 18 iunie 2013 § 0

     Noi nu suntem destul de oameni pentru a fi fericiţi. Mai avem nevoie de cîte ceva praf angelic pentru a putea respira cu ambii plămîni, în ritm normal.

30 de secunde.

Nu cred că te-am iubit vreodată. Străzi, felinare, nimeni nu doarme, toţi ştiu că nu te iubesc. Nu vreau ca tu să crezi că e din vina ta, nu, eu nu te pot iubi. Dar încerc, încerc din răsputeri şi niciodată nu-mi reuşeşte, uneori cineva mă poate convinge că meriţi să fii iubită, dar eu nu pot.

Tu, tu nu eşti identică schiţei pe care mi-am format-o în cap.

Simţi cum cerul ţi se prăbuşeşte deasupra umerilor? Ţine tu un pic abisul pentru mine, să-mi odihnesc umerii şi să-mi şterg obrajii de praf.

Atît de mult, îmi doresc atît de mult să nu mai răsară soarele, niciodată, îmi doresc atît de mult să strivesc toată rezerva de lumină din ţesuturile lumii. Aş vrea să văd cum v-aţi descurca cu atît de mult negru în voi.

Eu vroiam să te împart cu toată lumea, acum am învăţat că trebuie să te păstrez doar pentru mine şi să te ascund de cotidian.

E datoria mea să te protejez, şi lasă-mă s-o fac, înainte să-mi fie prea dor de copilul din mine.