Vi s-a întîmplat vreodată să ţineţi la cineva atît de mult încît şi cele mai mici lucruri negative care se întîmplă în viaţa lor vă fac automat trişti? Cea mai mică ceartă,pf,nici nu o poţi numi ceartă,te duce aproape de lacrimi. E un fel de dragoste psihopatică,de maniac,pentru un om. Care de la prima vedere e simplu,dar are el ceva,ceva ce te face fericit.
Nu ştii cine e,ce face,dar o face bine. E ceva mult deasupra ta. E ca lucrul ăla din poveşti,cînd ai prefera tu să treci prin ceva oribil dar să ştii că el e bine. Nu credeam că voi spune cîndva asta despre cineva,pînă l-am găsit.
Eu îi spun cel mai bun prieten dar e ceva mai mult de atît. De fapt nici eu nu ştiu ce e. Dar e ca atunci cînd simţi tot ce simte el,poate de 3 ori mai mult. Şi-ţi pare rău,şi plîngi,şi rîzi,şi îţi pare perfect.
Şi nu vrei ca asta să se termine vreodată.
Vi s-a întîmplat?
Mie da. <3
