Se afișează postările cu eticheta Bred. Afișați toate postările

adolescenţi. şi chestii.

marți, 17 ianuarie 2012 § 2

   Cred că am cam înţeles,în sfîrşit,care ar fi chestia asta cu adolescenţii. E ceva mai mult amuzant decît interesant. Chestia e că adolescenţii eştia (printre care sunt şi io) nu sunt nimic altceva decît o mînă de oameni care se cred fiecare original şi mai bun decît ceilalţi. Şi nimeni nu e. Adică,fiecare e original,în anumite domenii sau subiecte,dar nu atît de original pe cît noi ei se consideră a fi. Uite care-i chestia,un mic truc de magie. Fiecare se simte în al nouălea cer la un moment dat,cînd viaţa lui e perfectă şi el se simte perfect,şi fiecare se simte la un moment dat un nimeni şi nu mai vede care-i rostul vieţii lui,a existenţei. Fiecare încearcă să-şi găsească un talent care să-l fac un pic mai special,fiecare are idoli,de genu...a văzut părul cuiva şi îşi face peste o săptămînă la fel. Fiecare are vise mari,mari,MAARI,poate prea mari. Fiecare intră în cameră şi uită pentru ce a intrat,iese şi îşi aduce aminte. Toţi au momente cînd îşi urăsc părinţii,la maximum,şi momente cînd îi iubesc-la maximum.

Fiecare urăşte ceva în el,şi iubeşte altceva. Fiecare a avut gînduri mai negre,şi mai albe. Fiecare a spus că "de mîine gata" şi nu a fost "gata" deloc.

Toţi sîntem o adunătură de oameni la fel,absolut la fel,dar care nu pot găsi limbă comună între ei şi care se cam urăsc,iubesc şi admiră,toate în acelaşi timp. Şi e amuzant,un adolescent crede că el e cel mai bun (cu toată modestia voastră,fiecare a crezut asta măcar o dată) că are cea mai mişto personalitate,că e talentat,că e special,că lumea se învîrte în jurul lui,şi că viitorul îi este garantat. 100%. Pentru că o personalitate ca el nu poate fi lăsată undeva pe al doilea plan.

Ei bine aici vine partea 2 a planului,cînd creşti. Şi-ţi dai seama că cineva a reuşit,şi tu nu prea. Cînd trebuie să renunţi la visul tău de a dansa pentru a deveni un avocat cu un salariu excelent,şi peste vreo 2-3 ani uiţi deja de talentul care a smuls atîtea aplauze zi de zi. Abia la maturitate adolescenţii realizează că aşa cum el era "special şi cel mai bun" la el în cap,aşa erau toţi,şi cînd toţi sunt "speciali" asta deja ia numele de banalitate,nici într-un caz "originalitate".

Şi care-i chestia,în toată această încurcătură de vise,dorinţe,dezamăgiri şi aspiraţii? Să crezi. Să crezi că tu ai ce arăta lumii,şi să arăţi. Poate vei fi acceptat,poate vei cădea cu faţa-n noroi de la prima încercare,dar,încercarea vină n-are. Şi să găseşti un om,pe cineva,alături,care să creadă de 200 ori mai tare decît tine că TU eşti special,şi să-ţi amintească de asta cînd tu pari să uiţi,să te apuce de urechi şi să te mustre cînd tu uiţi cît de mult însemni pentru cineva.

Şi DE FAPT,chestia principală,este să fii fericit. Învîrteşte-ţi lumea,chestiile,ideile,în aşa mod încît TU să fii mîndru de tine,şi atunci vei fi cu adevărat special,pentru că deeee,tare puţină lume poate să-şi găsească fericirea,să o ţină cu ambele mîini,şi să n-o lase să plece. niciodată. Poţi să-i numeri pe degete dom'le.

Şi cam atît.

P.S. am trecut la bloggerul nou,n-o făcusem pînă acum dintr-o ciudată nostalgie. Şi pot să spun că îmi  place,doar că e preaaa prea alb,mă dor ochii.

Hemoglobin

marți, 10 ianuarie 2012 § 1

Ai gândul cela de... nici nu ţii minte de când îl ai. Dar totuşi nu faci nimic cu el. Doreşti şi esti pe marginea canionului: o parte e scris "dorinţă", pe alta "fericire". La mijloc, e abis, moarte. Sau aşa suntem făcuţi să credem. Am fost de mici învăţaţi că dacă mergi împotriva curentului atunci..... Nu. Am fost învăţaţi să nu mergem împotriva curentului. Cei care au aşa "dorinţă" sunt schizofreni şi nebuni şi trebuie eliminaţi din societate cu orice preţ.
Era odată pe blogosfera noastră dragă unu' cu nickul hemoglobin. Sus e un citat din "munca" lui. Din păcate s-o pierdut păţanu,nu ştie nimeni de el? Pe unde îmblă? Poate are alt blog?

Nu de alta,da' sincer îmi plăcea ce făcea băiatu',era..frumos. Vreau să-l recapăt înapoi :D

cineva?



noi.

luni, 9 ianuarie 2012 § 1


-şi după asta ce-o să faci?
-o să fug.
-unde?
-păi cum unde,prostuţo,după tine.
-...dar eu plec
-păi de asta şi-o să fug. să te ajung. să te strîng în braţe şi să te sărut în lift.
-în lift? eşti nebun?
-îndrăgostit. e tot un fel de nebunie.
-deci,eşti îndrăgostit?
-exact.
-şi pe cine iubeşti?
-pe mama.
-şi eu o iubesc pe mama.
-şi pe tine.
-şi eu te iubesc.
-şi de ce mă iubeşti?
-pentru că te iubesc.
-de ce?
-păi pentru că te iubesc.
-'ţi vin bine pijamalele astea. arăţi ca un copil mic trezit în dimineaţa de Crăciun
-eşti drăguţ.
-iar tu eşti frumoasă.
-iar tu eşti un mincinos ordinar,domnule.
-şi tu eşti şi mai frumoasă cînd eşti amuzantă.
-vreau ceai. de muşeţel.
-şi mai vrei ceva?
-prăjituri. şi budincă. vreau budincă.
-mă duc eu să-ţi fac ceai,şi budincă.
-nu e nevoie,mă duc eu,numai să pun nişte haine pe mine.
-nu,nu-ţi trebuie haine. e păcat.
-faci tu ceai?
-şi budincă. cu căpşuni.


p.s. mi-era dor să scriu o postare de genul ăstora.

(c) tu.

miercuri, 9 noiembrie 2011 § 0

  Şi continuaţi să vă aruncaţi praf în ochi pentru a putea spune că sunteţi orbi,cînd de fapt nu vă pasă. Nu vă pasă de nimic decît dacă cineva vă promite că veţi avea şi voi de cîştigat. Îţi pasă de ea atîta timp cît ei îi pasă de tine,odată ce a plecat e automat o curvă. Şi dup'aia vă băgaţi cu capul în nisip pentru că de',ăsta e talentul vostru,şi staţi acolo pînă se domolesc apele şi puteţi ieşi cu faţa curată. Dar degeaba frate' pentru că în faţa ei rămîi cenuşă,cenuşă neagră şi moale care lasă pete adînci şi întunecoase chiar şi de la cea mai mică atingere.

Dar tu nu,tu continui să caşti ochii mari şi să te holbezi ca un bou la ea,în timp ce o distrugi şi o omori încet cîte încet în fiecare zi. Şi apoi te întrebi de ce te urăşte. Te urăşte pentru că i-ai scuipat în suflet şi ţi-ai şters picioarele în drumul tău înapoi,te urăşte pentru cum vede ea acum lumea,datorită ţie. Te urăşte pentru că ai promis. Ai promis derbedeule,ai promis că vei fi aici mereu,ai promis că o vei ţine în viaţă,că-i vei da suflare din nou în fiecare zi. Ai promis! A auzit-o cu urechile ei! Şi te-a crezut,sărmana...

Şi totuşi te iubeşte. Da,ştiu,e proastă,da' te iubeşte. Te iubeşte pentru că tot ceea ce-ai făcut din ea,cum ai doborît-o la pămînt şi ţi-ai înfipt colţii în ea,pînă ai văzut şi ultima picătură scursă pe pămîntul proaspăt,cum ai ridicat-o apoi în slăvi pentru a o doborî din nou mai puternic,toate astea au format-o. Toate astea i-au dat imunitatea de care avea atît de mult nevoie şi care în sfîrşit i-a dat titlul de "adult". Ai omorît cu sînge rece fata care mergea desculţ prin iarbă,ai făcut-o cenuşă,şi din cenuşa aia a ieşit una' cu faţa palidă care fumează nervos în orice pauză mai lungă şi care nu scoate mai niciodată căştile din urechi. Felicitări,e creaţia ta. Ai drepturi de autor. Dar te avertizez că următoarea dată cînd îi vei spune "pentru totdeauna" ajungi cu nasul spart.

Şi bă',frate,dacă zîmbeşti numai pentru că o vezi şi dacă ea aduce soarele în casa ta,nu o lăsa să plece. Niciodată. Promiţi?

Pînă la urmă totul e la fel.

marți, 8 noiembrie 2011 § 0

   În concluzie: pînă la urmă totul e la fel. Totul se repetă ca într-un ciclu care nu va înceta niciodată. Şi cînd începe din nou îţi spui că acum va fi total diferit,simţi asta din toată inima,deja îţi trec prin cap schimbările care se vord produce,vezi cum vei deveni,vezi cît de perfect va fi totul chiar şi peste cîţiva ani.

Şi totul începe aşa cum începe mereu,îţi promiţi,primeşti promisiuni,zbori pe vreo cîteva luni,îţi faci speranţe,te simţi deasupra lumii de extaz şi fericire. Apoi lucrurile încep să meargă în jos şi toată perfecţiunea care era mai mult rodul fanteziei tale începe să se dărîme la pămînt. Încet cîte încet,cîte un fir mic de praf se prelinge pe pereţii muzeului pe care l-aţi construit cu atîta drag.

Pentru ca să treceţi apoi la următoarea fază,unde deja regretaţi ceea ce a trecut şi nici măcar amintirile odată plăcute nu vă mai fac să zîmbiţi acum.

Şi după asta sunteţi străini. Sunteţi străini cu el,cu ea,nu contează,ceea despre ce vorbesc eu acum este că sunteţi străini cu voi înşivă,pentru că deja nu vă mai recunoaşteţi.

Unde eşti tu,tu ăla din trecut? Care visa,care avea speranţă,care era pozitiv? E praf acum frate'. Praf.

Şi de fapt,cui îi pasă.

Atunci cînd

luni, 10 octombrie 2011 § 3


Vi s-a întîmplat vreodată să ţineţi la cineva atît de mult încît şi cele mai mici lucruri negative care se întîmplă în viaţa lor vă fac automat trişti? Cea mai mică ceartă,pf,nici nu o poţi numi ceartă,te duce aproape de lacrimi. E un fel de dragoste psihopatică,de maniac,pentru un om. Care de la prima vedere e simplu,dar are el ceva,ceva ce te face fericit.

Nu ştii cine e,ce face,dar o face bine. E ceva mult deasupra ta. E ca lucrul ăla din poveşti,cînd ai prefera tu să treci prin ceva oribil dar să ştii că el e bine. Nu credeam că voi spune cîndva asta despre cineva,pînă l-am găsit.

Eu îi spun cel mai bun prieten dar e ceva mai mult de atît. De fapt nici eu nu ştiu ce e. Dar e ca atunci cînd simţi tot ce simte el,poate de 3 ori mai mult. Şi-ţi pare rău,şi plîngi,şi rîzi,şi îţi pare perfect.

Şi nu vrei ca asta să se termine vreodată.
Vi s-a întîmplat?
Mie da. <3

Instabil emoţional

joi, 6 octombrie 2011 § 2


Te învîrţi,te învîrţi,te învîrţi...pîn'ameţeşti. Îţi pui căşti mari peste urechi şi opreşti lumea, porneşti muzica. Deschizi dulapul şi împrăştii totul prin casă,pentru că aşa vrei tu. Şi te-ai certat cu ai tăi din nou,şi ţi-ai amintit din nou că nu ai viitor. Dar cui îi pasă? Ţie.

Şi nu regreţi nimic,regreţi doar că te-ai născut. Oricum ai impresia că eşti inutil,singurul motiv pentru care mai eşti în viaţă e curiozitatea ta nebună. Eşti curios ce va fi în viitor,cine vei ajunge, cum vei privi lumea-şi atît.

Şi te întrebi....oare cine eşti? Cauţi pachetu' ăla de ţigări care nu e nicăieri. E singurul lucru care te mai ajută acum. Şi vrei ceva...vrei ceva...ceva nu ştii nici tu ce. Vrei miros de fum gros,fum de frunze arse amestecat cu aer rece de dimineaţă. Da,asta vrei. Şi o vrei pe ea. De fapt nu,pentru că e prea greu s-o vezi din nou şi să ştii că n-o s-o mai ai niciodată. Niciodată.

Nu ştii ce poţi,nu ştii ce-ţi place,nu ştii ce să faci...eşti patetic,mizerabil şi ridicol. Stai acolo întins pe pat,în camera ta care arată ca o grămadă mare de gunoi,îmbrăcat în blugi vechi şi fără tricou. Scoţi fum gros şi rîzi. Nu ai viitor,nu ai prezent şi trecutul e o mare şi grasă dezamăgire.

Pentru că eşti un ratat,o greşeală. Te gîndeşti la asta şi rîzi. Dă'i în p*lă pe ăia care au tot. Tu eşti instabil emoţional,şi rîzi.

Şi mam'ta caută iară bani să plătească chiria.

Şi...ce mîncăm azi?
Vise de ratat. Ale tale.


Cu maioneză.

Just sayinn'

luni, 3 octombrie 2011 § 2


Am mirosit azi dimineaţă fum de la frunze uscate arse şi parfum de ceaţă groasă. Şi frig. Şi am simţit că e toamnă. Am avut un fel de deja-vu. Mi-a fost dor să pot îmbrăţişa oamenii cu pretextul că mi-e frig,cînd de fapt am nevoie de afecţiune,de multă.

Şi am mai mirosit azi parfum bărbătesc cu note florale. Şi mi-a plăcut. Şi am mai mirosit tricoul ăla vechi care era odată a lui. Nu,era al nostru...îl purtam pe rînd, cu zilele. Şi am mai mirosit piele curată şi parfumată. Şi păr proaspăt spălat.

Am mirosit tristeţe şi disperare dar m-am făcut că nu le văd şi am zîmbit. Am mirosit şi dragoste, dacă citeşti acum,să ştii că te-am mirosit azi =) Şi miroseai plăcut,a dragoste sinceră. Mă bucur cînd văd oameni mirosind aşa.

Şi am mai mirosit şi fum gros de ţigară,cînd m-ai îmbrăţişat de dimineaţă şi mi-ai spus cu voce răguşită că nu-ţi prea pasă de lumea asta. Şi cît de tare îmi place aerul rece de dimineaţă combinat cu fumul ăla pe care de obicei îl urăsc.

Am mirosit azi disperare,am mirosit fericire,lacrimi proaspete,răsuflări calde şi un pic de ceapă :}

Buuli buuuli.

Noi.

sâmbătă, 1 octombrie 2011 § 1

Noi nu trecem pur şi simplu prin viaţă,noi putem să spunem cu adevărat că o trăim. Noi o trăim,o savurăm,o înghiţim pe toată odată,să nu mai rămînă nimic,nimănui. Nouă nu ne pasă de cît de tare strigăm sau cît de zgomotos ne rîdem,pentru că suntem fericiţi. Noi nu ne uităm de 10 ori în urmă,nu ne pasă de trecut,pentru că a trecut. Noi ştim ce să preţuim şi ce să vindem,pe cîţiva bănuţi.

Noi alergăm pentru ca să simţim vîntul în păr,nu-l aşteptăm pur şi simplu să vină. Noi luăm totul,pentru că vrem. Şi pentru că putem. Noi mergem doar atunci cînd suntem trişti,în restul zilelor sărim de pe un picior pe altul. Pentru că ne place. Noi vrem să fim din nou copii pentru că era amuzant,nu pentru că era uşor,eram naivi,nu înţelegeam cît de grea e viaţa sau chestii d'astea banale,ci pentru că e amuzant.

Ne vedem mici,roşcaţi şi cu pistrui. Şi rîdem cînd ne imaginăm. Noi iubim tot,absolut tot ce ne înconjoară,pentru că fiecare are farmecul său. Însă nouă nu prea ne plac oamenii pentru că sunt răutăcioşi şi posomorîţi. Dar ne place să-i facem să zîmbească! Aceste creaturi sunt atît de drăguţe cînd zîmbesc!

Noi cîntăm în voce tare cînd mergem pe drum,pentru că muzica ne face viaţa mai frumoasă. Noi ne oprim şi ne jucăm cu fiecare pisică rătăcită,pentru că vrem s-o facem şi pe ea să zîmbească. Noi iubim lumea şi nu aşteptăm nimic în schimb,o facem pentru că ne place!

Dar ce păcat că noi am rămas atît de puţini. Cam rar ne întîlneşti. Dar dacă o faci,nu regreţi.


buli buli.

Ne ştiam odată...

vineri, 30 septembrie 2011 § 4


E ciudat cît de mult pot oamenii să se schimbe,am putea spune că singurul motiv e că noi ajungem să-i cunoaştem mai bine,dar poate nu. Şi lucrul care e cu adevărat ciudat e că iubeşti un om din toată inima,îl iubeşti ca om,dar peste cîtva timp nu mai poţi petrece nici 5 minute în preajma lui,pentru că ...na...nu poţi!

Şi oamenii care-ţi erau odată prieteni acum nu vorbesc cu tine,nu pentru că nu au timp sau nu au posibilitate,dar pentru că pur şi simplu nu au ce. Şi vin momentele alea awkward în care vă scriţi "salut" pe skype şi vă întrebaţi ce faceţi şi apoi vine tăcerea.

Sau cînd nici măcar nu mai vorbiţi pentru că fiecare cuvînt te scoate din sărite,singur nu ştii de ce. Aşă, îţi scrie şi tu te gîndeşti "Da şi mai vre ş aista de la mn..."

Şi într-un fel e trist pentru că aţi împărţit multe odată,gînduri,fericiri,tristeţi,dar pe de altă parte trebuie să supravieţuim,chiar dacă asta cere să îngropăm multe prietenii.

Aşa-i.

sâmbătă, 10 septembrie 2011 § 2


Aşa suntem noi făcuţi,construiţi,să aşteptăm aventură. Întoarcem capurile la 360 de grade dacă auzim de vreun accident sau de cineva care a avut o nenorocire. Pentru că ne place! Ne place să auzim că ceva rău s-a întîmplat,pentru că viaţa e prea monotonă. Ne plac cutremurele,ne place să savurăm fiecare cuvînt pe care-l spune prezentatoarea de la ştiri.

Ne plac războaiele,să mai vărsăm nişte lacrimi,să vedem ceva interesant. Suntem dezamăgiţi cînd buletinul de ştiri ne povesteşte doar de nişte expoziţii,una' a cîştigat acolo un concurs,nuştiu' cine a împuşcat măgarul vecinului (deja ceva mai interesant) şi gata. Nicio catastrofă,crimă,accident.

Deesigur,lucrurile se schimbă cînd noi suntem cei implicaţi,cînd catastrofele naturale ne afectează pe noi,cînd crima de la ştiri este despre cineva apropiat nouă. Nu e chiar aşa de amuzant atunci,atunci ai da orice pentru monotonia serilor de sîmbătă cînd vizionaţi ştirile şi nu e nimic interesant. Atunci am da orice să nu avem o viaţă interesantă,ci să fie simplă. Monotonă. Cum n-a fi,dar numai nu aşa.

Aşa suntem construiţi noi,savurăm catastrofele cît timp sunt departe şi noi suntem în siguranţă.

Tu.

miercuri, 7 septembrie 2011 § 2


Vreau să-ţi promit,ceea ce nu am făcut niciodată pentru că mi-era frică să te văd trist. Vreau să-ţi promit că te voi iubi. Sincer,curat,nevinovat,nu pentru ce faci,nu pentru cum vorbeşti,ci pentru cum eşti. Pentru tine. Nu vreau să mă auzi spunînd tuturor că nu am nevoie de tine,pentru că mint. Fără ca să roşesc,am talent la asta. Am nevoie de tine,am nevoie de tot ce poţi tu să-mi oferi. Dar te înţeleg,nu poţi. Nu ai timp,nu vrei,poate nu simţi ceea ce simt eu.

Dar nu dispera,vreau să-ţi ridici capul sus şi să zîmbeşti lumii chiar dacă vrei s-o sugrumi şi apoi să închizi ochii şi să plîngi. Nu,nu te gîndi la asta. Vreau ca tu să fii tare,aşa cum ai fost mereu pentru mine. Vreau să găseşti de undeva putere să continui,să mergi mai departe,poate acum a venit în sfîrşit rîndul meu să te susţin.

Şi eu vreau să-ţi promit că te voi avea mereu în gînd,şi poate în inimă. Şi nu contează că nu mai eşti lîngă mine,undeva în adîncul sufletului te mai aştept încă,chiar dacă ştiu că e imposibil. Sper că eşti bine acolo unde eşti.

Undeva în adîncul sufletului vreau să plîng,pentru că mi-e frică.

Dar trebuie să ţin capul sus în continuare,să continui să caut ceva nou şi să mă conving că merită.

Plus optşpe'

joi, 18 august 2011 § 10


Şi te învîrţi în camera pe care o vezi prima dată,dar în care trăieşte de vro 5 ani. Şi-ţi vine să înjuri,singur neştiind de ce. Şi o vrei pe ea. O vrei mai mult decît creierul tău e în stare să proceseze. Vrei s-o priveşti. Nu vrei s-o fuţi. Vrei s-o priveşti. Vrei s-o mîngîi pe păr şi s-o săruţi pe frunte.

Şi-ţi mai aprinzi o ţigară pe care o fumezi aproape dintr-un foc. Şi te aşezi pe pat să te gîndeşti. Să te gîndeşti la lume. Da dă-o-n pulă de lume. Te gîndeşti la cît de mizerabil eşti. Găseşti prin buzunar portofelul cu 7 lei de unu şi înjuri şoferul de autobuz şi rîzi că nu-ţi ajunge nici de-o bere. De fapt,ce-ţi trebuie ţie berea. Ţi-e cald,te sufoci. Te dezbraci de maiou şi rămîi în blugii ăia vechi pe care maică'ta îi urăşte şi pe care a încercat de vro 10 ori să ţi-i arunce,dar tu îi iubeşti,fiecare tăietură înseamnă pentru tine ceva. Şi încerci să te mai minţi odată pe tine,cum că nu-ţi pasă de lume. Îţi pasă,şi tocmai ai terminat înc-o ţigară.

Vezi chitara prăfuită într-un colţ,n-ai pus mîna pe strune de cînd...de atunci de cînd a plecat ea. Şi-ţi plăcea muzica. Acum,dă-o-n măsa de muzică. Şi nu că ai fi trist din cauza ei. E o curvă. Cui dracu îi trebuieşte curva aia? Ţie.

Şi ce-o să faci mai departe? Eşti fără de speranţă. Făr'de viitor. Mai deschizi odată portofelul,acum calculezi dacă-ţi ajunge de pîine şi de ceva să-ţi calmeze foamea. N-ai mîncat de...de mult. Dă-o-n pulă de mîncare. Îţi iei ţigări.

Şi continui să scoţi fum gros pe nări,şi Rolling Stones continuă să cuprindă camera cu sunete care te duc aproape de orgasm. Cît de tare îţi plăcea să fredonezi piesele lor.

Şi acum stai patetic pe canapea şi fumezi gîndindu-te dracu' ştie la ce. Şi chiria,tre' să vie propietara după chirie săptămîna asta.

Şi te gîndeşti din nou la ea. Şi nu,nu vrei s-o fuţi. Vrei s-o priveşti. Vrei s-o mîngîi pe păr şi s-o săruţi pe frunte.

Mă rog.)

miercuri, 17 august 2011 § 9

 
     Mîncăm îngheţată cu linguriţe mici pentru că ne pare că e mai puţină, dansăm prin casă în lenjerie şi cîntăm la toate obiectele care amintesc cumva de forma microfonului, tresărim la simţul unui parfum care ne place și spunem nu atunci cînd am vrea să strigăm din toate puterile "da".

Facem mutre haioase în oglindă, ne facem barbă din spumă în duş, avem obsesii de scurtă durată care ne fac să ne simţim pline de viaţă, pornim muzica în căşti şi ne imaginăm că suntem într-un film, punem ochiul pe băieţi în autobuz şi încercăm să le atragem cumva atenţia, dar în același timp ne fîstîcim şi ne ruşinăm de la priviri interesate.

Putem să înjurăm doar dacă e vorba de păr sau unghii rupte,ne emoţionăm pînă în vîrful urechilor cînd el ne zîmbește ,ne strecurăm printre oameni pentru că nu ne place aglomeraţia, suntem mai romantice decît toate filmele siropoase adunate şi înmulţite.

Suntem delicate pe dinafară şi puternice înăuntru. Suntem libere şi în acelaşi timp mereu ţintuite la pat de iubire.

Suntem de pe altă planetă,suntem speciale,suntem pe cale de dispariţie şi asta ne place. Suntem femei.



Sau,mă rog. În devenire.

1.

miercuri, 20 iulie 2011 § 0

  Şi cînd te gîndeşti e adevărat. Fetele bune ajung în rai dar fetele rele ajung peste tot. Şi pare a fi prea filozofic dar de fapt fetele bune sunt alea rele,şi invers. Fetele rele iau,cu forţa,brutal,dar măcar o fac singure,pe cînd fetele bune zîmbesc,vorbesc frumos,dau din cap în semn de aprobare şi apoi primesc. Din pod.

Şi stop,cine e după asta bună,şi cine e rea?

Amuzant

vineri, 27 mai 2011 § 4

  E amuzant cum cîndva lucrurile care mi se par acum banale,mi se păreau superbe,şi invers. E amuzant cum aştept acum vara ca pe o binecuvîntare,dar cînd eram mai mici anotimpurile veneau şi se duceau parcă fără să le fi observat măcar,dacă era afară frig-era frig,nu înjuram frigu' şi mă uitam că în calendar e deja aprilie şi tot e frig,acceptam şi zîmbeam,aşa vroia Cel de sus să fie. Acum suntem indignaţi,cînd îi iarnă nu ne plaşe că-i frig,cînd îi vară nu ne plaşe că-i prea cald,urîm şcoala,dar apoi ajungem s-o iubim. Cum se întîmplau toate cînd nu noi eram "cei care decid"? 

De ce nu simţea nimic inimioara noastră cînd se temrina şcoala? Se termina...şi ce? Vacanţă...ura. Acum aşteptăm vacanţele ca disperaţii şi le înfulecăm,nu mai lăsăm o minuţică vie. 

Cum mergeam înainte în rutieră şi nu ne ruşinam,fîstîceam,aranjam părul şi fusta de 200 ori cînd un băiat se aşeza lîngă noi? Cum nu ne certam ore cu părinţii pentru că ne-au luat haine pe gustul lor? Cum ne ajungeau 5 lei pe zi,pentru drum,pentru o prăjitură la cantină şi ceva dulce pe drum spre casă? 

Cum ne bucuram atît de tare încît săream în sus de fericire cînd intra mama pe uşă cu 2 îngheţate mici,plombir? Cum  nu oboseam niciodată să-i spunem mamei c-o iubim? Cum o simplă mustrare de la părinţi ne făcea să fim atît de trişti şi de vinovaţi? 

Degeaba ne mai numim maturi dacă nu mai putem să fim copii. Mi-e dor de copilul din mine.


Prikoale

miercuri, 25 mai 2011 § 0

Aka Fraze care mă pricălesc. (Marga)

  • Şi-i drept nu-i minşiună.
  • Au şi merje,parcă i s' pare că-i Robin Hood.
  • Taşi fă că vin partizanii în chiloţi.
  • Şi aşa tristă Păcălău,te simţi proastă?
  • Ei vseo,dacă ş asta s-o măritat ap eu precis mă mărit.
  • Cu dinţii eştia a tăi ne duşem la prăşit pe post de greblă.
  • Ţ ard amuş o sapă-n cap!!...stai mai întîi să găsăsc sapă.
  • *mănîncă fornetti* -Tu ştii,asta şi mănînşi tu,fuje un ceas în urmă.
  • *întîrzie la lecţie,bate la uşă* Kto-to zakazal piţu? 
  • Tu şi eşti raţă tipa,da?
    -Nu,eu prosta fac mac.
  • o bag în pe4că ş o las acolo pînă faşe "pib"
  • Pune mîinile în buznări ş culeje florişele.
  • -Şi ai băut azi dimineaţă?
    -Ceai cu brînză ş dulceaţă.
  • Mama,da noi nu fumăm iarbă,noi faşem lapte. 
To bă continued.

Femeia

duminică, 17 aprilie 2011 § 3


Femeia, ca si evreul, e un produs secundar al evolutiei umane. Ca si tiganul, iubeste muzica, dar numai in masura in care acea muzica ii permite sa danseze. Creierul femeii, ca si al negrilor, este cu cel putin o treime mai mic decit al barbatului. Femeia nu este la fel de puternica, de inalta, de abila ca barbatul. Femeile nu vor putea practica niciodata anumite meserii, ele nu vor putea fi niciodata mineri, piloti de avioane, soferi de curse, nici macar bucatari profesionisti. Oricit de bine ar gati o femeie, barbatii sint cei mai mari bucatari, asta se stie. Femeile nu au ce cauta in arta. Femeile nu stiu nici sa scrie, nici sa picteze, nici sa compuna muzica, decit la nivelul lejer al intretinerii unui mediu placut in casele lor. Femeile ar trebui tinute in casa. Ele sa-si vada de educatia copiilor lor, desi cei mai mari educatori, tot barbatii au fost. Femeile sint incapabile de abstractizare.

Femeia este facuta numai pentru procreare, asta se vede clar din dispozitia anumitor organe in trupul ei. De aceea, femeile sint stapinite de sentimente, pe cind barbatii – de ratiune. Femeile iubesc sexul, de aceea nu trebuie lasate sa exagereze. Femeile, ca si ciinii, trebuie tinute la respect cu mina forte. Ca si ei, ele trebuie dresate de mici. Fetitele, mai ales, sint niste animale foarte periculoase. Nu va lasati fermecati de dragalasenia lor. Se vor transforma in niste mutanti, circotase, rele de gura, cicalitoare, se vor ingrasa si le va creste par pe fata lor cea astazi atit de dulce, sinii le vor cadea si vor face varice. Trebuie sa vedeti in orice fetita, femeia care va deveni nu peste mult timp.
Din pacate insa, statistic vorbind, femeile traiesc mai mult decit barbatii. Asta mai ales fiindca femeile nu se sinucid aproape niciodata. Ele nu sint capabile sa asimileze valoarea, nu stiu ce inseamna curajul, demnitatea, onoarea, discretia, modestia, controlul, fermitatea, munca, suferinta. Femeile nu sufera, ele mimeaza suferinta. De aceea, spre deosebire de barbati, stiu foarte bine sa plinga.
Femeile ar trebui inchise in rezervatii. Ar trebui hranite, ajutate sa se dezvolte, aduse in conditii bune pina la o anumita virsta, ideala procrearii. Pe urma, pe la 40-45 de ani, odata ce si-au terminat menirea, ele ar trebui eutanasiate cu blindete. Orice barbat ar merita sa aiba in patul lui, tot timpul, femei intre 15 -30 de ani. Cele peste 30 ar fi date barbatilor care nu mai pot procrea, ca sa se mai distreze si ei cu ceva. Nici o femeie peste 40 de ani nu merita sa mai traiasca. Ele nu aduc decit nefericire barbatilor lor si ii impiedica sa traiasca linga exemplare tinere ale speciei.
Femeile nu se deosebesc intre ele. Nu conteaza ce alegi, pina la urma tot acolo ajungi. De aceea, n-are nici un rost sa preacurvesti.


El

sâmbătă, 12 martie 2011 § 1

Inspirată de ea.


Nu m-a atras,pentru că privea vag,ca toţii bărbaţii de altfel. Nu căuta cu privirea cele mai ascunse detalii,doar privea,de parcă dorea să vadă doar culorile,să trăiască în nişte pete. Avea look'ul ăla tipic adolescenţilor dar arăta foarte matur.
Era agresiv,era ciufulit, neîngrijit, ciudat, visător, nepăsător, murdar...ridica ochii din pămînt pentru a-i închide din nou în faţa soarelui.Îl priveam cu ochi mari,vrînd să găsesc ceva simetric în figura lui,o fărîmă de ordine sau un fir de păr aranjat. N-am găsit.
Avea ochi verzi,mari,cu gene negre şi scurte. Părul îi dădea în ochi,dar nu-l deranja.
El nu era genul meu. Nu era genul nimănui. El privea în ochi cînd vorbea cu tine. Te ajuta fără să te facă să roşeşti. Nu spăla mîinile după masă (şi nici înainte),nu dansa,nu desena, nu cînta, nu avea poze pe facebook.
Nu era un om inteligent şi nici nu avea idei strălucite. Trezea multe aşteptări de la toţi pentru că TREBUIA să fie cineva în viaţă,el însă dorea să trăiască.
L-au dat părinţii la colegiu să-l facă avocat...şi l-au exmatriculat. Pentru că întîrzia şi chiulea.
Îmi vorbea privindu-mă direct în ochi şi zîmbînd,nu întrerupea sau devia,pur şi simplu asculta. Şi eu puteam să plîng doar la el în braţe,pentru că doar el înţelegea. Nu-mi spunea că ceilalţi sunt nişte nesuferiţi şi eu sunt cea mai bună,nu-mi promitea nimic,doar asculta şi-mi zîmbea trist şi-mi spunea că totul va fi bine,că el e aproape. Şi eu credeam.

Şi Doamne. L-am iubit atît de tare.
Pe cine? Pe el.

The eagles-Hotel California

vineri, 17 decembrie 2010 § 0

So,te duci acolo jos la bara şei albastră şi pui pause la muzica blogului şi ascultă cîntecu de mai jos. Cîntecu ăsta e vechi domnle' da e bun,bun rău,vorbesc acum pentru cei care prişep macăr şeva şeva în muzică,e aşa calm şi aşa....nota 10 15 mai pe scurt.
P.S. am vrut să vă pun doar melodia,da trilulilu îi bou,acolo nici una nu avea partea aia de la început unde chitara cîntă cu viteza luminii xD
P.S.2 da,are cuvinte,voi aşteptaţîle băi

« Older Entries