Archive for iulie 2012

E vară.

marți, 31 iulie 2012 § 4

A se citi sub: (unul din compozitorii mei preferaţi)

    


     Imaginează-ţi. Încearcă să închizi, să laşi pe al doilea plan tot ceea ce te-a oprit din a visa şi concentrează-te.

Intri în casă şi tot ce vezi e întuneric. Un întuneric care te sugrumă pentru că strigă adevărul, adevăr pe care nu vreai, sau poate nu poţi? să-l accepţi. Arunci furios cheile pe masă şi tresari, nu ştii nici tu de ce. Te aşezi pe podea, cu spatele la uşă şi îţi cuprinzi capul cu mîinile. Ce-ai făcut? Nu ştii nici tu ce ai făcut. Dar regreţi. Regreţi, pentru prima dată în întreaga ta viaţă - regreţi. Lumina de afară lasă umbre stranii pe pereţi, de un galben murdar, în diferite forme şi poziţii, haotic şi deziluzionant, dar atît de frumos. Eşti obosit. Asta e tot ce poţi spune. Eşti obosit. Sătul de toate chestiile astea pe care ar trebui să le iubeşti, pentru că asta fac toţi. Sătul să mai strigi cu capu-n pernă, pentru a atenua zgomotul. Sătul să cauţi prin sertare prosopul ăla vechi îmbibat cu sînge, în care ai ascuns atent 3 lame frumos împachetate. Ţi-au devenit cele mai bune prietene. Eşti sătul să alergi, să visezi, să rîzi şi să plîngi, să cauţi speranţă.

Şi plouă.

Îţi scoţi pachetul furat de ţigări şi vezi că au rămas doar 5. Ai o brichetă ieftină care nu prea-şi face treaba, dar reuşeşti să aprinzi una şi simţi confort. Confort auto-distructiv, pe care-l realizezi perfect, dar după care tînjeşti. Fumul gros se ridică în aer în cercuri, şi simţi că cu fiecare respiraţie eşti mai aproape de ceea ce te-a ţinut pînă acum în viaţă. Moartea.

Şi nu o vrei, nu eşti slab, nu eşti prost, nu eşti disperat. Eşti doar obosit. Dar poate oboseala asta e ceea ce te va duce la pierzanie?  Eşti obosit să mai aştepţi o schimbare, şi eşti şi mai obosit din a te minte că tu poţi face schimbarea. Undeva în adîncul sufletului simţi că îţi este predestinat un viitor măreţ, simţi că eşti, poate, mai special decît restul. Dar nevoia de a renunţa e prea mare.

Ai vrea o vacanţă bine-meritată. Să alergi în fiecare dimineaţă pe plajă îmbrăcat în haine vechi, să prinzi peşti cu mîinile goale şi să bei apă murdară şi rece. Să respiri fără a te simţi sugrumat, să înveţi din nou să zbori, fără să-ţi fie frică de cineva care ţi-ar putea tăia aripile. Să înveţi din nou să zîmbeşti. Să înveţi din nou să iubeşti.

Şi e vară.

Şi e prea frumos să fie adevărat. Ai iubit mereu singurătatea, era o parte din tine, de care încercai din răsputeri să fugi, dar ea era mai rapidă, şi eventual cădeai din nou în beznă. Te simţi legat la ochi şi cu mîinile încătuşate, fără de alegere, fără de viitor. Asta te-au făcut ei să simţi. Ei. Cine sunt ei de fapt? O adunătură de ipocriţi care ţi-au luat tot ce aveai mai scump şi apoi te-au aruncat într-o mocirlă. Şi tu trebuie să-i iubeşti. Ei? Ei nu ştiu. Ei nu vor şti niciodată. Vei avea tu grijă de asta.

Luni. Luni, 30 iulie. Noapte. 

Alde tusă

miercuri, 25 iulie 2012 § 0

Ci fac oamenii la tusă? Scriu pe blog. Am băut prea mult să mai realizez lumea ( sambuca șea o fost zreaaa ). Știu că mîine voi fi 100% fucked de ai mei pentru că ei nu au primit mesajul cu "eu azi nu vin acasă" da numa odată trăim suca.

Vă pup. ( da nu tare că vdrug amuș... )

capustă

luni, 23 iulie 2012 § 12

   Îmi plac oamenii cu bani. Îmi pare rău dacă am ruinat părerea cuiva despre mine, cum că sunt total nematerialistă şi chestii, dar asta e, îmi plac oamenii cu bani. Nu vorbesc despre maşini de lux sau vile cu zeci de camere nelocuite, vorbesc de o sumă rezonabilă pe care pot s-o folosească pentru ei.

De ce? Păi pentru că mă simt extrem de incomod cînd se aduce în discuţie subiectul banilor şi lumea din jurul meu face ochii mari cînd aud cîţi bani cheltui eu în zi. Şi mai este şi chestia asta, după care toţi cred că sunt un copil stricat şi alintat doar pentru că părinţii mei îşi permit. Dar mă simt şi mai incomod atunci cînd văd oameni din jurul meu care nu-şi pot cumpăra anumite chestii şi devin patetici, vorbind despre lucruri simple ca de nişte valori general-umane.

Îmi plac oamenii care intră într-un magazin, scot din frigider o sticlă cu apă normală (cum poate omenirea să bea apă dulce??) şi apucă nişte prăjituri de pe un raft, nişte pesmeţi şi chestii, merg la casă şi achită, şi apoi părăsesc magazinul. Fără să facă din asta mare chestie, fără să complice lucrurile, fără să calculeze cît au cheltuit şi cît le-a rămas, pentru că, după părerea mea, lucrul cu banii trebuie să decurgă relaxat.

Sau chiar dacă nu-ţi permiţi unele chestii, crede-mă, nimeni nu vrea să audă de asta. Dacă cineva te întreabă "hai în oraş" spune că nu poţi, nu spune "eu n-am atîţia bani ca tine fa", e ridicol, patetic şi nesimţit, toate odată.

Nu vreau să fiu considerată o mare ipocrită şi materialistă, dar asta e, îmi plac oamenii care au o atitudine libertină faţă de bani, care sunt relaxaţi fie îi au, fie nu îi au. Nu "BĂĂi paţani iaca ieri o fost zîua mea şi tata ne-o dat tuhma 500 de lei bleaaa". La urma urmei banii sînt doar nişte hîrtii, întotdeauna mă simt incomod cînd se discută despre chestia asta, pur şi simplu nu e de bun-gust.

Gata.

Same shit, different day

miercuri, 18 iulie 2012 § 1

Iar n-am laptop.
Poimîine plec, nu știu dacă mai apar cu ceva cît timp sunt plecată.

M-am îndrăgostit. Chiar începusem să cred că nu sunt capabilă de... sentimente. Dar sînt. Ar fi absolut fantastic dacă ar fi reciproc, dar nu e (cred eu). Vă țin la curent cu viața mea amoroasă pentru că știu că vă interesează, nopțile nu puteți dormi.

Mă doare capul de oameni incompetenți și de ipocriți. Mă bucur nebunește că plec, pentru că scap pe 2 săptămîni de tot ceea ce urăsc mai mult. Ura oameni buni. Ura.

Mîine e nebunia bagajelor, la medic, apoi în oraș pînă dimineața. Vara asta nu am somn și vseo takoe.

Păăăi (el așă spune : patheticsmile :) cam asta-i tot. Aveți grijă de voi și nu fumați țigări slims.

i'm gonna be a fucking president

joi, 12 iulie 2012 § 5

      Mă deranjează la culme ceea ce se întîmplă în politica ţării noastre. Mă deranjează circul ambulant care la noi se numeşte Parlament/Guvern/Palatul Republicii. Mă deranjează clovnii care se trimit unul pe altul nahui pasiv la fiecare şedinţă, dar pe care trebuie să-i numeşti "conducerea ţării". De fiecare dată cînd mă uit la ştiri (rar, foarte rar) am un impuls nebun de a face 5 (sau cît acolo) ani de ştiinţe politice doar pentru a putea ajunge undeva mai sus şi să le spun tuturor ce cred despre ei şi să aud 5 milioane de oameni simpli în urma mea care sînt de acord.

Serios, odată chiar am vrut să-mi scriu un discurs. Cum dracu' poţi să vorbeşti ruseşte la o şedinţă a parlamentului unei ţări cu o SINGURĂ limbă oficială, ROMÂNA. CUM? Întrebaţi-l pe Vova, care vasăzică îl numeşte pe Mihai Ghimpu - Mişa.

Vova nu vine la şedinţe de parlament, Vova vine în dvor la păţănaşi. Vova nihuia n-o făcut cîţi ani o stat la conducere, şi acuma comentează la fiecare mişcare a conducerii noi.

Da, eu nu sînt de acord cu toată huineaua asta de naţionalism, "eu nu vorbesc cu tine în rusă învaţă limba de stat" şi chestii, dar nici chiar aşa domnule. Eu nu-mi permit să vorbesc astfel la şcoală, cu un profesor care e, în unele cazuri, cu 5 ani mai mare ca mine, dar tu-ţi permiţi în faţa unei ţări întregi care şi-a pus speranţele şi viitorul în mîinile tale?

Şi de ce 70% din şedinţele parlamentului constituie pricăleală unul de altul? Cravata, soţîa, pupăturile, cămaşa de culoare care nu trebu, flori, plăşinte, apă, ei vin acolo toţi ca la o tusovcă unde trebu mai întîi de apsudit fiecare cu şini mai nou să tusuie şi chestii de asta, apoi de trecut la ordinea de zi.

Şi după asta cineva aşteaptă societate civilizată? Oameni inteligenţi? Strategii economice? Ţara va primi ceea ce îi veţi da, dacă în fruntea acesteia stă o claie de măgari care nu ştiu din ce parte să tragă să le iasă lor mai mult, de unde aştepţi tu motivaţie într-un tînăr să dea BAC-ul şi să intre la universitate? Motivaţie într-un profesor cu salariu de 3000 de lei să înveţe noua generaţie? În oamenii cu mijloace materiale să mai rămînă în ţară? De unde?

Făceţi-vă ordine în cap şi în suflet, stimaţi şi onoraţi "politicieni", şi după asta aşteptaţi o schimbare. Tot ce mi-aţi arătat mie, personal, de cînd am început să înţeleg cîte ceva în politică, este circ ieftin. Asta e, circ ieftin şi murdar, dar mai ales murdar.

Singura reacţie adimisibilă:

Bitches&whores

marți, 10 iulie 2012 § 3

(fara diacritice, cum v-am alintat pina amu. Scriu de pe ipod)

Inca nu am laptop, imi pare nespus de rau si imi e foarte dor de blog, stiu ca majoritatea puteau sa parieze milioane ca n-am suflet, da iaca eu am. Pentru toti cei care au decis ca cea mai buna consolare pentru mine ar fi comentarii prostesti si ofensatoare - if you can't say anything nice, don't say anything at all. Si-mi mai repet intrebarea inca odata, de ce pula mea ma mai cititi daca nu va place si va vine sa ma caracterizati cu cele mai "placute" calitati?

Sa va spun ce s-a mai intimplat de cind am fost offline. Am fost implicata intr-un triunghi amoros de toata frumusetea (Santa Barbara suje pe linga ce-o fost la mine), am aprins televizorul dintr-un impuls de acuta plictiseala si n-am fost deloc captivata, am avut vreo 3 betii, m-am apucat de fumat, mai pe scurt m-am stricat patani. Si am niste probleme cu admiterea, si m-am bagat in datorii, mai pe scurt totul e bine.

Peste citeva saptamini plec "la America", si-mi va fi si mai tare dor de voi. Si am o durere acuta in umeri. Am dormit ca o taranca (astept descifrarea cuvintului asta, fiecare ce-o inteles).

Pai si cam atit. Daca-mi vine vreo idee geniala in cap zilele astea poate va mai scriu.

Hai v-am pupat. Aveti grija de voi, nu beti, nu fumati si folositi protectie. Daca aveti probleme sentimentale sau de orice alta natura am deschis cabinet psihologic pe mail.

Pauză paţani

duminică, 1 iulie 2012 § 2

   N-am computer. N-am laptop. Sunt practic într-o pauză forţată. S-a întîmplat un incident foarte neplăcut cu foarte mult fum .gata. tehnica e moartă..
Deci, voi lipsi pentru o perioadă nedetermintă de timp. Îmi pare nespus de rău. Sper că voi reveni în curînd.

Aveţi grijă de voi.