Archive for octombrie 2011

Eu,tu,noi. Peste zeci de ani

miercuri, 12 octombrie 2011 § 3


Am început azi,aşa de la nimic,să mă gîndesc la mine peste vreo' 50 de ani. Oare cum 'om arăta? Cum vom gîndi? Cum vom trăi? Eu personal mă imaginez pe mine depănînd amintiri,care atunci vor fi cu toana (amintirile care le am acum asta încă figneaaaa). Îmi imaginez cîte flashback-uri voi avea în fiecare minut,îmi imaginez cum mă voi uita la poze vechi şi voi rîde,iar nepoţii mei 'or face feţe ciudate şi m-or întreba "astaaa eştii tuuu????". Îmi imaginez cum tot ceea ce în timpul meu era modern-atunci va deveni retro. Cum voi tresări cînd voi auzi o piesă pe care acum o ascult non-stop.

Îmi imaginez cum îmi voi aminti anii de şcoală şi cum voi încerca să-i caut pe cei împreună cu care am copilărit. Îmi imaginez sfaturile pe care le voi da,că de',o să fiu bătrînă şi toţi bătrînii se cred deştepţi :D

Şi mă gîndesc cît de calm,de minunat şi de relaxant îmi voi trăi viaţa. Voi avea timp să fac ceea ce sufletul meu vrea,nu ceea ce sunt nevoită dintr-un motiv sau altul să fac. Voi savura,voi petrece timp cu cei dragi,şi dă' Doamne să am şi-un "bunel" alături. Să fie viaţa mai uşoară.

Dar dacă te gîndeşti prea mult la asta,te ia cu frică. Nu cred că voi putea supravieţui privirilor aruncate mie,pentru că la noi,într-un fel sau altul,oamenii îi privesc pe cei în vîrstă cu ochi trişti. Imbecilii ăia nu realizează că după pensie' viaţa abia începe! Şi nu cred că voi suporta să văd copii,adolescenţi,făcînd ceea ce am făcut şi eu cînd eram tînără,dar nu pot face acum,viditeli vî vîrsta nu-mi va permite.

În concluzie,e bătrîneţea un lucru bun? Sau mai trebuie de gîndit? Sau de trăit...

Atunci cînd

luni, 10 octombrie 2011 § 3


Vi s-a întîmplat vreodată să ţineţi la cineva atît de mult încît şi cele mai mici lucruri negative care se întîmplă în viaţa lor vă fac automat trişti? Cea mai mică ceartă,pf,nici nu o poţi numi ceartă,te duce aproape de lacrimi. E un fel de dragoste psihopatică,de maniac,pentru un om. Care de la prima vedere e simplu,dar are el ceva,ceva ce te face fericit.

Nu ştii cine e,ce face,dar o face bine. E ceva mult deasupra ta. E ca lucrul ăla din poveşti,cînd ai prefera tu să treci prin ceva oribil dar să ştii că el e bine. Nu credeam că voi spune cîndva asta despre cineva,pînă l-am găsit.

Eu îi spun cel mai bun prieten dar e ceva mai mult de atît. De fapt nici eu nu ştiu ce e. Dar e ca atunci cînd simţi tot ce simte el,poate de 3 ori mai mult. Şi-ţi pare rău,şi plîngi,şi rîzi,şi îţi pare perfect.

Şi nu vrei ca asta să se termine vreodată.
Vi s-a întîmplat?
Mie da. <3

Instabil emoţional

joi, 6 octombrie 2011 § 2


Te învîrţi,te învîrţi,te învîrţi...pîn'ameţeşti. Îţi pui căşti mari peste urechi şi opreşti lumea, porneşti muzica. Deschizi dulapul şi împrăştii totul prin casă,pentru că aşa vrei tu. Şi te-ai certat cu ai tăi din nou,şi ţi-ai amintit din nou că nu ai viitor. Dar cui îi pasă? Ţie.

Şi nu regreţi nimic,regreţi doar că te-ai născut. Oricum ai impresia că eşti inutil,singurul motiv pentru care mai eşti în viaţă e curiozitatea ta nebună. Eşti curios ce va fi în viitor,cine vei ajunge, cum vei privi lumea-şi atît.

Şi te întrebi....oare cine eşti? Cauţi pachetu' ăla de ţigări care nu e nicăieri. E singurul lucru care te mai ajută acum. Şi vrei ceva...vrei ceva...ceva nu ştii nici tu ce. Vrei miros de fum gros,fum de frunze arse amestecat cu aer rece de dimineaţă. Da,asta vrei. Şi o vrei pe ea. De fapt nu,pentru că e prea greu s-o vezi din nou şi să ştii că n-o s-o mai ai niciodată. Niciodată.

Nu ştii ce poţi,nu ştii ce-ţi place,nu ştii ce să faci...eşti patetic,mizerabil şi ridicol. Stai acolo întins pe pat,în camera ta care arată ca o grămadă mare de gunoi,îmbrăcat în blugi vechi şi fără tricou. Scoţi fum gros şi rîzi. Nu ai viitor,nu ai prezent şi trecutul e o mare şi grasă dezamăgire.

Pentru că eşti un ratat,o greşeală. Te gîndeşti la asta şi rîzi. Dă'i în p*lă pe ăia care au tot. Tu eşti instabil emoţional,şi rîzi.

Şi mam'ta caută iară bani să plătească chiria.

Şi...ce mîncăm azi?
Vise de ratat. Ale tale.


Cu maioneză.

Just sayinn'

luni, 3 octombrie 2011 § 2


Am mirosit azi dimineaţă fum de la frunze uscate arse şi parfum de ceaţă groasă. Şi frig. Şi am simţit că e toamnă. Am avut un fel de deja-vu. Mi-a fost dor să pot îmbrăţişa oamenii cu pretextul că mi-e frig,cînd de fapt am nevoie de afecţiune,de multă.

Şi am mai mirosit azi parfum bărbătesc cu note florale. Şi mi-a plăcut. Şi am mai mirosit tricoul ăla vechi care era odată a lui. Nu,era al nostru...îl purtam pe rînd, cu zilele. Şi am mai mirosit piele curată şi parfumată. Şi păr proaspăt spălat.

Am mirosit tristeţe şi disperare dar m-am făcut că nu le văd şi am zîmbit. Am mirosit şi dragoste, dacă citeşti acum,să ştii că te-am mirosit azi =) Şi miroseai plăcut,a dragoste sinceră. Mă bucur cînd văd oameni mirosind aşa.

Şi am mai mirosit şi fum gros de ţigară,cînd m-ai îmbrăţişat de dimineaţă şi mi-ai spus cu voce răguşită că nu-ţi prea pasă de lumea asta. Şi cît de tare îmi place aerul rece de dimineaţă combinat cu fumul ăla pe care de obicei îl urăsc.

Am mirosit azi disperare,am mirosit fericire,lacrimi proaspete,răsuflări calde şi un pic de ceapă :}

Buuli buuuli.

Autumn

sâmbătă, 1 octombrie 2011 § 1

N-am spus încă nimic despre toamnă şi e deja octombrie. Bad girl,very bad.

Toamna e anotimpul meu preferat. E ceva între frig de Doam' fereşte şi cald de Doam' fereşte,ăsta e doar unul dintre motivele pentru care îmi place. Toamna e magică. Fiecare lucru ascunde în el magia asta a toamnei,cînd dimineţile sunt friguroase şi ai furnicături prin tot corpul,vîntul care-ţi aranjează părul aşa cum vrea el,frunzele care tot cad,şi cad,şi cad...

Cînd e destul de cald să te îmbraci lejer şi comod dar destul de frig ca să ajungi acasă şi să-ţi faci o cană mare de cacao şi s-o savurezi cu un film bun. Toamna e anotimpul începuturilor,anotimpul melancoliei. Toamna e sumbră,încă un motiv pentru care-mi place. Vara e prea veselă,primăvara prea umedă şi iarna prea luminoasă. Toamna e perfectă.

Ce-aş da io să fie numai toamnă <3
da fără şcoală. a se lua în consideraţie.

Noi.

§ 1

Noi nu trecem pur şi simplu prin viaţă,noi putem să spunem cu adevărat că o trăim. Noi o trăim,o savurăm,o înghiţim pe toată odată,să nu mai rămînă nimic,nimănui. Nouă nu ne pasă de cît de tare strigăm sau cît de zgomotos ne rîdem,pentru că suntem fericiţi. Noi nu ne uităm de 10 ori în urmă,nu ne pasă de trecut,pentru că a trecut. Noi ştim ce să preţuim şi ce să vindem,pe cîţiva bănuţi.

Noi alergăm pentru ca să simţim vîntul în păr,nu-l aşteptăm pur şi simplu să vină. Noi luăm totul,pentru că vrem. Şi pentru că putem. Noi mergem doar atunci cînd suntem trişti,în restul zilelor sărim de pe un picior pe altul. Pentru că ne place. Noi vrem să fim din nou copii pentru că era amuzant,nu pentru că era uşor,eram naivi,nu înţelegeam cît de grea e viaţa sau chestii d'astea banale,ci pentru că e amuzant.

Ne vedem mici,roşcaţi şi cu pistrui. Şi rîdem cînd ne imaginăm. Noi iubim tot,absolut tot ce ne înconjoară,pentru că fiecare are farmecul său. Însă nouă nu prea ne plac oamenii pentru că sunt răutăcioşi şi posomorîţi. Dar ne place să-i facem să zîmbească! Aceste creaturi sunt atît de drăguţe cînd zîmbesc!

Noi cîntăm în voce tare cînd mergem pe drum,pentru că muzica ne face viaţa mai frumoasă. Noi ne oprim şi ne jucăm cu fiecare pisică rătăcită,pentru că vrem s-o facem şi pe ea să zîmbească. Noi iubim lumea şi nu aşteptăm nimic în schimb,o facem pentru că ne place!

Dar ce păcat că noi am rămas atît de puţini. Cam rar ne întîlneşti. Dar dacă o faci,nu regreţi.


buli buli.

Newer Entries »

« Older Entries