Pot să-ţi ofer praf?
Praf de stele purpuriu. Te voi plăti în sărutări şi în fluturi. Şi vreau să te simţi special cînd te strîng de mînă, pentru că e diferit, crede-mă. Vreau să te simţi special cînd te ating, pentru că fiecare atingere e diferită.
Mi-e frică să te ţin în mîini pentru că te văd curgîndu-mi printre degete, şi încerc să te prind, dar îmi scapi, îmi scapi de fiecare dată.
E vorba de fum de ţigară. De mult fum de ţigară. Nu ţi s-a părut niciodată magnific cum în cîteva secunde particulele se integrează în corpul tău, devin o parte din tine, te completează din interior, şi apoi se pierd în atmosferă?
E ceva în privirea ta, e ceva în felul în care respiri. Cînd îţi simt cutia toracică sub palmele mele, în mişcări ritmice, şi aud cum toate organele cerşesc oxigen şi tu le potoleşti setea. În mişcări ritmice. Sub palmele mele.
Şi nu pot să mă opresc din a crede că minţi cînd îmi spui că mă iubeşti. E ceva în fiinţa ta, ceva prea astral pentru a putea fi contopit cu cotidianul.
E prea mult? Te rog să-mi spui cînd e prea mult şi o să mă opresc. Şi-ţi promit că n-o să plîng.
Promit.
Te-aş învălui în caşmir de culoarea cerului senin. Şi m-aş uita la tine zîmbind. Aş iubi apusurile, pentru că îmi vor aminti de tine. Aş lăsa sîngele nostru să se înnece în alcool şi tutun ieftin.
Şi doamne cînd te cuprind cu braţele, simt cum cuprind întreaga-mi existenţă.
