Tu tot mă rogi pe mine să te ghidez acasă. Şi eu am tot căutat-o, am tot încercat, mi-am ieşit din minţi, pentru ca mai apoi să aflu că tu nu ai o casă. Tu nu poţi avea o casă atîta timp cît eşti cu mine.
Şi acum vine timpul să alegi, mă vrei pe mine sau vrei acasă?
Cu mine, inima-ţi va înneca sufletul în negru şi în ceaţă. Eu îţi voi arăta cele mai adînci găuri ale conştiinţei tale, îţi voi transforma raţiunea în ficţiune şi realitatea în basm. Eu pe tine o să te sun şi o să-ţi spun că te iubesc, şi peste 2 ore o să-ţi spun că eu nu mai pot trăi împreună cu tine şi apoi o să încep să plîng pentru că mai am încă o criză de personalitate. Tu vrei cîmpii sau munţi?
Eu vreau pentru tine cîmpii şi cer senin, seri romantice în cafenele şi cadouri scumpe de sărbători. Şampanie cu căpşuni şi filme vizionate cu bere şi seminţe. Cu mine? Cu mine întotdeauna vor fi nori şi munţi, păduri întunecate şi umede. Cu mine întotdeauna vor fi lacrimi, ţipete şi dramă. Cu mine mereu vor fi ţigări şi situaţii jenante. Colanţi rupţi şi maiouri pătate de sos roşu de săptămîna trecută. Vodcă şi săruturi pe ascuns, despre care tu nu vei afla niciodată, mai apoi regrete şi, eventual, sînge. Şi apoi poate vor fi torte, prăjituri şi apă curgînd cu viteză maximală în duş!
Eu mereu voi cere de la tine să-mi spui de ce norii au formele pe care le au. Eu mereu îţi voi povesti în cele mai mici detalii cît de mult te iubesc şi ce anume se întîmplă în corpul meu cînd te privesc, şi tu întotdeauna o să mă asculţi şi o să taci.
Tu pe mine m-ai învăţat să iubesc, dar n-ai fost nici pe departe cel care mi-a spus cum se suferă corect. Asta eu ştiam.
Don't you dare take all the credit.
