Cel mai tare mi-e frică că tu vei rămîne cu mine toată viața. Ca o umbră a trecutului și o amintire a unui viitor fericit, care însă se transformă în scrum imediat cum încerc să te ating.
Cît nu aș încerca și cîte nu aș face, eu încă te văd. Eu încă te văd fumînd pe scaune în parc și îmi spun că e imposibil și vin mai aproape, crezînd într-un miracol. Nu ești tu. Niciodată nu ești tu.
Ochii mei te caută în mulțime, chiar dacă eu le-o interzic. Tu m-ai otrăvit, tu ai fost mica mea plăcere vinovată. Tu mi-ai intrat în sînge și cît nu aș vrea, nu pot să te scot afară. Fiecare celulă a corpului meu încă mai tînjește după tine și îți poartă mirosul. Pe care l-am simțit odată într-un tricou vechi, pe care nu l-am dezbrăcat patru zile.
Și aș spune că sunt fericită, chiar dacă nu e așa, și aș spune că nu-mi lipsești, chiar dacă nu e așa, și aș spune că nu te iubesc, chiar dacă și asta e o minciună. Adevărul e că sunt sătulă de a fugi în cercuri, de a te uita și regăsi, de atîtea și atîtea ori încît mă amețești.
Mi-ai spus odată că mie îmi era atît de frică să te pierd, ca într-un sfîrșit tu să fii cel care mă pierde. De fapt, noi ne-am pierdut unul pe altul. Ne-am pierdut în cei veșnici 2000 de kilometri distanță și aeropoarte zgomotoase. Ne-am pierdut în cel mai bolnav și mai drag mie oraș din lume, unde ceaiul nu e o religie doar pentru mine. Ne-am pierdut undeva între Oxford Street și Köln.
Ne-am pierdut în sute de apeluri ratate și mesaje necitite, între sute de dorințe neîndeplinite și vise de copil. Ne-am pierdut în momentul în care eu am ales să nu mai fiu fericită, pentru că arta se naște din durere, iar eu mereu am făcut artă.
Și cea mai frumoasă lucrare mi-ai fost tu. Cu fiecare mișcare a ta, cu fiecare frică nouă pe care ți-o descopeream, cu fiecare moment în care mă priveai pe ascuns și apoi întorceai capul. Cu toate plimbările iarna, prin zăpadă, cu toate momentele în care mă adunai și mă puneai la loc.
Cu toate momentele în care tu îmi erai al meu mic univers.
Ne-am pierdut în valuri mari și albastre,
și vrem oare să ne regăsim?
