Shampoo addicted

 
   Cînd în viața noastră se întîmplă ceva rău, principala noastră grijă nu este ameliorarea situației, ci frica maniacală de a fi descoperiți. Cînd în viața noastră se întîmplă ceva rău, noi pretindem că totul e bine și zîmbim, ne schimbăm culoarea părului pentru că "aşa mi-a venit, nu ştiu cum", mîncăm mai multă ciocolată, îi sunăm pe cei pe care îi iubim şi facem planuri pentru viitorul apropiat, în timp ce interiorul ne arde în flăcări albastre de disperăre continuă.

În dependenţă de starea noastră de spirit, cuvintele capătă alte forme şi alt contur. Cel mai interesant e că începe acest joc jalnic, care are ca scop ducerea de nas a celor din jurul nostru, dar care rezultă pînă la urmă într-o constantă frică de... sine.

Eu nu vreau să îl văd, eu nu vreau să-i aud respiraţia, şi-mi tot repet asta în timp ce îi caut umbra printre trecători. Eu sunt bine, eu o să mă descurc, gînduri care se dezvoltă în paralel cu plînsul isteric interior, care e unul dintre cele mai ujasnîe plînsuri, pentru că e isteric şi e interior. Pe lîngă faptul că suntem răniţi, mai sîntem şi ipocriţi.

Şi pe cît de tare urăsc impactul situaţiilor tale majore asupra mea, pe atît de acasă mă simt cu tine.

Aş putea spune că tu eşti plăcerea mea vinovată. Ba chiar, folosind un mic artificiu poetic, mi-aş permite să te numesc extrem de nociv şi periculos, chiar şi în doze mici da a dracu' de bun. Şi de aici pornesc eu tălmăcirea cuvîntului "dependenţă". De la tine.

Dependenţa este un rău, pe care îl alegi benevol şi care te face să te simţi bine. Şi cînd zic bine, e bine. E foarte bine. Pe o scară de la 1 la acasă, atunci te simţi acasă de bine. Şi în timp ce ţi-e bine, tu foarte bine realizezi că, de fapt, ţi-e rău. Că nu faci ceea ce alţii se aşteaptă de la tine să faci, că tata te-ar dezmoşteni dacă ar afla despre asta, că odată şi odată o să-ţi pară, posibil, foarte rău. Dar ţie ţi-e bine.

acasă de bine.

---------------------------------------------------------
- Eu pot să fac ceva?
- Nu.
- Hai atunci eu o să te ţin de mînă.
- Şi?
- Eu o să te ţin de mînă cît o să plîngi.
- Dar eu nu plîng.
- Eu o să te strîng aşa de tare că o să plîngi. Eu am auzit că dacă plîngi, ap după asta ţi-i mai uşor. Dă mîna încoa.