Suntem un popor pentru care educația nu înseamnă decît bunătate. Noi definim etica și bunele maniere prin "suflet mare". Noi suntem un popor flămînd de estetic, de frumos, şi ne fascinează tot ce e nou, pentru că am trăit atîta timp în vechi.
Suntem un popor a cărui copii au purtat dintotdeauna hainele fraţilor mai mari, dar le-au purtat cu mîndrie şi cu o grijă şi o dragoste nemaipomenită.
Noi încă ne căutăm rădăcinile şi suntem încă în proces de emancipare.
Un popor cu tineri însetaţi de cunoştinţe, un popor cu jurnalişti talentaţi şi cu politicieni nu prea. Un popor cu farmec încă nedescoperit. Unul care nu a ajuns la majorat, care încă gîngureşte ca un copil şi care are încă muguri verzi în suflet.
Un popor care-şi iubeşte ţara doar atunci cînd o părăseşte, căruia îi plac reformele doar pe hîrtie, care-şi seamănă în fiecare zi speranţa în suflet că, de, mîine va fi mai bine.
Suntem un popor care citeşte, poate prea mult.
Un popor educat întru a pleca capul în jos şi a tăcea, care însă încet, încet, îşi descoasele aţele dintre buze.
Nimeni nu te va primi în casă ca un moldovean, nimeni nu va scoate ultima pîine din tindă ca să hrănească un străin, cu aşa un zîmbet pe buze, cum o va face un moldovean. Nimeni nu se va bucura de puţin aşa cum o face un moldovean, pentru că noi toată viaţa am avut prea puţin, şi în loc să ne pierdem în goana după mai mult, noi am acceptat puţinul şi l-am presărat cu dragoste.
Un moldovean nu-ţi va povesti despre noile telefoane inventate de alt moldovean, pentru că noi nu avem aşa ceva. Un moldovean îţi va povesti despre luminiţele de pe copaci pe timp de noapte, despre ce valuri mari avea Nistrul, despre cît de adînc în codrii Orheiului a intrat şi despre cît de gustoasă e mămăliga cu jumări.
Noi nu suntem un popor practic, sau unul de artişti, cît timp buneii şi părinţii ne sunt în viaţă, noi suntem un popor de filozofi de la sat.
Este o voce în capul fiecărui moldovean care-i şopteşte în fiecare zi despre pămînt. Despre patima naturii.
Fiecare moldovean ştie că dacă îl rod oasele va ploua. Şi pe moldovean nu-l interesează ce spune ProTV-ul. Moldoveanul ştie mai bine. Aşa a făcut mama şi bunica şi stră-străbunica bunicii.
Poate toate astea înseamnă că noi nu vom progresa, poate toate astea înseamnă că nu vom ajunge niciodată acolo unde mulţi au ajuns deja, dar eu o cred pe bunica cînd ea îmi spune că mîine o să plouă.
Eu iubesc Moldova. Eu iubesc moldovenii şi limba română. Eu iubesc fiecare cuvînt care-mi aduce în nări mirosul de iarbă verde şi de fîn. Mirosul de veşnicie, de timp fără de timp, miros de sat amestecat cu luceferi.
-------------------------------------------------------------------
-Bunica, eu nu mai pot!
-Ei, las'că eu as ieu iacaşa-ia farfuria asta, şi o acopăr iaca-şa cu altă farfurie, şi o pun în holodilinic, că nie ni-i jăle să arunc. Iaute! de aişi s'mai satură încă un om flămînd!
Spune-mi şi mie, unde-i ţara asta şi acest popor despre care scrii? Posibil aveai dreptate 20 de ani în urmă, posibil există locuri în ţara asta unde e adevărat ce scrii, dar priveşti prin ochelari mult prea roz asupra realităţii.
m-am săturat să-mi vorbesc ţara de rău. A venit timpul s-o mai vorbesc şi de bine.
Şi în general m-am axat pe populaţia simplă, majoritatea din sate, care încă mai păstrează aceste valori, nu pe chişinăuenii îmbufnaţi cu aere de aristocraţi.
Să ştii că m-a impresionat mult articolul. Am reuşit să văd Moldova cu alţi ochi. Cît de săraci nu am fi, oricum avem o cultură ce se ţine anume datorită oamenilor cărora încă le pasă.Bravo!