Eu,tu,noi. Peste zeci de ani

miercuri, 12 octombrie 2011 § 3


Am început azi,aşa de la nimic,să mă gîndesc la mine peste vreo' 50 de ani. Oare cum 'om arăta? Cum vom gîndi? Cum vom trăi? Eu personal mă imaginez pe mine depănînd amintiri,care atunci vor fi cu toana (amintirile care le am acum asta încă figneaaaa). Îmi imaginez cîte flashback-uri voi avea în fiecare minut,îmi imaginez cum mă voi uita la poze vechi şi voi rîde,iar nepoţii mei 'or face feţe ciudate şi m-or întreba "astaaa eştii tuuu????". Îmi imaginez cum tot ceea ce în timpul meu era modern-atunci va deveni retro. Cum voi tresări cînd voi auzi o piesă pe care acum o ascult non-stop.

Îmi imaginez cum îmi voi aminti anii de şcoală şi cum voi încerca să-i caut pe cei împreună cu care am copilărit. Îmi imaginez sfaturile pe care le voi da,că de',o să fiu bătrînă şi toţi bătrînii se cred deştepţi :D

Şi mă gîndesc cît de calm,de minunat şi de relaxant îmi voi trăi viaţa. Voi avea timp să fac ceea ce sufletul meu vrea,nu ceea ce sunt nevoită dintr-un motiv sau altul să fac. Voi savura,voi petrece timp cu cei dragi,şi dă' Doamne să am şi-un "bunel" alături. Să fie viaţa mai uşoară.

Dar dacă te gîndeşti prea mult la asta,te ia cu frică. Nu cred că voi putea supravieţui privirilor aruncate mie,pentru că la noi,într-un fel sau altul,oamenii îi privesc pe cei în vîrstă cu ochi trişti. Imbecilii ăia nu realizează că după pensie' viaţa abia începe! Şi nu cred că voi suporta să văd copii,adolescenţi,făcînd ceea ce am făcut şi eu cînd eram tînără,dar nu pot face acum,viditeli vî vîrsta nu-mi va permite.

În concluzie,e bătrîneţea un lucru bun? Sau mai trebuie de gîndit? Sau de trăit...

Atunci cînd

luni, 10 octombrie 2011 § 3


Vi s-a întîmplat vreodată să ţineţi la cineva atît de mult încît şi cele mai mici lucruri negative care se întîmplă în viaţa lor vă fac automat trişti? Cea mai mică ceartă,pf,nici nu o poţi numi ceartă,te duce aproape de lacrimi. E un fel de dragoste psihopatică,de maniac,pentru un om. Care de la prima vedere e simplu,dar are el ceva,ceva ce te face fericit.

Nu ştii cine e,ce face,dar o face bine. E ceva mult deasupra ta. E ca lucrul ăla din poveşti,cînd ai prefera tu să treci prin ceva oribil dar să ştii că el e bine. Nu credeam că voi spune cîndva asta despre cineva,pînă l-am găsit.

Eu îi spun cel mai bun prieten dar e ceva mai mult de atît. De fapt nici eu nu ştiu ce e. Dar e ca atunci cînd simţi tot ce simte el,poate de 3 ori mai mult. Şi-ţi pare rău,şi plîngi,şi rîzi,şi îţi pare perfect.

Şi nu vrei ca asta să se termine vreodată.
Vi s-a întîmplat?
Mie da. <3

Instabil emoţional

joi, 6 octombrie 2011 § 2


Te învîrţi,te învîrţi,te învîrţi...pîn'ameţeşti. Îţi pui căşti mari peste urechi şi opreşti lumea, porneşti muzica. Deschizi dulapul şi împrăştii totul prin casă,pentru că aşa vrei tu. Şi te-ai certat cu ai tăi din nou,şi ţi-ai amintit din nou că nu ai viitor. Dar cui îi pasă? Ţie.

Şi nu regreţi nimic,regreţi doar că te-ai născut. Oricum ai impresia că eşti inutil,singurul motiv pentru care mai eşti în viaţă e curiozitatea ta nebună. Eşti curios ce va fi în viitor,cine vei ajunge, cum vei privi lumea-şi atît.

Şi te întrebi....oare cine eşti? Cauţi pachetu' ăla de ţigări care nu e nicăieri. E singurul lucru care te mai ajută acum. Şi vrei ceva...vrei ceva...ceva nu ştii nici tu ce. Vrei miros de fum gros,fum de frunze arse amestecat cu aer rece de dimineaţă. Da,asta vrei. Şi o vrei pe ea. De fapt nu,pentru că e prea greu s-o vezi din nou şi să ştii că n-o s-o mai ai niciodată. Niciodată.

Nu ştii ce poţi,nu ştii ce-ţi place,nu ştii ce să faci...eşti patetic,mizerabil şi ridicol. Stai acolo întins pe pat,în camera ta care arată ca o grămadă mare de gunoi,îmbrăcat în blugi vechi şi fără tricou. Scoţi fum gros şi rîzi. Nu ai viitor,nu ai prezent şi trecutul e o mare şi grasă dezamăgire.

Pentru că eşti un ratat,o greşeală. Te gîndeşti la asta şi rîzi. Dă'i în p*lă pe ăia care au tot. Tu eşti instabil emoţional,şi rîzi.

Şi mam'ta caută iară bani să plătească chiria.

Şi...ce mîncăm azi?
Vise de ratat. Ale tale.


Cu maioneză.

Just sayinn'

luni, 3 octombrie 2011 § 2


Am mirosit azi dimineaţă fum de la frunze uscate arse şi parfum de ceaţă groasă. Şi frig. Şi am simţit că e toamnă. Am avut un fel de deja-vu. Mi-a fost dor să pot îmbrăţişa oamenii cu pretextul că mi-e frig,cînd de fapt am nevoie de afecţiune,de multă.

Şi am mai mirosit azi parfum bărbătesc cu note florale. Şi mi-a plăcut. Şi am mai mirosit tricoul ăla vechi care era odată a lui. Nu,era al nostru...îl purtam pe rînd, cu zilele. Şi am mai mirosit piele curată şi parfumată. Şi păr proaspăt spălat.

Am mirosit tristeţe şi disperare dar m-am făcut că nu le văd şi am zîmbit. Am mirosit şi dragoste, dacă citeşti acum,să ştii că te-am mirosit azi =) Şi miroseai plăcut,a dragoste sinceră. Mă bucur cînd văd oameni mirosind aşa.

Şi am mai mirosit şi fum gros de ţigară,cînd m-ai îmbrăţişat de dimineaţă şi mi-ai spus cu voce răguşită că nu-ţi prea pasă de lumea asta. Şi cît de tare îmi place aerul rece de dimineaţă combinat cu fumul ăla pe care de obicei îl urăsc.

Am mirosit azi disperare,am mirosit fericire,lacrimi proaspete,răsuflări calde şi un pic de ceapă :}

Buuli buuuli.

Autumn

sâmbătă, 1 octombrie 2011 § 1

N-am spus încă nimic despre toamnă şi e deja octombrie. Bad girl,very bad.

Toamna e anotimpul meu preferat. E ceva între frig de Doam' fereşte şi cald de Doam' fereşte,ăsta e doar unul dintre motivele pentru care îmi place. Toamna e magică. Fiecare lucru ascunde în el magia asta a toamnei,cînd dimineţile sunt friguroase şi ai furnicături prin tot corpul,vîntul care-ţi aranjează părul aşa cum vrea el,frunzele care tot cad,şi cad,şi cad...

Cînd e destul de cald să te îmbraci lejer şi comod dar destul de frig ca să ajungi acasă şi să-ţi faci o cană mare de cacao şi s-o savurezi cu un film bun. Toamna e anotimpul începuturilor,anotimpul melancoliei. Toamna e sumbră,încă un motiv pentru care-mi place. Vara e prea veselă,primăvara prea umedă şi iarna prea luminoasă. Toamna e perfectă.

Ce-aş da io să fie numai toamnă <3
da fără şcoală. a se lua în consideraţie.

Noi.

§ 1

Noi nu trecem pur şi simplu prin viaţă,noi putem să spunem cu adevărat că o trăim. Noi o trăim,o savurăm,o înghiţim pe toată odată,să nu mai rămînă nimic,nimănui. Nouă nu ne pasă de cît de tare strigăm sau cît de zgomotos ne rîdem,pentru că suntem fericiţi. Noi nu ne uităm de 10 ori în urmă,nu ne pasă de trecut,pentru că a trecut. Noi ştim ce să preţuim şi ce să vindem,pe cîţiva bănuţi.

Noi alergăm pentru ca să simţim vîntul în păr,nu-l aşteptăm pur şi simplu să vină. Noi luăm totul,pentru că vrem. Şi pentru că putem. Noi mergem doar atunci cînd suntem trişti,în restul zilelor sărim de pe un picior pe altul. Pentru că ne place. Noi vrem să fim din nou copii pentru că era amuzant,nu pentru că era uşor,eram naivi,nu înţelegeam cît de grea e viaţa sau chestii d'astea banale,ci pentru că e amuzant.

Ne vedem mici,roşcaţi şi cu pistrui. Şi rîdem cînd ne imaginăm. Noi iubim tot,absolut tot ce ne înconjoară,pentru că fiecare are farmecul său. Însă nouă nu prea ne plac oamenii pentru că sunt răutăcioşi şi posomorîţi. Dar ne place să-i facem să zîmbească! Aceste creaturi sunt atît de drăguţe cînd zîmbesc!

Noi cîntăm în voce tare cînd mergem pe drum,pentru că muzica ne face viaţa mai frumoasă. Noi ne oprim şi ne jucăm cu fiecare pisică rătăcită,pentru că vrem s-o facem şi pe ea să zîmbească. Noi iubim lumea şi nu aşteptăm nimic în schimb,o facem pentru că ne place!

Dar ce păcat că noi am rămas atît de puţini. Cam rar ne întîlneşti. Dar dacă o faci,nu regreţi.


buli buli.

Ne ştiam odată...

vineri, 30 septembrie 2011 § 4


E ciudat cît de mult pot oamenii să se schimbe,am putea spune că singurul motiv e că noi ajungem să-i cunoaştem mai bine,dar poate nu. Şi lucrul care e cu adevărat ciudat e că iubeşti un om din toată inima,îl iubeşti ca om,dar peste cîtva timp nu mai poţi petrece nici 5 minute în preajma lui,pentru că ...na...nu poţi!

Şi oamenii care-ţi erau odată prieteni acum nu vorbesc cu tine,nu pentru că nu au timp sau nu au posibilitate,dar pentru că pur şi simplu nu au ce. Şi vin momentele alea awkward în care vă scriţi "salut" pe skype şi vă întrebaţi ce faceţi şi apoi vine tăcerea.

Sau cînd nici măcar nu mai vorbiţi pentru că fiecare cuvînt te scoate din sărite,singur nu ştii de ce. Aşă, îţi scrie şi tu te gîndeşti "Da şi mai vre ş aista de la mn..."

Şi într-un fel e trist pentru că aţi împărţit multe odată,gînduri,fericiri,tristeţi,dar pe de altă parte trebuie să supravieţuim,chiar dacă asta cere să îngropăm multe prietenii.

Stil şi clonare II

vineri, 23 septembrie 2011 § 12


Deci,vă mai aduceţi aminte de asta? Ei bine am promis acolo cîte ceva şi despre masculii feroce de pe străzile capitalei,şi mă ţin de cuvînt.

Deci pe străzile Chişinăului cel mai răspîndit e aşa-numitul fenomen "kepka" şi aşa-numitul fenomen "şorţ din material (fig-io-znaiu cum se numeşte da care foşneşte) indiferent de ocazie,vreme şi oră". Bă,da' eu dacă aş fi bărbat...mama dorogaia. Să fii bărbat şi să te îmbraci bine e atît,ATÎT de uşor şi de plăcut!

De ce nu aţi arunca odată şi odată pantalonii ăia scurţi de la Adidas sau cn ştie ce marcă şi aţi cumpăra nişte blugi vintage albaştri închis,aţi arunca şi maioul de la acelaşi iubit Adidas şi aţi îmbrăca un maiou simplu alb,aţi îndoia cam de 3 degete pantalonii jos,aţi lua şi o geacă/cardigan/ jachet (pu şcoală) deasupra,aţi încălţa nişte pantofi de tip Oxford (nu oribilii ăia negri făr'de formă pe care voi nuştiu de ce continuaţi să-i purtaţi!) şi o geantă de piele pe umăr? De ce măăăă? Hai că nu e greu!

Moda bărbaţilor trebuie să fie simplistă,după părerea mea,fără multe accesorii şi culori prea (am spus prea,asta nu înseamnă numai alb şi negru) aprinse. Combinaţiile simple fac tot farmecul!

Şi lasă mami păru ăla să crească mai mult de 1 cm înainte să-l tai!

Şi dragii mei,care deja sunteţi pe drumul cel bun,vestele alea pe care le purtaţi deasupra oricărui tricou sau cămaşă NU sunt cool deloc. Iacaşă. V-am distrus într-un moment toate idealurile,vestele sunt ORIBILE. Şi părul care dă în ochi deja nu e "fashionable" sau cum mai vreţi voi să-i spuneţi,optaţi pentru o lungime medie şi volum. Şi mai spălaţi-l din cînd în cînd.

Ş' cumpăraţi-vă un costum,sau 2,sau 3,sau 4,da macăr numa unul!!! D'ăla negru,cu pantaloni drepţi frumos călcaţi,jachetă cu 3 nasturi şi batistă albă în partea stîngă a pieptului. Şi cămaşă albă cu cravată neagră,sau un simplu tricou alb. Şi voila,arătaţi superb! Dar nu vă îmbrăcaţi aşa în fiecare zi la şcoală sau de fiecare dată cînd ieşiţi undeva. Hai bă,optaţi pe casual! Nu sunteţi oameni de afaceri să vă împopoţonaţi în fiecare dimineaţă ca la nuntă,în plus deja devine plictisitor.

Şi mai lămuresc încă un lucru. "Ia blea la pantalonii lu aşela parcă-i un gomic nna". Eşti mai "gomic" în kepkă de la Adidas cu ghete rupte şi purtate nuştiu unde decît cu blugi şi cardigan. Crede-mă. E clar că unii ajung la limita absurdului,i mean,blugi skinny pe băieţi. *-* cine mă a pornit asta? Sau tricouri super mulate,sau mai ştiu eu ce. Dar pantalonii vintage maro nu te fac "gomic". Şi nici polo-urile. Şi nici gecile care arată respectabil şi măcar sunt mai originale decît alea negre cu puf pe care le poartă tot Chişinăul.

Atît de puţini bărbaţi se îmbracă bine în Chişinău,de ce nu ai fi tu mai original şi ai fi unul dintre cei puţini? Nu trebuie să ajungi la absurd,trebuie doar să ai gust,să experimentezi şi să te bucuri de privirile pe care le strîngi!

Dar dacă după toate astea îţi găseşti una pe tocuri de 15 cm mai machiată ca starurile porno şi în fustă care se termină unde nici picioarele nu s-au început --- m-ai dezamăgit. *-*

Hai,v-am pupat.




Nu da noi sîntem mai cool desigur. Noi îi avem pe ei.

Sexism by profă în şcoală

joi, 22 septembrie 2011 § 5


Avem profesoară nouă în şcoal,de educaţia civică. Care-i problema? E sexistă.

Spune aşa în faţă că "bărbaţii sunt inutili în lumea asta". Păi stai femeie un pic,de ce ar fi bărbaţii inutili? Da,sunt de acord,discriminarea femeilor este o problemă importantă,dar cum te aştepţi tu femeio să nu fii discriminată dacă tu la rîndul tău nu că discriminezi,dar spui că cei de sex opus sunt total inutili?

Femeile vor exista atîta timp cît vor exista bărbaţii,şi invers. Fiecare dintre ei are rolul lui în societate,în dependenţă de caracter pot fi mai buni,mai răi,mai slabi sau mai puternici,dar chiar şi cel mai slab şi mai "fără de personalitate" om îşi are rolul său,fie el bărbat sau femeie.

Ştiu că nu sunt în drepturi de a te învăţa sau de a-ţi scoate gărgăunii din cap,dar ceea ce spui tu este total incorect şi mai ales în şcoală,unde nu prea cred că ai voie să-ţi impui atît de mult propria părere dacă eşti profesor,anume ăsta e unul din motivele pentru care eu cred că şcoala îţi omoară personalitatea ta şi-ţi formează alta care poate nici nu-ţi place.

Şi nu vreau s-o judec,pentru că are dreptul la părerea ei,vreau doar să spun că nu sunt de acord cu un astfel de comportament,mai apare încă un lucru,dacă un bărbat ar spune că femeile sunt inutile atunci ar putea fi băgat şi la închisoare pentru asta dar dacă o femeie spune că bărbaţii sunt inutili ea este doar numită ca feministă,şi culmea,unii îi spun şi femeie cu personalitate puternică.

După părerea mea faptul că te crezi mai presus şi spui la 3 miliarde de oameni de pe planetă că sunt inutili nu te face puternică sau cool,te face doar...ciudată. Şi un pic cam închisă la minte. Dar mă rog,e doar părerea mea. Voi ce credeţi?

Despre oameni

marți, 20 septembrie 2011 § 2


Am eu o boală cu oamenii ăştia,tot continui să-i împart pe grupuri,încerc să mă tot feresc de ei,unii îmi plac alţii nu.

Şi lucrul ce-mi place,oamenii amabili. Oamenii care-ţi zîmbesc din colţul gurii în transport,oamenii care te ajută,care rîd,care împărtăşesc cu tine visele lor. Doamna care-ţi zîmbeşte pe stradă,sau domnul care te ajută cu sacoşele îţi pot schimba ziua radical! Sunt oameni simpli,care uită pe cîteva momente de toate problemele cotidianului şi sunt amabili şi buni cu tine. Nu te privesc de sus, nu fac grimase ciudate,ci doar te salută şi îţi zîmbesc.

Şi eu propun aşa,să zîmbim tuturor,nu se ştie niciodată cui îi vom face ziua excelentă,doar cu un zîmbet.

Hai mă că nu e greu! :D

Poţi. Crede-mă.

duminică, 18 septembrie 2011 § 5


Există lucruri care ştim cu toţii că sunt imposibil de realizat,dar la un moment dat vine un om care nu ştie asta şi le realizează.

De ce n-am fi noi omul ăla?

Omul,ca fiinţă,poate orice. Poţi să faci orice vrei tu să faci,poţi să ajungi oriunde vrei tu să ajungi. Nimeni nu a spus că va fi uşor,principalul e să merite. Trebuie să începi de undeva,şi nu contează de cît de jos vei începe,contează cît de sus vei ajunge. Poţi să devii cine vrei tu să devii,poţi să cîştigi bani pentru maşina aia,poţi să-l obţii pe ăla cel mai cute din şcoală,poţi să faci oamenii să te iubească,poţi să ajungi vestit,poţi să ţii în mînă roadele muncii tale. Poţi orice.

Şi dragii mei,dacă visaţi la ceva,dacă aveţi ceva ce doriţi din răsputeri,începeţi acum,azi,să faceţi visele voastre realitate. Nu ezitaţi,nu aşteptaţi,nu aveţi de pierdut prea multe. Nu amînaţi,nu vă convingenţi că de fapt nu merită! Pentru că merită. Şi pentru că puteţi.

Vreau să aud de la voi rîsete şi ţipete. Vreau să vă aud strigînd în gura mare că aţi reuşit.

Pentru că sunteţi unici,sunteţi frumoşi,sunteţi tineri şi puteţi face orice.

Buli buli.

Tu de ce ai nevoie?

marți, 13 septembrie 2011 § 3


Tu de ce ai nevoie pentru a fi fericit? Poate ai nevoie de bani? Da. Ai nevoie de bani. Să cumperi tot la ce ai visat vreodată,şi nu spune că banii nu aduc fericirea. Cel care a spus că banii nu aduc fericirea nu ştia unde să facă cumpărături.
Poate ai nevoie de prieteni? Da. Ai nevoie de prieteni. Să fii fericit,într-un cuvînt. Să rîzi,să plîngi,să cutreieri locurile unde nu ai mai fost şi să iubeşti viaţa.
Poate ai nevoie de iubire? Da. Ai nevoie de iubire. De o persoană care să-ţi fie alături indiferent de orice,care să te iubească pentru ceea ce eşti şi cu care poţi fi tu însuţi.

Dar uneori ai nevoie de toate împreună. Uneori ai nevoie doar de o cană de ceai şi de un film. Şi aşa,ca să nu fim prea romantici,de ce ai cu adevărat nevoie? Oare nu ar fi destul dacă am limita dorinţele noastre la lucruri simple,şi am privi realitatea în ochi şi am vedea de ce avem cu adevărat nevoie?

Şi acum o să personalizez,pentru că aşa vreau io. Eu am nevoie de un prieten adevărat care să-mi fie mereu aproape...şi de o gaşcă de prieteni din ăia "for fun" cu care poţi ieşi sîmbata "la o colă dieti4naia". Eu am nevoie de linişte,în suflet. De ordine în gînduri,mă năvălesc prea multe şi toate odată şi nu prea reuşesc nimic. Am nevoie de bani atît cît să trăiesc la un nivel decent şi să-mi mai permit un moft din cînd în cînd. Am nevoie de căşti pentru că aşa supravieţuiesc eu. Am nevoie de filme vechi alb-negru şi de Forrest Gump,şi de ceai. Mult ceai. Mai am nevoie de un spiriduş mic care să-mi îndeplinească 3 dorinţe. Numai 3. Şi atît. Mai mult nu-mi mai trebuie nimic.

Dar tu? Tu de ce ai nevoie pentru a fi fericit?

Aşa-i.

sâmbătă, 10 septembrie 2011 § 2


Aşa suntem noi făcuţi,construiţi,să aşteptăm aventură. Întoarcem capurile la 360 de grade dacă auzim de vreun accident sau de cineva care a avut o nenorocire. Pentru că ne place! Ne place să auzim că ceva rău s-a întîmplat,pentru că viaţa e prea monotonă. Ne plac cutremurele,ne place să savurăm fiecare cuvînt pe care-l spune prezentatoarea de la ştiri.

Ne plac războaiele,să mai vărsăm nişte lacrimi,să vedem ceva interesant. Suntem dezamăgiţi cînd buletinul de ştiri ne povesteşte doar de nişte expoziţii,una' a cîştigat acolo un concurs,nuştiu' cine a împuşcat măgarul vecinului (deja ceva mai interesant) şi gata. Nicio catastrofă,crimă,accident.

Deesigur,lucrurile se schimbă cînd noi suntem cei implicaţi,cînd catastrofele naturale ne afectează pe noi,cînd crima de la ştiri este despre cineva apropiat nouă. Nu e chiar aşa de amuzant atunci,atunci ai da orice pentru monotonia serilor de sîmbătă cînd vizionaţi ştirile şi nu e nimic interesant. Atunci am da orice să nu avem o viaţă interesantă,ci să fie simplă. Monotonă. Cum n-a fi,dar numai nu aşa.

Aşa suntem construiţi noi,savurăm catastrofele cît timp sunt departe şi noi suntem în siguranţă.

Podvedeom itoghi.

joi, 8 septembrie 2011 § 4

Eu fac parte din acea categorie de persoane care se simt ciudat atunci cînd le e bine. Adică,atunci cînd totul le merge bine,cînd toate sunt la locurile lor. Totul e preeaa perfect.

Şcoala anu' ăsta a început minunat,lucru care m-a mirat extrem de mult. Notele merg bine, cu cei din clasă mă împac la fel bine. Ceva e ciudat la mijloc.

Şi da,cum să nu fie ciudat,azi am mîncat foietaj cu caşcaval de la "butkă". Dragii mei,dacă vă cade cîteodată pe mînă aşa "prînz",vă implor eu,DON'T. Deci povestea vine cam aşa: eu flămîndă,apuc o prietenă de mînă şi mă pornesc la magazin,după ceva comestibil. Am cumpărat un foietaj,cu caşcaval,de obicei e uşor pentru mine şi potoleşte foamea. Şi cînd am muşcat odată,aşa,cam pe la mijloc,văd ceva ciudat. Ceva de un cafeniu deschis,bej,cu pete roz. O UNGHIE. Damn it guys! Unghii? în foietaj? O unghie tăiată,murdară şi cu pete de ojă. Am ţipat,prietena mea a ţipat şi a aruncat foietajul ei cît mai departe posibil,la fel cum am făcut şi eu. Şi după asta mi s-o "urcat înapoi" tot ce am mîncat vreo 3 zile în urmă şi m-am dus la baie şi am vărsat,tot ce am mîncat vreo 3 zile. Şi burta mea încă nu şi-a revenit de la şoc.

Condiţiile sanitare de la fabrică deja sunt extrem de clare pentru mine. În primul şi primul rînd,cine dracu îşi taie unghiile la serviciu??? Şi încă dacă lucrezi bucătar! UJASNA.

Nu mai mănînc niciodată,dar niciodată foietaj cu caşcaval. Săracu' stomăceeel.

P.S. mă scuzaţi dacă v-am stricat planurile de masă.

Tu.

miercuri, 7 septembrie 2011 § 2


Vreau să-ţi promit,ceea ce nu am făcut niciodată pentru că mi-era frică să te văd trist. Vreau să-ţi promit că te voi iubi. Sincer,curat,nevinovat,nu pentru ce faci,nu pentru cum vorbeşti,ci pentru cum eşti. Pentru tine. Nu vreau să mă auzi spunînd tuturor că nu am nevoie de tine,pentru că mint. Fără ca să roşesc,am talent la asta. Am nevoie de tine,am nevoie de tot ce poţi tu să-mi oferi. Dar te înţeleg,nu poţi. Nu ai timp,nu vrei,poate nu simţi ceea ce simt eu.

Dar nu dispera,vreau să-ţi ridici capul sus şi să zîmbeşti lumii chiar dacă vrei s-o sugrumi şi apoi să închizi ochii şi să plîngi. Nu,nu te gîndi la asta. Vreau ca tu să fii tare,aşa cum ai fost mereu pentru mine. Vreau să găseşti de undeva putere să continui,să mergi mai departe,poate acum a venit în sfîrşit rîndul meu să te susţin.

Şi eu vreau să-ţi promit că te voi avea mereu în gînd,şi poate în inimă. Şi nu contează că nu mai eşti lîngă mine,undeva în adîncul sufletului te mai aştept încă,chiar dacă ştiu că e imposibil. Sper că eşti bine acolo unde eşti.

Undeva în adîncul sufletului vreau să plîng,pentru că mi-e frică.

Dar trebuie să ţin capul sus în continuare,să continui să caut ceva nou şi să mă conving că merită.

Romain

vineri, 2 septembrie 2011 § 1


Vreau doar să-ţi mulţumesc. Pentru că mi-ai fost alături tot acest timp,pentru că puteam să-ţi spun ţie tot ce nu am mai putut spune nimănui,pentru că ai ştiut cînd să glumeşti,cînd să vorbeşti,cînd să taci şi cînd doar să suspini. Pentru că ştii dulapul meu de haine mai bine ca mine, pentru că chiar dacă eu am greşit,tu tot spuneai că eu sunt cea mai bună şi de fapt ei au greşit.

Pentru că ai putut mereu să mă ajuţi,pentru că mi-ai încredinţat mie micile tale secrete,pentru că am format împreună mici secrete. Pentru că m-ai susţinut,indiferent ce aveam de gînd să fac. Pentru că eşti atît de...adevărat.

Îţi mulţumesc pentru tot. Pentru tot ceea ce ai făcut vreodată. Şi nu vreau niciodată,dar niciodată! să mă despart de tine. Best friends forever? <3

Şi da,nunta noastră a fost cea mai frumoasă :D


Whatever.

vineri, 19 august 2011 § 1


Nu ştiu ce vreau,să mă bucur pe mine sau să mă întristez,dar ceva e sigur,vreau să realizez şi să privesc asta ca pe un fapt împlinit,nu ştiu cine sunt. Nici măcar nu ştiu cine vreau să fiu! Nu ştiu nici personalitatea mea. Urăsc oamenii şi aglomeraţia,dar iubesc omul,aşa cum l-a făcut natura,cu personalitate,perfect. Am petrecut atîţia ani din viaţă urînd tocurile pentru ca acum să ajung să le port,şi chiar să-mi placă.
Am fluturi în stomac cînd aud de cine romantice şi de sentimente,de iubire,dar o altă parte din mine continuă să ţipe "asta nu-i de mn. Bred." Îmi place cînd văd pe drum o femeie aranjată,într-o rochie de cocktail cu nişte pantofi simpli şi un coc lejer,dar în acelaşi timp nu aş schimba pe nimic frizura mea şi pantalonii scurţi din jeans. Uneori vreau să mă îmbrac şi io ca restu în fustă,bluză,păr desprins,tocuri şi go,alteori îmi las la vedere sidecut-ul,iau căştile, maioul cu umerii lăsaţi şi blugii rupţi şi nu mă fîstîcesc deloc de la privirile mai răutăcioase care mi se aruncă.

Chestia e că,nu prea mă pot "apredeli",nu pot alege cine şi cum vreau să fiu. Lumii îi place şi eşti acceptat mai uşor în societate dacă eşti simplu,eşti băiat-gentelman şi tricouri,fată-sfioasă şi rochii. Şi ar fi uşor dacă aş trece şi eu pe unda asta,aş deveni mai feminină,n-aş glumi atît de mult,n-aş fi atît de directă şi etc. etc. Poate chiar m-aş plăcea mai mult. Dar pe de altă parte nu vreau să mă pierd în mulţimea de păpuşi frumos machiate şi care se consideră inteligente pentru că învaţă la o şcoală bună şi care sunt întreţinute de tata cu bani.

Şi ca de obicei,oamenii normali au dileme unde să plece în concediu,eu însă nu pot înţelege cine sunt.

Poate cînd 'oi creşte mare.

Plus optşpe'

joi, 18 august 2011 § 10


Şi te învîrţi în camera pe care o vezi prima dată,dar în care trăieşte de vro 5 ani. Şi-ţi vine să înjuri,singur neştiind de ce. Şi o vrei pe ea. O vrei mai mult decît creierul tău e în stare să proceseze. Vrei s-o priveşti. Nu vrei s-o fuţi. Vrei s-o priveşti. Vrei s-o mîngîi pe păr şi s-o săruţi pe frunte.

Şi-ţi mai aprinzi o ţigară pe care o fumezi aproape dintr-un foc. Şi te aşezi pe pat să te gîndeşti. Să te gîndeşti la lume. Da dă-o-n pulă de lume. Te gîndeşti la cît de mizerabil eşti. Găseşti prin buzunar portofelul cu 7 lei de unu şi înjuri şoferul de autobuz şi rîzi că nu-ţi ajunge nici de-o bere. De fapt,ce-ţi trebuie ţie berea. Ţi-e cald,te sufoci. Te dezbraci de maiou şi rămîi în blugii ăia vechi pe care maică'ta îi urăşte şi pe care a încercat de vro 10 ori să ţi-i arunce,dar tu îi iubeşti,fiecare tăietură înseamnă pentru tine ceva. Şi încerci să te mai minţi odată pe tine,cum că nu-ţi pasă de lume. Îţi pasă,şi tocmai ai terminat înc-o ţigară.

Vezi chitara prăfuită într-un colţ,n-ai pus mîna pe strune de cînd...de atunci de cînd a plecat ea. Şi-ţi plăcea muzica. Acum,dă-o-n măsa de muzică. Şi nu că ai fi trist din cauza ei. E o curvă. Cui dracu îi trebuieşte curva aia? Ţie.

Şi ce-o să faci mai departe? Eşti fără de speranţă. Făr'de viitor. Mai deschizi odată portofelul,acum calculezi dacă-ţi ajunge de pîine şi de ceva să-ţi calmeze foamea. N-ai mîncat de...de mult. Dă-o-n pulă de mîncare. Îţi iei ţigări.

Şi continui să scoţi fum gros pe nări,şi Rolling Stones continuă să cuprindă camera cu sunete care te duc aproape de orgasm. Cît de tare îţi plăcea să fredonezi piesele lor.

Şi acum stai patetic pe canapea şi fumezi gîndindu-te dracu' ştie la ce. Şi chiria,tre' să vie propietara după chirie săptămîna asta.

Şi te gîndeşti din nou la ea. Şi nu,nu vrei s-o fuţi. Vrei s-o priveşti. Vrei s-o mîngîi pe păr şi s-o săruţi pe frunte.

Mă rog.)

miercuri, 17 august 2011 § 9

 
     Mîncăm îngheţată cu linguriţe mici pentru că ne pare că e mai puţină, dansăm prin casă în lenjerie şi cîntăm la toate obiectele care amintesc cumva de forma microfonului, tresărim la simţul unui parfum care ne place și spunem nu atunci cînd am vrea să strigăm din toate puterile "da".

Facem mutre haioase în oglindă, ne facem barbă din spumă în duş, avem obsesii de scurtă durată care ne fac să ne simţim pline de viaţă, pornim muzica în căşti şi ne imaginăm că suntem într-un film, punem ochiul pe băieţi în autobuz şi încercăm să le atragem cumva atenţia, dar în același timp ne fîstîcim şi ne ruşinăm de la priviri interesate.

Putem să înjurăm doar dacă e vorba de păr sau unghii rupte,ne emoţionăm pînă în vîrful urechilor cînd el ne zîmbește ,ne strecurăm printre oameni pentru că nu ne place aglomeraţia, suntem mai romantice decît toate filmele siropoase adunate şi înmulţite.

Suntem delicate pe dinafară şi puternice înăuntru. Suntem libere şi în acelaşi timp mereu ţintuite la pat de iubire.

Suntem de pe altă planetă,suntem speciale,suntem pe cale de dispariţie şi asta ne place. Suntem femei.



Sau,mă rog. În devenire.

Afişele,mama lor de afişe!

luni, 15 august 2011 § 8

  Cred că fiecare om din ţărişoara asta deja ştie şi,desigur,s-a dat şi el cu părerea la marea problemă a zilelor noastre. Nu,nu criza mondială,nu salarii de căcat,nu pensii mizere,nu drumuri distruse ci reclama la colanţi. Şi toate astea pentru că a ieşit odată o muiere complexată şi virgină în a 3 pakalenie care a spus că pe ea o intimidează panourile publicitare cu femei în colanţi. De ce dragă? Îţi aminteşte numărul pe care ţi-l arată ţie cîntarul,sau ce alte motive ai?

Că unele dintre panouri sunt indecente pot să fiu şi io de acord,chiar dacă mai mult de nişte picioare frumoase,dezgolite,nu se arată nimic. Băăi,voi vedeţi în ce fuste merg pe drum "domnişoarele" de la 15 ani în sus? Asta e indecent frate,nu picioare cu colanţi!

Şi hai că la capitolul decenţă/indecenţă ne-am cam lămurit,dar ce treabă,nu,trebuie alt ton,ce treabă au aici drepturile femeii? Dragă muiere virgină şi complexată,vreau să te anunţ că femeile sunt concediate doar din pricina faptului că le-a făcut mama cu alt fel de puţă,femeile sunt violate şi bătute doar pentru că sunt mai slabe decît bărbaţii,soţiile sunt lovite şi apoi sărutate ca mai apoi să fie iar lovite,femeia în societate e privită ca o fiinţă fără de apărare şi cu o inteligenţă mai slabă,femeile sunt impuse să presteze servicii cu ce le-a dat mama mai bun pentru a obţine ce vor să obţină,şi tu,capro,te legi de reclame la colanţi? Să fim serioşi,reclame la colanţi?

Cum dracu încalcă drepturile femeii,o poză cu o femeie? De fapt nu cu o femeie ci cu picioarele unei femei! Sunt colanţi dragă,nu mănuşi,cum să le facă reclamă? "Le văd copii". Şi ce? Adică,o să aibă traumă psihologică de la nişte picioare? Copii te aud în fiecare seară în dormitor,şi văd că e sănătos.

Domnilor,să privim în miezul situaţiei. Firma îşi face treaba,cu poze-da,în ipostaze sexy-da,încalcă vreun drept al vreunei muieri virgine şi complexate-nu.Şi gata.

Şi cînd le văd pe astea care vor să aducă "dreptatea" în lume şi rag la fiecare pas că li s-a încălcat vreun drept mi-e greaţă. Păi doamno,bărbaţilor cîte drepturi li se încalcă cînd îţi oferă locul în autobuz,sau cînd îţi duce pungile grele? Dar pentru drepturile frigiderelor cine se va lupta mă! Le arată săracele,deschise,închise,şi culmea,le vînd încă! Imposibil! Săriţi bă!

Şi cum anume vreţi voi să fiţi tratate ca de la egal în societate? O să vă pierdeţi după prima zi de tratare la egal,ca pe un bărbat. Dacă totuşi vreţi să nu mai fiţi discriminate,nu ţipaţi la toate colţurile drepturile voastre,ci doar încercaţi să aveţi o personalitate care să merite acea tratare de la egal pe care o doriţi atît de mult.

Trăim în Moldova,şi asta ne ocupă tot timpul.


Newer Entries »

« Older Entries