Te învîrţi,te învîrţi,te învîrţi...pîn'ameţeşti. Îţi pui căşti mari peste urechi şi opreşti lumea, porneşti muzica. Deschizi dulapul şi împrăştii totul prin casă,pentru că aşa vrei tu. Şi te-ai certat cu ai tăi din nou,şi ţi-ai amintit din nou că nu ai viitor. Dar cui îi pasă? Ţie.
Şi nu regreţi nimic,regreţi doar că te-ai născut. Oricum ai impresia că eşti inutil,singurul motiv pentru care mai eşti în viaţă e curiozitatea ta nebună. Eşti curios ce va fi în viitor,cine vei ajunge, cum vei privi lumea-şi atît.
Şi te întrebi....oare cine eşti? Cauţi pachetu' ăla de ţigări care nu e nicăieri. E singurul lucru care te mai ajută acum. Şi vrei ceva...vrei ceva...ceva nu ştii nici tu ce. Vrei miros de fum gros,fum de frunze arse amestecat cu aer rece de dimineaţă. Da,asta vrei. Şi o vrei pe ea. De fapt nu,pentru că e prea greu s-o vezi din nou şi să ştii că n-o s-o mai ai niciodată. Niciodată.
Nu ştii ce poţi,nu ştii ce-ţi place,nu ştii ce să faci...eşti patetic,mizerabil şi ridicol. Stai acolo întins pe pat,în camera ta care arată ca o grămadă mare de gunoi,îmbrăcat în blugi vechi şi fără tricou. Scoţi fum gros şi rîzi. Nu ai viitor,nu ai prezent şi trecutul e o mare şi grasă dezamăgire.
Pentru că eşti un ratat,o greşeală. Te gîndeşti la asta şi rîzi. Dă'i în p*lă pe ăia care au tot. Tu eşti instabil emoţional,şi rîzi.
Şi mam'ta caută iară bani să plătească chiria.
Şi...ce mîncăm azi?
Vise de ratat. Ale tale.
Cu maioneză.
parca ar fi povestea de ieri a prietenei mele ...incredibil!!!
de parcă ar fi și una din poveștile mele din trecut, în o grămadă de gânduri, situații, acțiuni mă regăsesc...