alde' ipocriţi

sâmbătă, 3 martie 2012 § 1

  Ştii ci nu-mi place mie la oameni? Tot.

Hai că nu chiar tot,dar o mare parte da. Nu-mi plac oamenii care sunt ipocriţi,dar fiecare e ipocrit,şi io sunt ipocrită,pentru că după ce o să scriu despre omenire şi cît e de mîrşavă,voi ieşi afară şi voi face exact lucrurile pe care le-am vorbit rău acum. Fiecare dă un sfat de bine cuiva,pe care nu-l poate respecta la rîndul său. Fiecare critică şcoala dar se trezeşte în fiecare dimineaţă şi pleacă încolo,fiecare citeşte citate despre cum ne pierdem viaţa făcînd lucruri inutile,şi a doua zi se va trezi pentru a se uita la tv. Fiecare om e ipocrit,unii mai mult,alţii mai puţin.

Şi chestia asta care te apucă pe la vro 16' ani, să pleci bă. Să laşi tot şi să fugi, să alergi desculţ, să te pierzi pe undeva, nici tu nu ştii pe unde, şi să te simţi fericit. Şi acum vine întrebarea, cine te opreşte? Nimeni. Nu da vina pe prieteni, pe şcoală, pe viitor, pe familie, dă vina pe tine. Care-i adevărul? N-ai coaiele să pleci. Vine acum cineva la tine şi spune "bă lasă şcoală lasă tot, hai cu mine în Egipt, avem şi vize şi tot, ia-ţi doar o pereche de blugi". Şi pleci? Păi clar că nu pleci. Ce-o să zică mama, bă da la şcoală, bă ai examene anu' ăsta, dacă le pici-s-a zis cu tine. Mă şi banii,de unde iei bani? Şi rămîi. Asta e, rămîi. Pentru că te-ai legat PREA TARE de cotidian ca să-l mai părăseşti, şi încetează din a mai visa să pleci, cînd ştii prea bine că nu poţi şi că nu vrei. E în sîngele tău, vei rămîne aici, nu pentru că vrei, ci pentru că "aşa treb". Aşa au făcut generaţie după generaţie, ş şi o murit cineva dacă n-o fugit pe-o lună de acasă? Nu. Dar nici n-a trăit.

Şi o să ajungem fiecare la 20 de ani şi o să spunem "BĂI, atunci era timpul, acuma, facultate, job, părinţi, şi încă Lena asta pastaianna mă bate la cap cu florile iia, şi profa de economie îi o stervă, de ce n-am trăit atunci cînd am putut?".

Şi ajungi la 30 de ani şi spui că ai o familie de întreţinut, şi n-ai tu cînd să te dai în rebel.

Şi la 40 ai o imagine în societate, pe care nu ţi-o poţi deforma.

Şi la 50 nu te mai ţin toate oasele să mergi prin munţi.

Şi gata, s-a dus. Şi ai rămas numai cu un vis. Eeeeh şi dacă ar fi numai unul, dar sunt sute! Pentru că asta e educaţia noastră, aşa am învăţat să fim, ne-am legat de nişte lucruri, care am fost învăţaţi că sunt necesare, şi acum nu le mai lăsăm să plece.

Dar toată siguranţa asta, a zilei de azi, pe care tu o iubeşti şi de care nu te poţi despărţi, uneori, te costă prea mult suflet. Merită?


What's this?

You are currently reading alde' ipocriţi at Shampoo addicted.

meta

§ 1 Response to “alde' ipocriţi”

§ Leave a Reply