Ştii...
Ţi s-a întîmplat vreodată ca momentele fericite să te facă mai disperată, decît cele triste? E ceva în sărbătorile de Crăciun, în ziua în care finisezi un an de studii, în ziua ta de naştere, ceva magic, care te face să te gîndeşti numai la cît de fericită trebuie să fii.
Dar tu nu eşti. Nu ştii nici tu de ce, dar nu eşti. Poate nu eşti fericită pentru că nu-i ai pe cei care-ţi formează fericirea alături, poate nu eşti fericită pentru că în adîncul sufletului ştii că n-ai meritat niciodată fericirea.
Nu eşti fericită pentru că...pentru că nu eşti.
Şi nu e trist, nu, e prostesc. Pentru că ai aşteptat ziua asta, pentru ca s-o pierzi aşa cum le-ai pierdut pe restul. Să o arunci în vînt, să smulgi fila din calendar şi s-o arunci la gunoi.
La mulţi ani mie.
Îţi doresc fericire.
La multi ani !
So much about freedom of speech. (Asta ca referire la "Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.")
comentariul dat era de la o persoană cunoscută care ni-o stricat oarecum anonimatul. Mi-am luat dreptul de a-l cenzura.