Shampoo addicted

 

    Știi ce mă enervează pe mine?

Pe mine mă enervează oamenii proşti. Dar vă rog, să nu omitem faptul că "proşti" are atît de multe sensuri încît nici oamenii deştepţi nu le pot explica pe toate. Oamenii proşti sunt oamenii care nu ştiu cînd să tacă, şi cînd să vorbească. Sunt ăia care nu-şi ţin gura nici cînd lumea din jur îi imploră s-o facă.

Oamenii proşti sunt oamenii care-şi aleg singuri toate activităţile în care vor să se implice, apoi se plîng că nu au timp şi că le este greu.

Oamenii proşti sunt cei care stau cu o tabletă în mînă şi povestesc despre tusa de asară di la Cocos şi despre cum acolo era "p'zda şeia de X care aşă-i de pafosnaia". E îi pafosnaia. Tu nu eşti. Ea e.
Am observat chestia asta în caracterul moldovenilor. La noi TĂŢ îs pafosnîe. Da eu nu-s. Nu. Eu nu-s.

Eu recunosc, da eu îs pafos. Avînd în vedere faptul că atunci cînd unui om îi place să se îmbrace bine, se machiază dimineaţa pentru ca să arate respectabil şi curat, îşi permite să mai iasă din cînd în cînd în oraş, vizitează localuri care-i plac şi alege în loc de obişnuita bere poate 2-3 shoturi de tequila - tu eşti pafos,
eu declar, oficial, la data de azi - eu-s pafos.

Oamenii proşti sînt oamenii cărora le pare că fără strelşi şi fard violet - ziua nu poate începe. Oamenii proşti sunt cei care nu învaţă pentru că nu le trebu. Cum p'la mea poate ceva, în general, să nu-ţi trebuiască în viaţă? Omul trăieşte pentru ca să înveţe. Du-te la cursuri, interesează-te, citeşte, nu te axa doar pe un domeniu, fă-ţi viaţa mai interesantă.

Oamenii proşti sunt cei care preţuiesc prietenii mai mult decît pe mama.

Prost, înseamnă să te uiţi dimineaţa pe fereastră şi să nu te gîndeşti de cîteva ori că dimineaţa e un nou început.

Oamenii proşti sunt cei care nu mănîncă ciocolate, tort şi prăjituri de la bunica, pentru ca să nu pună kilograme pe ei. Cei care întreabă "unu?" cînd transmiţi 5 lei în rutieră, cei care susţin că limba în care vorbim noi se numeşte "moldovenească", cei care au spus macăr odată în viaţa fraza "tu ştii şine-i tata meu?", cei care scriu propoziţii fără virgule, care nu-şi fac planuri de viitor, care n-au iubit niciodată, care nu zîmbesc cînd văd un copil mic, o pisică sau o vrăbiuţă.

Oamenii proşti sînt cei care n-au mîncat niciodată mere, pere sau piersici din copacul din grădină.

Oamenii proşti sunt cei goi în interior, un gol pe care niciun machiaj, niciun Cocos şi niciun 24 de litri de bere n-o să-l poată umple.

Niciodată.

   Mie îmi place să te aud pe tine respirînd. Eu îţi iubesc fiecare mică circumvoluţiune de pe buze. Eu îţi dăruiesc universul întru fericire şi un pic de disperare.

Eu mai am un pic şi devin fată mare. Tu mai ai un pic și devii mai mic decît ai fost vreodată. Adevărul e că noi nu avem nici măcar un fel de viitor, noi am crescut și am descrescut întru pierzanie. Noi nu vom stăpîni mări şi nu vom atinge idealuri, noi vom rămîne jos printre bulgări mici de noroi şi fire uscate de nisip.

Dar adevărul e că noi vom fi, de fapt, singurii destul de jos pentru a putea mirosi iarba, sau pentru a gusta roua. Noi vom auzi paşii grăbiţi, înălţîndu-se, a fiecăruia dintre voi, şi apoi vom asculta fiecare prăbuşire.

Şi, eu cred, noi vom fi fericiţi. Noi vom visa, dar nu vom ajunge nicăieri, pentru că asta e natura noastră - de a rămîne jos. Noi vom spera, dar nu vom atinge, noi vom încerca dar nu vom reuşi, toate astea pentru că noi nu.

Dar nouă ne place jos.

Atîta timp cît jos înseamnă împreună, şi atîta timp cît eu te aud pe tine respirînd.