Starea mea de a nu fi cu tine are o definiție. Starea mea de a nu fi cu tine se numește nod în gît. Mă sufoc de la prea puțin de tine și de la faptul că am îngropat acel prea mult din mine adînc în capilare și nenorocitul vrea acum să iasă la suprafață.
Eu promit, eu promit că n-o să-l las. O să-l îngrop cu pahare de vin roşu şi o să-i arunc cu pietre în faţă pînă cînd va înţelege că nu are rost. Că luptă împotriva unui sistem prea puternic şi prea bine pus la punct.
Cel mai trist este că ştiu şi înţeleg prea bine că întotdeauna voi cerşi cîte ceva de la tine, pentru că existenţa şi viziunea îmi sunt tulburi atunci cînd nu-mi ajungi.
Vreau să plecăm împreună într-un oraş mare şi aglomerat, pentru ca să-mi poţi strivi florile crescute cu atît de mult drag în sufletu-mi. Vreau să-mi pierd mireasma de odinioară şi să o înlocuiesc cu tine. Pentru ca unde o să mă termin eu, să începi tu.
Vreau să-ţi pun mînuşa umedă pe păr şi să-ţi ridic capul în sus, ca din gura ta să iasă abur în forme gri, în contrast cu buzele roşii şi pline. Şi apoi să-mi reproşezi că sunt neatentă şi că o să răcesc, dar eu să nu te aud, pentru că-mi vorbeşti din adîncul spatelui şi-mi pari pe cît de aproape, pe atît de departe.
Ştii, ochii tăi nu sunt oglinzi, ci mai degrabă caleidoscoape. De asta îmi e frică de tine, fiecare mişcare îţi schimbă întreg spectrul vizual, ajungînd de la verde-neon la opac.
Eu cel mai mult te iubesc după ploaie, cînd bobocii trandafirilor ţi se deschid şi caută disperaţi raze de soare.
ai buca frumoasa?
Bai eu chiar nu inteleg cum poti fi atit de mediocru ca dupa niste rinduri atit de ...deosebite printre care se prelinge strigatul unei existente,dragoste,lacrimi singeroase tu sa intrebi "da ai buca frumoasa?"...
oameni sunt diferiţi :)
dar mulţumesc frumos, e plăcut :)))
Foarte frumos, te exprimi excelent şi deţii un vocabular de metafore excepţional. Sper ca rîndurile date să nu fie inspirate din realitate, deoarece e foarte trist, dar dacă e aşa... ţi-aş fi dorit mai multă fericire, dar mă tem că o dată cu ea v-a dispărea şi inspiraţia...
arta vine din durere :)
Poate veni şi din din dragoste puternică, dar în aşa caz, suntem atît de preocupaţi cu acea "dragoste", încăt pentru artă nu mai avem timp. Pe cînd durerea... să zicem că arta e un mod plăcut de a scăpa de ea.