noiembrie, 29

sâmbătă, 29 noiembrie 2014 § 0

   Chestia e că nu pot să-mi dau seama dacă mai vreau sau nu să respir. Şi nu mă pot decide dacă pot sau nu să-mi dau seama, dacă mai vreau sau nu să respir.

În cuvinte simple, totul ar suna simplu: tu trebuie să fii aici. Sau folosind un, deja răsuflat, englezism: you were supposed to love me. Teoretic, aşa scria în stele. Sau poate aşa am vrut eu să cred că sunt scrise stelele mele.

În viaţă trebuie să aşteptăm ca să primim ce ne dorim. Sau trebuie să luptăm, ca să ne luăm singuri ce ne dorim. Eu m-am săturat şi să lupt, şi să aştept. Eu îmi propun să beau ceai de muşeţel şi să mai citesc încă odată stelele, poate am greşit eu pe undeva. Am început această înşirare a gîndurilor cu scopul de a suna inteligent. Sau pseudo-filozofic matincă aşa cuvînt nu-i, dar voi încheia recunoscînd cît de simple sînt, de fapt, toate.

Mă opresc uneori şi mă gîndesc la tot ce am încercat să fac şi nu mi-a reuşit, şi nu simt nimic. Aş fi crezut că va fi dureros, dar nu simt absolut nimic. Şi uneori mă gîndesc că sînt şanse ca şi tu să devii mai tîrziu un regret sec. Despre care-mi voi aminti cu ajutorul unei singure conexiuni între neuroni, şi nu voi mişca nici un muşchi al feţii.

Sau poate ar trebui să devin eu altcineva? Poate să încerc s-o iau la dreapta? Sau la stînga? Am nevoie de propria-mi pisică de Cheshire, însă lucruri bune se întîmplă doar în poveşti, precum pe frontul de război noutăţile ajung de 2 ori mai rapid decît prin poşta Moldovei.

Eu te-aş lega de mii de porumbei şi i-aş dresa să te ridice în aer. Nu te-am mai văzut niciodată de aici, de jos

Eşti mai frumos decît erai aseară.

What's this?

You are currently reading noiembrie, 29 at Shampoo addicted.

meta

§ Leave a Reply