Necunoscuta

sâmbătă, 15 ianuarie 2011 § 6


"Mergea pe drum cu capul aplecat de parcă îi era ruşine de ceva. Poate de propria înfăţişare sau poate de ceva ce a făcut şi avea impresia că era deja etichetată. Nu mi-au atras privirea niciodată astfel de femei,era prea neproporţională şi avea un păr lung,desprins şi neîngrijit. Însă acea femeie avea ceva care nu te lăsa să-ţi iei privirea de la ea. Avea ochii trişti,chiar dacă zîmbea. Era prea tristă pentru ca să fie doar ceva de moment,presupuneam că trece printr-o perioadă grea dar machiajul ei era impecabil,prea impecabil pentru o depresivă. Avea mîini lungi cu degete scurte de copil şi unghii mici şi rotunde,uşor neîngrijite,vopsite-n fucsia.

Tot pieptăna părul cu degetele,lucru care mi-a amintit de propria persoană. Mai avea o agrafă ciudată în cap,nu am putut să-i deşlusesc forma dar cred că era ceva abstract. Avea un palton elegant cu un fason original care era de lungimea unei rochiţe de vară,plus-minus 2 degete. Nu era urcată ca şi toate celelalte din jur pe tocuri,era în o pereche de cizme murdare,presupunînd că a mers mult. Se tot uita la un ceas şi scria cuiva mesaje,semn că era ocupată.

A intrat într-o cafenea zăbovind mult la uşa care trebuia împinsă,nu trasă,mă gîndeam că nu e de prin locuri. Acolo o aştepta un tînăr impunător care însă era mult mai îngrijit ca ea,ea îi zîmbea însă el nu-i răspunse cu acelaşi entuziasm. Cred că mă îngrijoram şi ghiceam ce avea să se întîmple. Era ciudat! Era doar o necunoscută care însă m-a atras întratît încît am urmărit-o,fără măcar să mă sfiesc sau să mă gîndesc că e ceva incorect,mă îngrijora într-un fel sau altul soarta ei.

El avea o gesticulaţie extrem de expresivă,mă ajuta pe mine să văd şi să înţeleg ceea ce vorbesc fără să-i aud. Îi era greu să spună ceva,după multe oftări şi gesturi cu mîna ea s-a ridicat şi a plecat,însă machiajul ochilor ei era deja imperfect. Cred că plîngea. Da,plîngea,i-am observat ochii fugitiv. A fugit şi a scos o pereche de căşti din geantă. S-a refugiat undeva în parc pe-o bancă. Afară era atît de frig însă ea pur şi simplu nu observa acest lucru. A scos o ţigară şi o fuma nervos cu buze în formă de semilună,după poziţia degetelor şi mişcările line mi-am dat seama că nu era o începătoare,chiar dacă era tînără. Fuma ţigări groase,cred că era un Winston,nu vedeam prea bine. Scotea fum dens şi cu o poziţie a buzelor brutală. Nu era nici pe departe o feministă sau o femeie cu teamă de părerile celor din jur.

Nuştiu cine era acel băiat,nuştiu ce i-a spus dar e clar,a distrus-o.

Nu mai plîngea şi după a treia ţigară se oprise în sfîrşit,doar asculta muzică,sau poate doar ţinea căştile în urechi pentru ca nimeni să nu se apropie şi să intre în vorbă cu ea. Cred că nu voi afla niciodată. Era doar o necunoscută,însă deja mi-era mai dragă decît majoritatea celor pe care-i cunoşteam. Apoi brusc s-a ridicat,fără să se pregătească pentru asta sau să-şi aranjeze fularul şi să pună geanta pe umăr. S-a ridicat,pur şi simplu.

S-a dus la prima florărie şi şi-a luat un buchet mare de flori de cîmp,le-a mirosit şi a zîmbit. Avea un zîmbet larg,nu era brutal,nu avea un aspect fals cum au majoritatea. O vedeam zîmbind şi abia atunci m-am îndrăgostit cu adevărat. Era una din acele femei cărora nu le era frică de murdărie sub unghii sau de frigul de afară. Realizam abia atunci că eram ca un disperat,urmăream o necunoscută pentru că fumează brutal. Poate eram nebun.

Dar am realizat atunci că vreau să-mi fie toată viaţa alături şi să stăm ambii în parc,pe bancă,să ţinem căştile în urechi doar pentru a nu fi deranjaţi şi să fumăm brutal ţigări Winston.

Şi azi,acum,sunt gata să spun da."

-Acum că mirele şi-a terminat în sfîrşit discursul,cred că ar trebui să chemăm oaspeţii la masă! Şi să mîncăm ascultînd muzică bună! Maestre,muzica!

Şi au trăit fericiţi pînă la 45 de ani continuînd să fumeze brutal,cînd au murit ambii într-o zi. Cancer de plămîni.

What's this?

You are currently reading Necunoscuta at Shampoo addicted.

meta

§ 6 Response to “Necunoscuta”

§ Leave a Reply