Cu toţii ne schimbăm în viaţă. Schimbări spre bine,schimbări spre rău. Ne schimbăm pentru că cineva ne obligă,pentru că cineva ne atrage atenţia la ceea ce e greşit la noi sau din propria iniţiativă. Încercăm şi ne zbatem pentru a deveni zi de zi persoane mai bune şi pentru a fi mîndri de noi. Cei care motivează "stopul" lor din evoluţie cu "eu sunt eu însumi şi nu mă schimb pentru tine" sunt acei care nu au destulă putere pentru a se reface astfel încît ei să fie mîndri de propria persoană.
Dar dintre toate aceste schimbări ceva rămîne,acolo undeva adînc,pentru totdeauna. Ceva ce nu vrei să schimbi şi care te caracterizează.
Pentru aceste mici lucruri şi aspecte oamenii din jur te iubesc. Poţi tu să slăbeşti 70 de kg şi toţi din jur să nu te cunoască,dar atunci cînd într-un colţ pe ascuns iar rozi unghiile cu dinţii toţi din jur zîmbesc şi te recunosc,eşti tu de altă dată.
Poţi să vorbeşti altă limbă,poţi să conduci altă maşină,să ai altă soţie,să-ţi placă altă îngheţată dar oricum,acele mici gesturi te dau în vileag.
Dar e atît de dulce cînd vezi că peste ani colega ta mai pune pixu-n gură cînd scrie şi mai înjură cînd se taie în hîrtie. Chiar dacă prietenul tău e acum avocat mai îmbracă pe furiş tricoul ăla care i l-ai dăruit de mult cu "Free hugs". Şi fiecare are nişte gesturi,sau,mă rog,trăsături,pe care le îndrăgeşti şi care le vei iubi mereu.
Care îi formează acea personalitate şi pe care nimeni nu le va schimba.
Pe tine pentru ce te ţin minte prietenii?
