Sunt plictisită,sunt obosită,vreau să dorm. Mă doare capu',vreau să citesc ceva,mi-e foame. Nu,nu mi-e foame că am mîncat cu vro oră în urmă. De fapt nu,mi-e foame.
Şi sunt plictisităăăă. Vreu' s vină Mihaela acasă,ş gata. O vreau acum,aici,la mine pe canapea,trîntită cum se trînteşte ea de obicei,cu păru' ciufulit şi îndreptat la greu cu placa, cu unghii minuscule şi curăţele curăţele,cu degete mici şi încheieturi încărcate cu brăţări. Cu pantaloni şifonaţi şi tricou amuzant. Să s' bonghească la mine cu doi ochi mici căprui şi să-mi zîmbească cu o gură care vorbeşte prea mult.
Vreau să ne uităm la un film horror,să ţipăm şi să ne rîdem la momentele de speriat,să cîntăm cîntece vechi la karaoke,şi fără karaoke. Să mîncăm tort şi ea să facă' supă. O admir cel mai mult pentru că poate face supă. Mi-era odată aşa foame la ea că m-am apucat să mănînc supă,mîncarea pe care o urăsc cel mai tare din lume,da am mîncat că mi-era foame şi pentru că era făcută de ea.
Avea gust de supă.
Şi după asta să aducă o bucată de caşcaval de LA Italia pe care eu am apucat să-l muşc şi mai să rămîn fără dinţi. Şi bomboane,multe. Şi apoi să vorbim despre tooot ce poate exista în lumea asta. Să visăm,să alcătuim vise,să le facem realitate.
Tacs cum,vii?
LA EtalEa fa, cu E! :))
Mă scuzaţi radi boga