Îmi fac prieteni noi foarte şi foarte greu,chiar dacă pot intra în vorbă cu oamenii fără să-i cunosc măcar. Sunt foarte sociabilă la ale mele,adică nu sunt genu' de om care se uită urît sau nepăsător la tine pentru că eşti nou-venit sau străin,sunt genul de om care-ţi zîmbeşte larg şi te apucă de mînă să-ţi arate împrejurările.
Dar nu pot să-mi fac prieteni. Unul dintre principalele motive ar fi că îmi place o anumită categorie de oameni care se întîlneşte cam rar,şi sunt zîmbitoare şi prietenoasă cu ceilalţi pentru ca să-i fac pe ei să se simtă bine,dar nu aş ieşi niciodată a doua oară în oraş cu 90% din ei.
M-am convins în faptu' ăsta atunci cînd m-am mutat (daa,iară drama mea cu mutatul). Văd zilnic oameni de vîrsta mea prin curte,am fost şi întrebată de vreo cîteva ori dacă sunt nouă pe acolo etc. dar nu pot să intru cu ei în vorbă...nu pot să mă aflu lîngă ei fără să simt o oarecare incomoditate.
Nu cred că voi fi niciodată una din persoanele cu foarte mulţi prieteni la care ţine,pentru că cunoştinţe am multe,dar prieteni am vreo 5. Nu merge aşa.
Sunt foarte sociabilă la ale mele,adică nu sunt genu' de om care se uită urît sau nepăsător la tine pentru că eşti nou-venit sau străin,sunt genul de om care-ţi zîmbeşte larg şi te apucă de mînă să-ţi arate împrejurările.
drept.. tin mintee asa ceva in clasa a IV ;DD