Îmi plac oamenii cu bani. Îmi pare rău dacă am ruinat părerea cuiva despre mine, cum că sunt total nematerialistă şi chestii, dar asta e, îmi plac oamenii cu bani. Nu vorbesc despre maşini de lux sau vile cu zeci de camere nelocuite, vorbesc de o sumă rezonabilă pe care pot s-o folosească pentru ei.
De ce? Păi pentru că mă simt extrem de incomod cînd se aduce în discuţie subiectul banilor şi lumea din jurul meu face ochii mari cînd aud cîţi bani cheltui eu în zi. Şi mai este şi chestia asta, după care toţi cred că sunt un copil stricat şi alintat doar pentru că părinţii mei îşi permit. Dar mă simt şi mai incomod atunci cînd văd oameni din jurul meu care nu-şi pot cumpăra anumite chestii şi devin patetici, vorbind despre lucruri simple ca de nişte valori general-umane.
Îmi plac oamenii care intră într-un magazin, scot din frigider o sticlă cu apă normală (cum poate omenirea să bea apă dulce??) şi apucă nişte prăjituri de pe un raft, nişte pesmeţi şi chestii, merg la casă şi achită, şi apoi părăsesc magazinul. Fără să facă din asta mare chestie, fără să complice lucrurile, fără să calculeze cît au cheltuit şi cît le-a rămas, pentru că, după părerea mea, lucrul cu banii trebuie să decurgă relaxat.
Sau chiar dacă nu-ţi permiţi unele chestii, crede-mă, nimeni nu vrea să audă de asta. Dacă cineva te întreabă "hai în oraş" spune că nu poţi, nu spune "eu n-am atîţia bani ca tine fa", e ridicol, patetic şi nesimţit, toate odată.
Nu vreau să fiu considerată o mare ipocrită şi materialistă, dar asta e, îmi plac oamenii care au o atitudine libertină faţă de bani, care sunt relaxaţi fie îi au, fie nu îi au. Nu "BĂĂi paţani iaca ieri o fost zîua mea şi tata ne-o dat tuhma 500 de lei bleaaa". La urma urmei banii sînt doar nişte hîrtii, întotdeauna mă simt incomod cînd se discută despre chestia asta, pur şi simplu nu e de bun-gust.
Gata.
De ce? Păi pentru că mă simt extrem de incomod cînd se aduce în discuţie subiectul banilor şi lumea din jurul meu face ochii mari cînd aud cîţi bani cheltui eu în zi. Şi mai este şi chestia asta, după care toţi cred că sunt un copil stricat şi alintat doar pentru că părinţii mei îşi permit. Dar mă simt şi mai incomod atunci cînd văd oameni din jurul meu care nu-şi pot cumpăra anumite chestii şi devin patetici, vorbind despre lucruri simple ca de nişte valori general-umane.
Îmi plac oamenii care intră într-un magazin, scot din frigider o sticlă cu apă normală (cum poate omenirea să bea apă dulce??) şi apucă nişte prăjituri de pe un raft, nişte pesmeţi şi chestii, merg la casă şi achită, şi apoi părăsesc magazinul. Fără să facă din asta mare chestie, fără să complice lucrurile, fără să calculeze cît au cheltuit şi cît le-a rămas, pentru că, după părerea mea, lucrul cu banii trebuie să decurgă relaxat.
Sau chiar dacă nu-ţi permiţi unele chestii, crede-mă, nimeni nu vrea să audă de asta. Dacă cineva te întreabă "hai în oraş" spune că nu poţi, nu spune "eu n-am atîţia bani ca tine fa", e ridicol, patetic şi nesimţit, toate odată.
Nu vreau să fiu considerată o mare ipocrită şi materialistă, dar asta e, îmi plac oamenii care au o atitudine libertină faţă de bani, care sunt relaxaţi fie îi au, fie nu îi au. Nu "BĂĂi paţani iaca ieri o fost zîua mea şi tata ne-o dat tuhma 500 de lei bleaaa". La urma urmei banii sînt doar nişte hîrtii, întotdeauna mă simt incomod cînd se discută despre chestia asta, pur şi simplu nu e de bun-gust.
Gata.
Tu ji esti in America, nu ai alta ocupatie acolo ?
Pe mine tot ma deranjeanza oamenii care se jaluie ca tat ii scump si ci nu au bani. Nu ai bani dute si lucreaza dar daca tot nu iti ajunge inseamna ca nu ai ales profesia care trebî !!!!!!!
Dar tu cit cheltui pe zi?
Intelegeti sint mai multe categorii de oameni...si mie imi place sa am..sa nutrebuiasca aproximativ tot timpu sa econmisesc, dar parintii mei nu-si permit sa-mi dea o atit de mare suma de bani..si da sunt momente cind nu pot iesi pt ca nam bani..si trebuie sa intelegem ca nu totul se rezuma la bani)
depinde de zi, pot să cheltui şi 20 de lei şi 200. în zilele în care ies doar pe la şcoală în jur de 20-50. Cînd ies în oraş sau am planuri un pic mai măreţe decît rutieră-şcoală-măr-rutieră-casă în jur de 500 lei.
Și când se termină finanțarea părintească presupun că principala sursă de venit va deveni serviciul. Păi salariu mediu pe economie este de ~2500 lei. Adepților gândirii binare ce afirmă că „nu ai ales corect profesia” le răspund Cut the BullCrap și mai vezi și tu niște date statistice. Eu am ales să rămân în țară, accentuez am ales, iar în contextul financiar al țării noastre nu e posibil să întreții o locuință și persoana proprie după care să mai și dispui de 200-500 lei cheltuieli consumerismo-iraționale. Deci ajungem la concluzia că depinde mult de familia din care provii, pentru că în majoritatea cazurilor copii moștenesc statutul social al părinților. Deci rezum în felul următor: Când depui efort 9 ore pe zi fiecare zi și ești renumerat cu o cantitate limitată de hârtii nu poți avea o atitudine libertină față de bani. Patetic(sens larg) e să cheltui irațional 500/day când 50% din țară trăiesc sub pragul sărăciei și prichini majoritatea chiar lucrează. Nesimțit e să-i zici săracului că-i vinovat de contextul socio-economico-juridic din țară. GET BACK TO REALITY.
Cristian: cele 50% din populaţie care trăiesc sub pragul sărăciei, trăiesc aşa din vina lor personală vs a timpurilor (cînd s-au schimbat banii peste noapte şi oamenii au pierdut economiile de-o viaţă). Este o diferenţă între oamenii care nu au bani şi se descurcă, vs oamenii care nu au bani şi devin deja ridicoli. Get back to reality al tău ar însemna schimbă-ţi preferinţele, pentru că eu una nu mă simt bine lîngă oameni care strîng fiecare bănuţ de la casa magazinului. Fiecare cu ale lui)
Morgane: când ai să intri în posesia unor cunoștințe financiare + ai să poți pricepe relația cauză-efect, doar atunci vom putea obține o discuție constructivă.
Totuși faptul că tu te mândrești cu paycheck-ul părinților tăi comparându-te și demonizând alte clase social vulnerabile nu poate fi calificat altfel decât nesimțire totala. Get back to reality al meu înseamnă că tre să realizezi că în cazul faptului că ești privilegiată financiar, meritul deloc nu-ți aparține ție. Fortuna putea ironic să permită nașterea ta în Africa. Dacă îți este neconoscută empatia, învaț-o. Dacă ești introvertă și în cadrul lumii tale imaginare ești buricul pământului, păi să știi că acest aspect nu se extrapolează asupra vieții reale. Aici nu ești nici Alpha și nici Omega so donțt fuckin judge fără măcar a avea decența de a intra în profunzimea fenomenului de sărăcie în diversele lui manifestații.
true story mate. @Morgane: You should sing with the Republican Party, your PoV is quite similar with theirs.
Nu cred că am fost chiar atît de interesată de părerea ta faţă de subiect cum crezi tu că sunt. Nu am spus că situaţia mea financiară mi se datorează mie, am spus că-mi plac oamenii care îşi permit şi care au o oarecare nonşalanţă cînd vorbesc despre ei, nu numadecît să aibă milioane ca să deţină astea. Şi nu raje la mine la mine pe blog.
Domeniu public ? N-am auzit. N-am să fiu intimidat de attemptul tău de a îmi limita dreptul la liberă exprimare. Nu am treabă cu preferințele tale subiective. Repet ca pentru tabula rasa,spiritul meu justițiar built-in a fost dezgustat de:
”Fără să facă din asta mare chestie, fără să complice lucrurile, fără să calculeze cît au cheltuit şi cît le-a rămas” și ”BĂĂi paţani iaca ieri o fost zîua mea şi tata ne-o dat tuhma 500 de lei bleaaa”. Presupun că tu nici nu realizezi însă asta este o comparație, și anume cu reprezentanții păturii sociale vulnerabile a.k.a. săraci, care sunt nevoiți să numere cât le-a rămas, pentru că îi impune contextul financiar. Deci mie mi-a provocat dezgustul nesimțirea ta și lipsa ta de empatie față de săraci și nu preferința ta subiectivă.
Going forward: „din vina lor personală vs a timpurilor ” - binaritate și ignoranță. Habar n-ai de problemele oamenilor, însă te apuci de judecat. Avem class warfare unilateral din partea bogaților since 1991. Vrei proof ?
http://www.youtube.com/watch?v=UdHreeKl1Us și asta-i doar o singură manifestare. Cazuri sunt suuuute de mii.
„raje” - не суди по себе Mkay?