Azi am stat în casă şi am fumat, pentru că mi-era prea lene să mă ridic, să mă îmbrac respectabil şi să ies. Ştii, sînt zilele alea cînd pur şi simplu vrei să stai lungit şi să te uiţi în pod, să te gîndeşti la tot. Să te gîndeşti la viaţă, la moarte, la dimineaţă, la soare, la el. Să te gîndeşti la el prea mult şi să ţi se învîrtească capul.
Pentru că nici nu-l cunoşti.
Şi mai torni o cană de ceai. Şi iar creezi scenarii inimaginabile şi imposibile în cap, de lene sau de prea multă energie, şi-ţi imaginezi cum ar fi dacă, cum oare ar fi dacă? Îţi faci o lume în care vrei să trăieşti, închizi ochii şi o savurezi.
Apoi auzi ticăitul de ceas atît de cunoscut şi realizezi că eşti în acelaşi loc, cu aceeaşi oameni şi cu aceleaşi sentimente.
Tic. tac. tic. tac.
Şi iar te gîndeşti la el.
Îmi sunt atât de cunoscute aceste trăiri care sunt scrise de tine aici in blog ...îmi place cum scrii, ai un fel cu totul și totul deosebit - ești realistă, apreciez mult acest lucru.