Shampoo addicted

  Nu vreau să fiu înţeleasă greşit de către tine. Pot să te tutuiesc? Ei bine, nu vreau să mă înţelegi greşit.

Eu nu conduc un blog pentru interviuri la ziare, sau pentru reclamă pe blogul tău, sau accept sfaturi de genul "scrie mai vesel". Eu scriu pentru că eu nu pot vorbi. Nu spun că nu-mi place atenţia pe care o primesc de la articolele mele, aş fi o ipocrită, pentru că îmi place atenţia, îmi place mult cînd oamenii apreciează ceea ce fac. Spun doar că nu mă voi opri sau schimba temele de discuţie la cererea ta.

Eu scriu ceea ce simt, şi dacă la moment simt negru, atunci voi scrie negru. Şi dacă am o săptămînă/lună/an de negru, atunci va fi negru. Mint prea mult în viaţa reală pentru a minţi şi pe blog, scriind alb cînd de fapt e negru.

Dar tu ar trebui să apreciezi asta, ar trebui s-o primeşti ca o iniţiere în cotidianul existenţei mele, pentru că tu vei şti mereu cînd e bine, cînd e rău, cînd sunt îndrăgostită sau am accese de isterie, cînd sunt nervoasă sau iritată. Şi nu e ăsta scopul unui blog?

Dar te iubesc ca fiinţă, pentru că ai timp să citeşti ce simte altă fiinţă. Eu scriu ceea ce aş vrea să simt, ceea ce mi-am dorit mereu să trăiesc, sau ceea de ce îmi este dor, tu citeşti sentimente materializate în cuvinte şi fraze.

Şi-ţi mulţumesc că accepţi negru cînd îţi dau negru, şi accepţi sirop dulce de mure cînd ţi-l ofer.

Ştii, eu ţin la tine.

 

   E ceva în călătoriile astea, din dormitor la bucătărie, pentru că "noi fumăm numai la bucătărie". Îmi place mult să pun accent pe lucrurile mici. Ştii, fiecare gest are semnificaţia lui.

Îmi place cum respiraţia îţi miroase întotdeauna a fum şi ai mereu bucăţi mici de scrum pe haine. Îmi place cum tresari încet cînd îmi strecor mîinile reci la tine sub tricou, şi zîmbeşti. Îmi place că putem să vorbim despre importanţa ţînţarilor pe planetă, şi imediat după asta facem planuri de viitor, şi peste 10 minute discutăm despre politică sau spui o glumă prea proastă şi eu rîd prea zgomotos.

Îmi plac momentele tale de tupism concret, cînd trebuie să-ţi explic de 20 de ori sensul cuvintelor mele, şi oricum nu sînt încrezută că înţelegi, şi apoi motivezi cu faptul că eu vorbesc în şoaptă sau nu înţelegi unele cuvinte sau te gîndeai la altceva sau nu erai aici, dar eu nu repet de două ori, pentru că nu repet de două ori.

Îmi place simţul tău practic, îmi place cum ştii cînd să fii dulce şi cînd nu, îmi place cum îmi şopteşti exact ce am nevoie să-mi şopteşti exact în momentul în care am nevoie să-mi şopteşti, şi-mi place cum peste cîteva secunde "ciuviha, dă un pahar de apă".

Ştii, nu te iubesc pentru că vreau, te iubesc pentru că îmi e imposibil să n-o fac.

Nu m-am îndrăgostit de umorul tău, sau de cît de bine arăţi în tricou şi blugi, sau de romantism şi înţelegere.

M-am îndrăgostit de poziţia mîinii  tale cînd fumezi, m-am îndrăgostit de cum ridici puţin în sus buza superioară cînd vorbeşti, m-am îndrăgostit de punctul mic, greu sesizabil de pe cartilajul urechii drepte, m-am îndrăgostit de şuviţa de păr din breton care e puţin mai lungă decît restul, m-am îndrăgostit de cicatricile mici de pe degetul arătător de la mîna stîngă.

M-am îndrăgostit de cum ştii cînd trebuie să iei mîinile de la mine de pe fund şi să mă strîngi la piept, m-am îndrăgostit de cum ştii cînd am nevoie de un sărut violent sau cînd tot după ce tînjesc e să-ţi atingi încet buzele de fruntea mea.

M-am îndrăgostit de grija pe care mi-o porţi. Iubesc faptul că mă iubeşti.

.......................................................................................................................

- Eu ti-aş lua di nireasă. Tu ţ-ai gustat murăturile? Parcă-s chişioare de unicorn.

   Nu ştiu ce urăsc mai tare, faptul că eşti aici sau faptul că eşti departe.

Nu poţi dormi noaptea, pentru că te urmăresc coşmarurile. Ieri ai visat pisici, erau vreo zece? Erau mai multe pare-mi-se, şi erau toate albe cu pete roşcate. Ai învăţat să dormi cu ochii deschişi. Oh! Nu eşti cuminte deloc! Cum ţi se vor mai odihni celulele, dacă dormi cu ochii deschişi?

Închide ochii şi-ţi promit că ne vom arunca la fund, nu vei simţi nimic. Nu plînge! Ai vrut să te eliberezi, şi asta e singura metodă posibilă. Simţi cum plămînii se contractă pentru fiecare particulă de oxigen? Exact cum făceai tu pentru mine, cîndva.

Simţi cum fiecare celulă cerşeşte? Exact cum făceau pentru mine, cîndva.

Simţi cum te învăluie ceva mai mult decît tine, ceva mai mult decît ai visat vreodată, e o frică şi o bucurie concomitentă, neînţeleasă, dar e bine, e pace? Exact cum era cu mine, cîndva.

Şi totul e bine, la suprafaţă. Noi ne ţinem de mîini cînd mergem pe stradă, noi ne sărutăm în public şi împărţim ţigări. Nouă ne e bine împreună. 

Nouă nu ne e bine cînd eu ajung acolo. Nu ne e bine. Totul devine prea întunecat, nu e bine, nu-i aşa?

Şi nu eşti tu, sunt eu. Poate...poate...

poate mă arunc singură la fund?
n-o să simt nimic, am vrut să mă eliberez şi asta e singura metodă posibilă.

Nu plînge.

 
    Aprilie, jachete din piele, pantofi cu toc, răcoare de dimineaţă, ţigări proaste, "Raspberry Tea vă rog", lecţii, teme, rutieră, duş, mai, sfîrşit de an şcolar, vară, căldură, îngheţată, lacrimi, dramă, bronz prost, apă din sticlă, pepene verde, nopţi albe, vodkă, vodkă, prea multă vodkă, Marlboro, iar vodkă, pantaloni scurţi, maiouri bărbăteşti, soare, cald, duş, apă, gel de duş cu miros de levănţică, septembrie, flori, şcoală, pantofi cu toc, cămăşi albe, răcoare de dimineaţă, ţigări proaste, "Raspberry Tea vă rog", lecţii, teme, frig, cizme de iarnă

palton cu blană, fular împletit, mănuşi groase, Marlboro, mîini roşii, zăpadă, fulgi, Crăciun, Revelion, teze, lucrări, nervi, mărţişoare, ghiocei, soare, jachete din piele, Paşti, zile de naştere, mai, sfîrşit de an şcolar, vară, căldură, îngheţată, lacrimi...

Cît de plictisitoare mai poate deveni viaţa noastră?

 
   Îmi pare fascinant cît de mult pot spune cărţile despre oamenii care le-au citit. Îmi place să văd oamenii stînd în cafenele, aşezaţi pe o bancă în parc sau în transport cu o carte în mînă.

Nu e atît de greu să prinzi mici nuanţe ale personalităţii unei persoane, doar din ceea ce citeşte. O femeie care citeşte un roman poliţist, e o femeie cu dorinţă de aventură, care însă cel mai probabil a acceptat destinul de casnică şi face în fiecare duminică nişte delicioase prăjiturele cu mac.

Un bărbat în vîrstă care citeşte Druţă e un pur nostalgic. O adolescentă care citeşte o carte cu copertă groasă şi cu numele autorului scris cu litere mai mari decît titlul propriu-zis, ori e forţată de cineva, ori e prea pretenţioasă pentru a se considera încă o copilă.

Deschidem o paranteză.

 Oamenii care nu citesc din "lipsă de timp" sunt nişte ipocriţi. Dacă ai timp de televizor şi de Dom 2 şi de emisiuni proaste, regizate şi mai prost, atunci ai timp de o carte. Fiecare are alegerea de a spune "nu-mi place să citesc", dar majoritatea aleg să dea vina pe oricine altcineva, dar nu pe propriile preferinţe.

Pe de o parte mă face fericită, pentru că o fac din ruşine, în sfîrşit cititul a devenit la modă! Dar dacă nu-ţi place să faci ceva - nu o fă. Nu trebuie să motivezi cu nimic în afară de faptul că nu ai avut dorinţă să.

Paranteză închisă.

Îmi plac oamenii care citesc cu un creion în mînă. Citatele preferate, subliniate atent în cărţi pot spune despre cineva mai mult decît ai putea tu descoperi în 50 de ani. Pentru că vezi tu, citatele preferate nu sunt chestii amuzante, sau jocuri de cuvinte interesante, sunt cele mai ascunse şi mai întunecate gînduri, pe care nici măcar tu nu le poţi reda prin cuvinte, dar uite că cineva a putut, şi ţi se potriveşte de minune.

Cărţile pe care le citim nu sunt altceva decît poveşti de viaţă prin care am fi vrut să trecem şi am fi vrut să le înfruntăm. Cărţile sunt ceea ce sufletul nostru a cerşit, dar raţiunea nu i-a permis, un vis interzis sau poate o iubire neîmplinită, ceva ce nu vei avea niciodată şi te împaci cu gîndul de a citi şi de a savura.

Ştii, cartea mea preferată e ultima pe care am citit-o, pentru că nu sînt cărţi bune şi cărţi rele, sunt cărţi care ţi se potrivesc şi cărţi care nu ţi se potrivesc.

Simplu.

Şi ce trebuie să ştii despre mine este că îmi pare fascinant cît de mult pot spune cărţile despre oamenii care le-au citit.