ab uno disce omnes

marți, 2 aprilie 2013 § 1

 
   Îmi pare fascinant cît de mult pot spune cărţile despre oamenii care le-au citit. Îmi place să văd oamenii stînd în cafenele, aşezaţi pe o bancă în parc sau în transport cu o carte în mînă.

Nu e atît de greu să prinzi mici nuanţe ale personalităţii unei persoane, doar din ceea ce citeşte. O femeie care citeşte un roman poliţist, e o femeie cu dorinţă de aventură, care însă cel mai probabil a acceptat destinul de casnică şi face în fiecare duminică nişte delicioase prăjiturele cu mac.

Un bărbat în vîrstă care citeşte Druţă e un pur nostalgic. O adolescentă care citeşte o carte cu copertă groasă şi cu numele autorului scris cu litere mai mari decît titlul propriu-zis, ori e forţată de cineva, ori e prea pretenţioasă pentru a se considera încă o copilă.

Deschidem o paranteză.

 Oamenii care nu citesc din "lipsă de timp" sunt nişte ipocriţi. Dacă ai timp de televizor şi de Dom 2 şi de emisiuni proaste, regizate şi mai prost, atunci ai timp de o carte. Fiecare are alegerea de a spune "nu-mi place să citesc", dar majoritatea aleg să dea vina pe oricine altcineva, dar nu pe propriile preferinţe.

Pe de o parte mă face fericită, pentru că o fac din ruşine, în sfîrşit cititul a devenit la modă! Dar dacă nu-ţi place să faci ceva - nu o fă. Nu trebuie să motivezi cu nimic în afară de faptul că nu ai avut dorinţă să.

Paranteză închisă.

Îmi plac oamenii care citesc cu un creion în mînă. Citatele preferate, subliniate atent în cărţi pot spune despre cineva mai mult decît ai putea tu descoperi în 50 de ani. Pentru că vezi tu, citatele preferate nu sunt chestii amuzante, sau jocuri de cuvinte interesante, sunt cele mai ascunse şi mai întunecate gînduri, pe care nici măcar tu nu le poţi reda prin cuvinte, dar uite că cineva a putut, şi ţi se potriveşte de minune.

Cărţile pe care le citim nu sunt altceva decît poveşti de viaţă prin care am fi vrut să trecem şi am fi vrut să le înfruntăm. Cărţile sunt ceea ce sufletul nostru a cerşit, dar raţiunea nu i-a permis, un vis interzis sau poate o iubire neîmplinită, ceva ce nu vei avea niciodată şi te împaci cu gîndul de a citi şi de a savura.

Ştii, cartea mea preferată e ultima pe care am citit-o, pentru că nu sînt cărţi bune şi cărţi rele, sunt cărţi care ţi se potrivesc şi cărţi care nu ţi se potrivesc.

Simplu.

Şi ce trebuie să ştii despre mine este că îmi pare fascinant cît de mult pot spune cărţile despre oamenii care le-au citit.

What's this?

You are currently reading ab uno disce omnes at Shampoo addicted.

meta

§ 1 Response to “ab uno disce omnes”

  • Anonim says:

    O,da, aliniatul despre oameni care citesc cu creionul in mina - redat perfect.
    "Pentru că vezi tu, citatele preferate nu sunt chestii amuzante, sau jocuri de cuvinte interesante, sunt cele mai ascunse şi mai întunecate gînduri, pe care nici măcar tu nu le poţi reda prin cuvinte, dar uite că cineva a putut, şi ţi se potriveşte de minune."

§ Leave a Reply