Vom fi oare, vreodată, împreună?
Dacă aş şti, Doamne! Dacă aş şti ce vreau de la tine, ţi-aş cere-o. Dar eu simt că mă pierd pentru că nu voi avea niciodată nimic din ceea ce mi-aş fi dorit. Sau ai fi dorit tu să-mi oferi.
Nu-mi va fi dor de nimic. Eu credeam că o să doară, dar nu doare. Dacă e să fim sinceri, nu simt nimic. Dar ţi-am mai spus-o. Am ales să nu simt nimic, pentru că îmi imaginez locul în care nu o să ajungem niciodată
şi mă pierd. Şi nu înţeleg, dacă mai are rost? Şi dacă mai are rost, atunci de ce mai are rost? Poţi tu oare să-mi spui că mă iubeşti aşa, încît eu să cred din toată inima că tu mă iubeşti?
toată viaţa noastră e făcută din glume ieftine şi filme proaste. Eu nu te-am invitat în inima-mi pentru asta. dar cred că tu nu poţi mai mult.
Şi de ce aş aştepta eu de la tine mai mult.
poate ţie îţi e mai greu decît mie. Eu ştiu că ţie îţi e mai greu decît mie, şi poate decît tuturor noi
dar pentru mine ăsta e un greu pe care l-am ascuns atît de mult, încît acum îmi iese din abdomen şi-mi aruncă toată existenţa în negură
Vom fi oare şi noi vreodată frumoşi?
