Cine sunt, de fapt, oamenii? Şi cînd întreb cine sunt oamenii, mă refer la ce sunt ei în esenţă, nu la ce ar vrea ei să pară că sunt. Cine sunt oamenii de fapt? Sunt feţe mereu fericite sau mereu triste? Serioşi, zîmbăreţi, talentaţi sau leneşi?
Cine sunt cei, pe care îi vedem în fiecare zi pe stradă? Sunt oare oamenii cîntecul lor preferat?
Mie mi-ar plăcea dacă oamenii ar fi cîntecul lor preferat. Dar dacă oamenii pe care îi ştim aşa cum sunt ei, sunt de fapt altfel? Cum ne convingem că cel pe care-l vedem acum, este cel de întotdeauna? Şi cum ne convingem că cel de totdeauna va rămîne aşa... pentru totdeauna?
Sînt oare oamenii versurile lor preferate? Sau sînt şi oameni care nu citesc poezie? Dar sînt oare oameni care nu fac poezie? Pentru că toată viaţa noastră e poezie. Fiecare zîmbet şi fiecare lacrimă e poezie. Firul de păr care ţi se strecoară printre buze e tot poezie. Şi ce poezie frumoasă!
Unii oameni sînt cafea, alţii sînt apă plată. Pentru că atunci cînd eu spun că oamenii sunt cafea şi apă plată, tu ţi-ai imaginat doi oameni diferiţi. Sau poate oamenii sînt universitatea la care merg, oamenii pe care îi întîlnesc şi culoarea fularului pe care-l poartă?
Sînt oare oamenii, oamenii pe care-i iubesc? Sau cei pe care-i urăsc? Sînt oare oamenii... oameni?
Cînd poţi spune "eu cunosc un om!". Niciodată, sau întotdeauna?
Poate oamenii sunt cît de repede le bate inima cînd se sperie, sau frecvenţa propriei respiraţii, sau cît de des clipesc, sau gesturile şi cuvintele pe care le repetă întruna, sau dependenţele lor, sau cît de repede aleargă ei cînd aleargă repede
sau ce numesc "acasă" şi ce numesc "fericire"
sau cît de strîns te cuprind atunci cînd nu te-au văzut de mult, sau cît de larg îţi zîmbesc cînd treci prin uşile terminalului de la aeroport
cît de zgomotos închid uşa de la maşină, şi cît de mult se scuză după asta. Cît de zgomotos beau ceaiul şi cît de zgomotos îl mestecă. Cît de des te privesc cu coada ochiului sau cît de mult îşi trag căciula pe urechi.
oamenii sunt cîtă suferinţă au trăit şi cîtă supă de casă au mîncat. Cîţi părinţi au sărutat şi au îmbrăţişat. Cît de mult unt pun pe pîine dimineaţa şi cît de multe fărîmituri fac cînd o mănîncă.
Doamne, cît de frumoşi sunt oamenii!
