Am eu o boală cu oamenii ăştia,tot continui să-i împart pe grupuri,încerc să mă tot feresc de ei,unii îmi plac alţii nu.
Şi lucrul ce-mi place,oamenii amabili. Oamenii care-ţi zîmbesc din colţul gurii în transport,oamenii care te ajută,care rîd,care împărtăşesc cu tine visele lor. Doamna care-ţi zîmbeşte pe stradă,sau domnul care te ajută cu sacoşele îţi pot schimba ziua radical! Sunt oameni simpli,care uită pe cîteva momente de toate problemele cotidianului şi sunt amabili şi buni cu tine. Nu te privesc de sus, nu fac grimase ciudate,ci doar te salută şi îţi zîmbesc.
Şi eu propun aşa,să zîmbim tuturor,nu se ştie niciodată cui îi vom face ziua excelentă,doar cu un zîmbet.
Hai mă că nu e greu! :D
Iti zambaresc ))))
si eu am zambit,si m-am bucurat,pana am vazut ca toti se uita 'kosa" ,tot inca se uita de sus,fac grimase de parca tuturor le mor copii de foame acasa.....si fara sa-mi dau seama in ce moment,dar am renuntat,am devenit la fel de suparata ca ei,nici nu ma mai intorc sa zic un "it's ok" alora care ma lovesc neintentionat pe strada....Iar de aici am ajuns la concluzia ca trebuie sa ai un caracter de fier ca sa poti ramane optimist,zambaret si numaistiucum atunci cand aceasta stare de disconfort si de suparare iti e alimentata non-stop.
Marog,pe mine ma linisteste faptul ca prin asta am trecut doar o perioada scurta de timp,dar mi se rupe sufletul de acei care raman aici,intr-un oras(tara),totusi,atat de gri din punctul asta de vedere,ca din altele suntem fffffff colorati :D )