E ciudat cît de mult pot oamenii să se schimbe,am putea spune că singurul motiv e că noi ajungem să-i cunoaştem mai bine,dar poate nu. Şi lucrul care e cu adevărat ciudat e că iubeşti un om din toată inima,îl iubeşti ca om,dar peste cîtva timp nu mai poţi petrece nici 5 minute în preajma lui,pentru că ...na...nu poţi!
Şi oamenii care-ţi erau odată prieteni acum nu vorbesc cu tine,nu pentru că nu au timp sau nu au posibilitate,dar pentru că pur şi simplu nu au ce. Şi vin momentele alea awkward în care vă scriţi "salut" pe skype şi vă întrebaţi ce faceţi şi apoi vine tăcerea.
Sau cînd nici măcar nu mai vorbiţi pentru că fiecare cuvînt te scoate din sărite,singur nu ştii de ce. Aşă, îţi scrie şi tu te gîndeşti "Da şi mai vre ş aista de la mn..."
Şi într-un fel e trist pentru că aţi împărţit multe odată,gînduri,fericiri,tristeţi,dar pe de altă parte trebuie să supravieţuim,chiar dacă asta cere să îngropăm multe prietenii.
mhhh ce de bine mii cunoscuta situatia aceasta.In ea acum ma aflu.E tampita situatia cand te uiti in ochii celor care se presupunea ca te inteleg si ca iti sunt alature si astazi vezi doar goliciune in priviri,invide si o nesuportabilitare in miscari. pfff A fost odata.....
true story :|
ma subscriu.
Doamneee` cita drepate ai .. ))) Ascrii niste articolea atit de realiste, esti bravo ! Am o intrebare .. te gindesti mult pina scrii nu atikol ?