Shampoo addicted

    Nu înţeleg de unde s-a luat toată chestia asta cu copilăria, cum că e cea mai frumoasă perioadă a vieţii şi toţi o vor înapoi, şi poeţii scriu poezii despre ea, şi prozatorii cărţi întregi, şi citate, şi chestii.
    Numai copilăria mea a fost de căcat?
    Sincer, de ce ar fi copilăria cea mai frumoasă perioadă a vieţii? Eu sunt ok şi cu adolescenţa, poate chiar îmi place mai mult. Să ne gîndim din altă perspectivă, cum am fost în copilărie? Nişte mucoşi care îmblam care pe unde ştie şi ne holbam ca degradaţii la tot ce vedeam. Ne învîrteam prin casă parcă aveam prea multă vodkă în organism şi dădeam la sigur cîte vreo vază pe jos, şi prinem o palmă la cur din tot sufletul de la mama. Şi lumea ne spunea că paturile zboară şi Zîna Măseluţă as'ne fure dinţii de sub pernă şi noi aşa-i credeam, şi aşa ne părea că toţi îs buni, pînă nu te apuca vrounu de mînă ş te trăgea după colţ.

Singurul lucru pentru care copilăria ar putea să fie apreciată ar fi pentru că puteai face orice dracu vroiai şi erai acceptat şi chiar aplaudat de toţi. Vrei s'te sui pe masă? Sui. Vrei pe cap? Sui. Vrei să te murdăreşti de noroi ca ultimu porc? Davai. Acuma dacă faci ceva de genul dat precis ajungi la evidenţă la Codru. Dar ştii, eu nu pot s-o iubesc nici pentru asta. Pentru că chiar dacă am făcut ceva din lista asta de "nesănătoşenii" nu le mai ţin minte, şi oricum au fost acceptate, nici n-are farmec. Iaca amuia s'te sui pe masă, ehehe, adrenalină. Cum să fugăresc toţi chelnerii după tine şi mama are aproape nervnîi srîv, pîn la 40 de ani o să ţii minte.
   Şi pînă la urma urmei, pentru mine copilăria nu a însemnat nimic spectaculos. Eram proastă ca un borcan de castraveţi marinaţi, ni părea că mama şi tata îs Dumnezău şi toţi din jur îs îngeri, nimic rău nu se întîmpla şi dacă se întîmpla asta era că s-o terminat bomboanele. Da, poate cuiva o să-i placă anume pentru faptul că totul era atît de uşor şi de simplu, că noi eram proşti tăţ buni şi tăt se putea. Dar mie nu-mi place.

Mie-mi place adolescenţa, cînd am început să căutăm, să aflăm, să descoperim, să le dăm tuturor feţele potrivite, fără îngeraşi şi bombonele, cînd lumea în sfîrşit mai are oleacă de sens.

Şi chiar dacă ar fi fost o copilărie frumoasă, sau cel puţin normală, oricum n-o vreau înapoi. Cui trebu. Vreau adolescenţă, mai multă şi mai intensă. Cu fugit de acasă, cu nopţi petrecut dracu' ştie pe unde, cu escapade pe la mare şi la munte, cu dragoste şi ură, cu mîncat de unghii, sunete de chitară, fumat iarbă şi băut ca nişte cai. Asta vreau. Şi cît mai mult dacă s' poate.