Shampoo addicted

-Cum te simţi?
-Prost.
-Arată-mi.
-Da. Am făcut-o iar.
-De ce? Ce s-a întîmplat?
-Nimic.
-Nu înţeleg.
-Asta şi e problema, cucoană, nici eu nu înţeleg.
-Spune-mi.
-Nu s-a întîmplat nimic. Ba chiar a fost bine. A fost minunat, pot spune. Aida a venit înapoi.
-Aida?
-Da. Ţi-am spus despre ea.
-Da da. O ţin minte. Şi, a venit înapoi? Cum e?
-Obositor, dar în acelaşi timp plăcut. Chiar îmi place, mi-a fost dor.
-Şi atunci, de ce ai făcut-o? Ea?
-Nu! A fost chiar drăguţă,lucru ciudat. Mi-a vorbit calm.
-Se pare că ai avut o zi bună.
-Foarte.
-Şi totuşi?
-În baie. Cu cuţitul de la bucătărie.
-Ai plîns?
-Nu. Deloc. Am făcut-o fără lacrimi şi fără vreun motiv anume. De obicei o făceam în momentele de disperare, cînd cineva mă făcea să mă simt mizerabil. Acum...am făcut-o, pur şi simplu.
-Cîte?
-Vreo 6 de-alea mici şi una mare.
-Una mare?
-Da. E cea mai adîncă de pînă acum. Am tot tăiat şi tăiat pînă n-am mai putut, moral.
-E adîncă zici?
-Da, foarte. Am murdărit vreo 2 ştergare de sînge. Dar a fost plăcut.
-Şi nu vrei să-i pui capăt?
-Încerc. Dar azi am realizat că nu e ceva de care te poţi debarasa. E dependenţă. Sunt dependentă.