Shampoo addicted

 
    Fiecare are nevoie de ceva care să-l ajute să... take the steam off, să se descarce, de probleme, emoţii ş.a.m.d. Well, metoda mea e să alerg. Te trezeşti frumos de dimineaţă, pui pe tine un maiou şi nişte adidaşi, căşti în urechi şi pur şi simplu ieşi. Te porneşti în ce direcţie vrei şi... alergi. Well, ce vreau eu să vă spun acum nu e ceva ce aţi auzit mereu, că să alerji îi tare clasna şi că tăţ aşă trebu. Nu, eu vreau să vă spun adevărul. Suje. Serios, suje. La propriu. Îmi place să alerg? Nu. Categoric nu.

Continui s-o fac din o oarecare deprindere, pentru că ni plaşe să mă laud la lume că pot alerga 10 km şi pentru încă cîteva nuanţe. Well ceea ce suje, vedeţi mai departe.

1. Trezitul de dimineaţă. Am auzit dalbaiobi care mi-au recomandat să alerg seara, înşearcă tu să alergi seara după o zi de umblat pe tocuri şi alergat pe la dansuri şi şcoală şi engleză şi muzică şi etc. aşa as'mă rîd. 
2. Cîinii. De fapt, depinde pe unde alergi. Ei nu populează chiar toate cartierele, dar nu e deloc funny cînd se ia o haită după tine şi tu nu ştii care-i cea mai bună idee, să alergi mai repede sau să te opreşti şi să te comporţi de parcă nici nu-ţi pasă.
3. Adidaşii. Ia cam mult să găseşti ceva funcţionabil. Şi dacă vreţi să vă apucaţi, nu alegeţi conversuri rozove şi vă pare ghine, nu contează culoarea sau forma, contează să fie a naibii de comode şi să fie cu talpa rezistentă. Atît. Dacă încă arătaţi bine după o alergare atunci nu aţi făcut-o cum trebuie.
4. Oboseala. Cuiva îi place să alerge? Bullshit. Nimănui nu-i place procesul, cînd te simţi ca o balenă în călduri şi nu ştii cine te omoară mai tare, picioarele sau inima, poate doar vreun sado-masochist (aşa se scrie? nu cred. too lazy to google). Plăcerea absolută o primeşti cînd ajungi la finiş, e ceva de genul "fuck yeah", pentru că nu prea credeai că o să reuşeşti, dar pînă la urmă o faci, şi durerile de muşchi de a doua zi le primeşti ca pe medalii. 
5. Gîndurile. Eu cînd alerg mă gîndesc la alergat, la cum îmi arată picioarele, la cît de repede îmi bate inima, la cîntecul din Ipod, nu mă gîndesc că iaca m-am sfădit cu mama şi treb să ud florile, dar ar trebui. Teoretic, ar trebui ca atunci cînd alergi să meditezi la viaţă şi chestii, eu mă gîndesc cum s'nu cad acolo jos şi să mor, nu la şcoală sau la examene. Dar poate ăsta e tot un fel de "eliberare de gînduri", cînd nu te mai gîndeşti la ele.
6. Şoferii. Eu personal fac jogging pe marginea carosabilului, nu prea-mi place idioţenia de gen alergat în jurul clădirii sau în cercuri pe stadion, alergi şi pentru suflet, mai vezi ceva nou, oameni, natură, nu numai faci cercuri ca un idiot. Dar mă rog, e părerea mea. Şi deci, care-i chestia cu şoferii? Păi chestia cu şoferii e că ei văd prima dată în viaţă pe cineva alergînd, şi treb să se bage în seamă, odată unu' s-a oprit şi s-a oferit să mă ducă acasă. How cute. În general, cam toţi claxonează. Serios, ar trebui să li se ia permisul imbecililor ăstora. Da' care e treaba ta cu mine bă'? Ei aşa ţ dau namioaşe de "padruga asta aleargă însamnă că are popa4kă afighitelinaia ia dă să fac nişte zvukuri". Serios, e enervant. Du-te în treaba ta şi nu te lega de oamenii care fac ceva productiv (sau, mă rog.)
7. Mama. Bunica. Prietenii. La noi societatea cînd te aude că poţi mînca 5 pachete de îngheţată şi tăt e ok, eşti erou. Dacă alergi dimineaţa TUPA pt că vrei, eşti nebună. Sau speculaţiile cu "şi-ţi trebu ţîa să slăbeşti, uiti la tine". Fimeie, eş'ti linişteşte. Dacă alergi ap ori eşti la dietă ori nebună ori kakaeta beşannaia sporţmencă? Cînd o să scape şi Moldova de stereotipuri de astea, mă obosesc.