damnation.

miercuri, 26 septembrie 2012 § 5

   
     Ştii care-i problema oamenilor? Se ataşează prea repede de alţi oameni. Problema omenirii în general e dragostea.

Nu, dragostea nu e un dar şi nici într-un caz nu e o binecuvîntare, dragostea e problema principală a universului. Din dragoste ne naştem, cu ea trăim, şi pentru dragoste murim. O căutăm în fiecare şi în orice, ca un lucru esenţial vieţii, îi simţim căldura pentru ceva timp, pentru ca mai apoi să fim cu un picior în groapă cînd ne părăseşte.

Şi aici vine întrebarea, e mai bine să iubeşti şi să pierzi decît să nu iubeşti deloc?

De ce suntem atît de slabi încît avem în permanenţă nevoie de cineva alături? De ce nu putem trece prin viaţă singuri, cu capul sus, şi cu inima curată şi liberă? Căutăm sentimente, ne complicăm, ne combinăm apoi ne plîngem şi ne învinovăţim pentru lucruri pe care nu le-am făcut dar le regretăm, apoi uităm, plîngem, suferim, iertăm, şi din nou. Şi din nou... din nou. E ca un cerc vicios în care ne învîrtim fără a găsi scăpare, un labirint de proporţii gigantice pe care nu-l putem străbate în nici un fel.

Şi pînă la urmă noi facem alegerea. Noi sărim, ştiind prea bine că o să ne rănim, o să ne rănim rău de tot. Dar ne ducem la risc, pentru că credem în fericire. Închidem ochii şi avem speranţă, dar undeva în adîncul inimii ştim că totul se va termina cu lacrimi, certuri, pumni în pernă, zile pierdute şi ceai. Mult ceai.

De ce te iubesc atît de mult? 

What's this?

You are currently reading damnation. at Shampoo addicted.

meta

§ 5 Response to “damnation.”

§ Leave a Reply