Uneori, ba chiar de o frecvenţă moderată, nu avem doar voie să uităm, ci chiar nevoie să uităm.
Uneori trebuie să purtăm o discuţie serioasă... cu noi. Să ne întrebăm ce ne place şi dacă ne place cu adevărat, ceea ce ne place. Să ne întrebăm ce dorim, şi cel mai important, unde dorim să ajungem? Să ne plănuim zilele de muncă, şi concediile. Să luăm un pic din banii de chirie şi să ieşim din oraş pe vreo două zile.
Să mai citim o carte, nu doar noutăţile din facebook. Să luăm lecţii de dans, sau de gătit, să învăţăm o limbă străină sau să ne facem noi prieteni, care vorbesc o limbă străină. Să ieşim afară la plimbări cu bicicleta, sau fără bicicletă, şi să ne întrebăm ce ne place şi dacă ne place cu adevărat, ceea ce ne place.
Şi cînd aduci bujori în casă, mai că vrea inima să-ţi rîdă de bucurie. Şi te mai şi tunzi, mai schimbi ceva în garderobă, îţi cumperi 3 feluri noi de ceai, şi parcă şi viaţa e mai dulce. (şi trece de la teribilă. la trăibilă).
A-ţi schimba viaţa nu e greu, a începe din nou nu e greu. Trebuie doar să te aşezi la o cană de ceai (sau un pahar de vin), cu tine, şi să te întrebi ce îţi place
şi dacă îţi place cu adevărat, ceea ce îţi place
ş la urma urmei, dacă nu îţi place, why bother?
Uhmm...îmi place nota simplistă, dar profundă a textului! Keep goin'!