Shampoo addicted

You spend your whole life stuck in the labyrinth,
thinking about how you'll escape it one day,
and how awesome it will be,
and imagining that future keeps you going, but you never do it.
You just use the future to escape the present.
  Şi e adevărat. Viitorul este unul dintre singurele, dacă nu singurul lucru, care ne dă speranţă să continuăm, forţa de care avem nevoie pentru a ridica capul sus din nou. În fiecare zi ne trezim cu gîndul că în cîteva ore vom fi în sfîrşit acasă, suportăm fiecare oră de clasă cu gîndul că în curînd vom evada în lume de unii singuri, visăm în fiecare zi să schimbăm ceva în viaţa pe care o ducem, să ne schimbăm măcar atitudinea faţă de aceasta.

Şi cum o facem? Visăm la viitor. Visăm la un viitor cu multe vise împlinite, un viitor perfect într-o ţară perfectă cu oameni perfecţi. Cu gînduri şi sentimente perfecte.

Visăm la lucruri pe care, simţim undeva adînc, nu le vom obţine niciodată. Şi visăm la 10 ani, la 15, la 20, la 30 şi ajungem la 40 continuînd să visăm, dar niciodată să nu realizăm.

De ce?

Pentru că viitorul e mai frumos ca un vis, decît ca o muncă silnică zi de zi pentru a-l obţine.