Am nevoie de un motiv să mă ridic dimineaţa din pat. Am nevoie de multă cafea să pot judeca curat.
Am nevoie de tine lîngă mine. Am nevoie de muzică bună şi de ţigări bune, combinate să mă facă să zbor. Am nevoie de cărţi bune şi de oameni buni în jurul meu. De ceai, de foarte foarte mult ceai.
Acum am nevoie de un fum. Sau mai multe fumuri. Ştii, toată lumea continuă să-mi zică despre cît de mult dăunează fumatul. Oare lumea crede că-mi pasă? Ştii... uneori mă gîndesc că ăsta este lucrul la care sper, o moarte prematură. Poate chiar mîine?
Vrei să fumezi cu mine? Ar trebui să te simţi special pentru că eu nu împart ţigări cu oricine. Dar cînd le împart le cer apoi înapoi.
Mă scot din sărite copiii de 12-13 ani care vin la mine şi-mi cer ţigări, şi n-au nici măcar brichetă. Dacă eşti fumător trebuie să ai brichetă. Sau ţigări. Cînd nu ai nici ţigări şi nici brichetă atunci eşti unul din acei "eu după dispoziţie" care nu sunt respectaţi de nimeni. Nici de nefumători nici de fumători.
Ştii... eu am nevoie de întuneric. Eu am nevoie de mult întuneric. De beznă.
