Ştii... cînd nu eşti trist, dar pur şi simplu nu eşti fericit. Perioade în care totul pare bine în viaţa ta, dar nu poţi fi fericit. Perioade cînd cauţi oameni care să-ţi fie alături, dar de fapt tot ce vrei este să te găseşti pe tine. Cînd nici ceea ce te ducea la euforie nu-ţi aduce un zîmbet cît de mic.
Perioade cînd îţi spui că ar trebui să fii fericit, dar nu eşti. Nici tu nu ştii de ce. Pur şi simplu nu eşti, şi nici nu vrei să fii. Fericirea e o mare minciună care se răspîndeşte în societate. Nimeni nu e fericit, toţi sunt mizerabili, dar fiecare în măsură diferită.
Şi am uitat drumul spre tine. Mi-am pierdut urmele paşilor prin întuneric, şi m-am rătăcit. Şi e frig.
Şi e trist. Nu ştiu nici eu de ce, dar e trist.
Şi ea nu a vrut să moară, ea nu a vrut asta niciodată, ea a vrut departe de toată schema asta decoraţională. Departe...
geniala mea <3