Erau micuţe-micuţe şi de culoarea soarelui. Stăteau acolo sfioase aşteptînd cumpărătorul perfect. Simţeam cum mă priveau cu ochişori melancolici printre gratiile farfurii. Miroseau a proaspăt,un proaspăt de care te îndrăgosteşti pe loc. Şi eu m-am îndrăgostit.
-Cît costă lămîile?
-Păi ţi-o cîntăresc şi-ţi spun.
-Io vreau două!
Mi le-a luat uşurel şi le-a pus pe cîntarul rece,apoi la fel de uşor le-a învelit într-un şerveţel şi
le-a pus să doarmă într-o sacoşă transparentă.
-Lămîi? Poate vro portocală ceva? Lămîile-s a naibii de acre!
Nu,n-avea portocala farmecul lămîei şi nici măcar mireasma ei! Ei şi ce dacă-i dulce? Nu mereu ceea ce e dulce e mai bun! Şi dulci sunt şi banalele,şi merele,şi strugurii...însă lămîia e unică şi poate de asta m-am îndrăgostit.
-6 lei!
-Poftim. Mulţumesc!
6 lei,am aflat preţul fericirii! 6 lei! Preţul fericirii şi preţul copilăriei,pentru că într-o lămîie de-aia mică stau ascunse atîtea amintiri care mai de care şi cu fiecare felie îţi aminteşti cum mama te obliga s-o mănînci cînd erai răcit şi tu nu vroiai nici în ruptul capului! Cum schimba tot gustul ceaiului feliuţa aia mică de lămîie şi cum bunica punea coaja în prăjituri şi biscuiţi.
O poveste întreagă într-o lămîie!
Nu strîmba din nas! Nu toţi avem norocul să fim dulci ca să ne iubească orişicare,unii dintre noi avem norocul să fim mai amărui dar să ne iubească cine merită!
Şi azi am găsit un negustor care vindea fericire cu 6 lei.
Jackie.
jaaackie, mamă, de unde atata inspiratie? chiar imi place, ce si cum scrii.
Mulţumesc anonimo/ule şi mă bucur mult că cuvintele mele plac!
Şi inspiraţia vine din viaţă. :)
anonima ))