Femeia cu seminţe

miercuri, 26 ianuarie 2011 § 4

Mergeam cu paşi rapizi şi mari, nu mă grăbeam nicăieri, dar continuam în pas cadenţat rapid. Treceam peste străzi, oameni, fără să privesc în urmă, nu aveam de ce. Şi mă tot grăbeam şi tot lăsam în urmă...o lume.

Şi am văzut-o pe ea. Am privit-o doar cîteva secunde, dar am talent la a observa toate detaliile. Era micuţă,cu mîini de un galben-maro ciudat,bătătorite,mi-a amintit de acele mîini care în copilărie îmi întindeau bomboane şi care mă mîngîiau pe faţă. Stătea aşa pe un scăunel improvizat, în faţa unei măsuţe mici de lemn tare. Pe măsuţă stătea o farfurie mare cu seminţe negre, cu două pahare neclintite. În jur păhărele de hîrtie, din file unse, smulse din cărţi vechi. Stătea plecată cu capul în jos, umilită, tristă, poate dezamăgită.

Ridica capul din cînd în cînd şi privea la cei care mergeau pe drum. Privea cu ochi mari, senini, albaştri, ochi care aminteau de tot ceea ce era mai frumos, ochi pe care dintr-un motiv anume îi iubeam. Mai arunca cîte-o privire la trecători, parcă ruga, parcă mulţumea, parcă implora ceva...Şi nimeni nu-i răspundea înapoi, cu o privire caldă măcar, pentru că toţi mergeau cu paşi rapizi şi mari, nu se grăbeau nicăieri, dar continuau în pas cadenţat rapid.
-Un păhărel de seminţe vă rog!
-2 lei!
-Mulţumesc.
-Să fii sănătoasă.
Nu vroiam seminţe, nici măcar nu aveam atît de mulţi bani ca să le cumpăr pur şi simplu. Nuştiu de ce m-am oprit, am luat păhărelul şi l-am pus repede-n geantă. Eram fericită, nu pentru că aveam seminţe ci pentru că primisem o privire caldă de la doi ochi mari, sinceri, albaştri.

Şi azi am găsit un negustor care vindea priviri călduţe cu 2 lei.

Jackie.

What's this?

You are currently reading Femeia cu seminţe at Shampoo addicted.

meta

§ 4 Response to “Femeia cu seminţe”

§ Leave a Reply